Grila de lectura pentru Codul lui Da Vinci (de Alexandru Lazescu)

Ce legatura ar putea fi intre „Gala Societatii Civile” si filmul „Codul lui Da Vinci” ? Alta decit aceea ca premiera mondiala a productiei cinematografice a avut loc vineri, 19 mai, in aceeasi zi in care a fost programata ultima editie a unei gale in care sint premiate cele mai interesante proiecte initiate de societatea civila in anul care a trecut ? Ar fi totusi ceva.

Doua dintre fenomenele care marcheaza adinc evolutiile fundamentale din lumea occidentala sint decredibilizarea accelerata a mediilor politice in paralel cu cresterea influentei societatii civile, pe de o parte, si pierderea autoritatii bisericii ca institutie responsabila pentru asezarea reperelor morale.

Ultima constatare vine intr-un climat in care amenintarea terorismului islamic a schimbat din temelii regulile jocului din 11 septembrie 2001 incoace.

Nimic nu ilustreaza mai bine prapastia dintre cele doua lumi decit o comparatie intre ecourile stirnite de cartea lui Dan Brown si filmul cu acelasi nume care au transformat intr-o mare afacere ideea de a pune in discutie teze fundamentale care stau la baza crestinismului, precum Invierea lui Iisus Hristos, si isteria fanatica soldata cu sute de morti si incendieri de ambasade care a fost

declansata in multe tari musulmane dupa aparitia de acum celebrelor caricaturi intr-un ziar danez.

Societatea occidentala, mai ales cea europeana, a impins de multa vreme religia la periferie si a diluat in mare parte autoritatea bisericii. Mai ales sub influenta stingii care in vest domina o parte importanta a intelighentiei.

In Marea Britanie numarul total al credinciosilor care participa la slujbele din biserici este mai mic decit cel al musulmanilor care intra in moschei, desi cei din urma nu reprezinta decit citeva procente din populatia tarii. Nu este prima data cind apar puncte de vedere care contrazic flagrant Biblia si dogmele fundamentale crestine.

E insa pentru prima oara cind vedem cum un astfel de demers se transforma intr-un spectacol cu o audienta mondiala de ordinul sutelor de milioane.

Biserica a raspuns in diferite feluri, era si imposibil sa nu condamne „Codul lui Da Vinci” chiar daca scandalul care s-a declansat astfel nu a facut decit sa inmulteasca spectaculos numarul cititorilor si de acum inainte numarul spectatorilor. Reactia a fost vadit mai vehementa mai ales in estul continentului.

Dar chiar si asa, orice comparatie cu manifestarile de fundamentalism islamic ar fi cu totul nejustificata. Nimeni nu a cerut eliminarea fizica a autorului, asa cum s-a intimplat cu ani in urma cu Salomon Rushdie, dupa cum nici un cleric crestin nu a cerut incendierea cinematografelor sau librariilor.

Cu toate acestea e limpede ca exista un defazaj din acest punct de vedere la nivelul Europei. Valorile traditionale ramin inca semnificativ mai solide in Est. Prin contrast, mai ales sub impulsul Frantei au fost eliminate orice trimiteri la radacinile crestine ale continentului din textul de acum defunctei Constitutii a Uniunii Europene.

Subiectul nu e doar unul actual ci si esential in contextul expansiunii fundamentalismului islamic.

Europa, in primul rind, se confrunta cu o mare provocare: cum va gestiona relatia cu cei douazeci de milioane de musulmani stabiliti pe continent si mai ales cum va reusi sa-si apere valorile fundamentale in fata acestui asalt in conditiile in care pare tot mai inclinata sa pulverizeze citeva dintre reperele morale fundamentale pe care s-a construit civilizatia europeana asa cum arata ea in prezent.

De partea cealalta, in timp clasa politica traditionala e prinsa in scandaluri nesfirsite, prizoniera a unui tip de comportament ce pare din ce in ce mai rupt de ceea ce pare sa vrea un electorat bombardat non-stop, din toate partile, cu informatii despre alesii sai, influenta societatii civile a crescut spectaculos.

Rapoartele sau comunicatele Amnesty International, Green Peace, Freedom House sau Transparency International fac ocolul mapamondului si ajung pe masa decidentilor. Influenteaza elaborarea politicilor guvernamentale si citeodata dau peste cap decizii. Si asta desi tehnic vorbind legitimitatea acestui gen de organizatii e prin forta lucrurilor limitata din moment ce ele nu au in spate voturi.

Ceea ce intr-un fel pune in discutie limitele procesului democratic cu care ne-am obisnuit cu totii.

De ce s-a ajuns aici nu e foarte usor de explicat. Diferentele ideologice dintre principalele grupuri politice traditionale s-au estompat in buna masura. Nici politicile nu sint foarte diferite de altfel si oricum multe dintre ele se fabrica astazi la Bruxelles de o armata de tehnocrati.

In aceste conditii confruntarile electorale au devenit mai degraba un fel de show-uri in care accentul se pune tot mai mult pe prezenta scenica, pe decor si lumini, decit pe substanta. In multe state de pe continent de ani si ani de zile se rotesc la putere in mare aceleasi figuri intr-un fel de rotatie formala tot mai neinteresanta pentru alegatori.

In plus presiunea mediatizarii exagerate a indepartat si indeparteaza permanent dinspre politica oameni valorosi asa ca daca sintem cinstiti nici nu exista prea multe motive de optimism pentru viitor.

Asa au ajuns participarile la vot la cifre ingrijoratoare si incredera in politicieni la cote alarmant de coborite. Prin contrast, organizatiile din societatea civila au marele avantaj ca spre deosebire de partidele politice nu sint angrenate in batalia pentru putere ceea ce le avantajeaza evident ca imagine in perceptia publica si le ofera o credibilitate net superioara.

Spre de deosebire de politicieni ele nu ajung niciodata la guvernare deci nu au cum sa-si dezamageasca alegatorii. Problema e ca aceasta anomalie ingrijoratoare nu are deocamdata un tratament usor de intuit iar organizatiile din societatea civila oricit de utile si entuziaste ar fi nu pot umple golul de autoritate lasat de erodarea clasei politice.

Atunci cind reperele importante care fixeaza cadrul de rezistenta al societatii se erodeaza lucrurile de complica in jurul nostru. Incercind sa utilizam vechile reguli pentru a intelege o realitate profund schimbata rezultatul, de altfel previzibil, nu poate fi decit o mare confuzie.