Igor Munteanu: PCRM este cuprins de panica si se pregateste de ce poate fi mai rau

Care sunt mizele alegerilor din 5 aprilie din Republica Moldova? Ce sanse reale de schimbare sunt la Chisinau si cine se bate pentru putere? „In situatia concreta in care concurentii rivali ai Partidului Comunist din Republica Moldova sunt trei partide liberale, care declara ca nu vor vota pentru un presedinte desemnat de Partidul Comunistilor, PCRM incepe sa se teama de o posibila criza de sistem”, explica pentru HotNews.ro Igor Munteanu, director la Institutul pentru Dezvoltare si Initiative Sociale „Viitorul”.

Rep: Ne aflam la finalul unei campanii deosebit de tensionate, orice ar spune autoritatile. Ce s-a intamplat de fapt, care au fost motivele antagonizarii fortelor politice din Moldova?

Igor Munteanu: Pentru prima data in istoria politica recenta a Republicii Moldova un partid reuseste sa se gaseasca la guvernare doua cicluri politice consecutiv si are potentialul de a ramane si pentru al treilea ciclu politic, iar aceasta performanta sub aspect tactic ar putea anihila ansamblul general al regimului democratic, care se bazeaza pe echilibrul puterilor in stat si pe competitia politica sanatoasa.

Or, in Republica Moldova, am asistat la instalarea si concresterea partidului aflat la guvernare cu statul, impregnat de un adevarat “cult al personalitatii” pentru liderul PCRM in cele mai proaste traditii ale regimurilor sultanice, de inspiratie asiatica post-sovietice.

Chiar daca sloganele PCRM spun “construim impreuna o Moldova Europeana”, adevaratul mesaj este unul anti-european, si anti-politic, or liderii acestui partid au luat in deradere si au ridiculizat in permanenta existenta mai multor partide politice.

Cu siguranta, in al 12 ceas inainte de alegeri, scena politica este mai degraba bipolara, fracturata intre 2 poluri de baza: unul liberal, avand in angrenajul sau 3 partide de inspiratie liberala (PLDM, PL si AMN) si polul criptosovietic, PCRM, restul aripilor politice (crestin-democrat si social-democrat) fiind aneantizate de erorile comise, si de pragul extrem de inalt de 6%, instalat chiar cu votul acestora, pe parcursul lui 2008.

Campania se desfasoara in conditiile unui deficit acut al respectului fata de standardele OSCE si CE privind desfasurarea libera si democratica a alegerilor. Vandalizarea sediilor de partid si a billboard-urilor, violenta manifestata fata de presa libera si liderii din opozitie a devenit, prin inactiunea CEC, o practica tot atat de frecventa, ca si succedarea zilei de noapte.

Si Presedintele Vladimir Voronin, si Speakerul Marian Lupu, si premierul Zinaida Greceanii, impreuna cu intreaga garnitura a Cabinetului de Ministri nu s-au simtit obligati sa stea departe de insemnele puterii, folosind la maximum instrumentele administratiei de stat, resursele oficial si neoficiale, alocate astfel, parazitand in acest fel pe un sistem electoral defectuos, cu o prestatie a CEC lamentabila.

Rep: In ciuda tututor angajamentelor declarat europene ale autoritatilor de la Chisnau, comunistii par gata azi sa ignore totalmente avertismentele care vin din Occident, ba chiar sa renunte practic si la obiectivul de integrare in UE, doar pentru a putea ramane la putere. De unde provine aceasta incrancenare, aceasta dorinta disproportionata a actualului partid de guvernamant de al Chisinau de a-si asigura si al treilea mandat?

IM: Trebuie sa notez ca, dupa 2001, PCRM a impus o noua paradigma asupra detinerii puterii in stat, cu totul straina evolutiei politice a RM de pana atunci. In primul rand, PCRM a acreditat ideea unui singur pol decizional, si utilitatea “verticalei puterii” in stat, care se traduce in monopolizarea tuturor deciziilor executive, legislative si chiar jurisdictionale, de catre seful statului, un model implementat cu succes si in Rusia, de la instalarea Presedintelui Putin la Kremlin.

In economie, aceeasi persoana a spus ca “noi nu vom permite oricaror investitori sa vina in Republica Moldova, ci numai acelor care noi vom considera de cuviinta”.

In politica externa, aceiasi persoana a fixat Romania drept “putere revizionista”, si a batut moneda pe apararea RM contra expansionismului romanesc, atata vreme cat Federatia Rusa este adevaratul agresor, cu trupe stationate si redute montate contrar Constitutiei RM pe teritoriul suveran, pe care seful statului ar trebui sa-l garanteze si sa-l protejeze.

Ca si in economie, PCRM a intervenit masiv, brutal si aparent fara noima, cu singura poate exceptie de a se chivernisi serios de pe urma transferurilor de proprietati efecutate in ultimii 8 ani, de pe seama “mulgerii” de beneficii din partea businessului privat. Respectiv, s-au dat peste cap posibilitati ca economia Republicii Moldova sa se insanatoseasca de la sine, sa-si caute remedii si solutii, asa cum alte economii de piata sau economii in tranzitie au reusit sa le gaseasca pe masura timpului.

Acest stil de interventionism extrem in sectorul privat, cumulat cu ideologia statului partid, a produs o criza de proportii pe care o observam in Republica Moldova si care oficialii pretind ca nu exista. Dar socurile care vor veni dupa alegerile din 5 aprilie vor fi extrem de mari. Toate aceste cresteri abuzive de pensii si de salarii pe ultima suta de metri inainte de data alegerilor reprezinta niste lovituri sub centura economiei acestui stat.

Rep: Pentru ca veni vorba la un moment dat de Romania si de aversiunea pe care presedintele Voronin o are, se pare, personal fata de “statul vecin”, asa cum o defineste el de cele mai deseori, chiar din punct de vedere electoral la ce i-a sevit presedintelui si partidului sau ultimul demers antiromanesc – cel cu sutele de romani intorsi de la granita si cei catva cetateni romani expulzati din Republica Moldova sub pretextul unei pretinse tentative de lovitura de stat, ce ar fi fost avizata de presedintele Traian Basescu, cum pretinde ziarul Moldova Suverana?

IM: Daca va aduceti aminte, actul alegerilor parlamentare din 2005 s-a infaptuit si sub semnul unei riposte democratice impotriva unei posibile interventii din partea Federatiei Ruse, care-si trimitea in luna februarie 2005 mai multi observatori la alegerile din RM.

In anul 2009 se incearca sa se dea o replica construita dupa modelul anului 2005, dar acum inmpotriva unei suspecte “interventii occidentale”, ori Romania este si ea o componenta occidentala, prin calitatea sa dubla de Membru al UE si NATO.

Autoritatile de la Chisinau interzic accesul unor cetateni romani pentru a provoca o riposta din partea UE si Romaniei, astfel incit sa spere ca dintr-un sentiment de compasiune fata de “statele mici”, Occidentul ar putea tolera un plus de legitimitate externa PCRM, aflat intr-o grava pana se legitimitate interna, incapabil sa ghiceasca cum vor evolua lucrurile pe plan regional in urmatorii ani, si ca urmare a Parteneriatului Estic.

Rep: Adica se incearca cumva atragerea voturilor electoratului vorbitor de limba rusa, pe care la un moment dat partidul de guvernamant il cam pierduse?

IM: Nu atat de mult. Voturile rusofonilor sunt atrase prin atasamentul suspect al lui Voronin de a semna declaratii absurde si ineficiente interesului national al RM, in triumviratul gazduit de Presedintele Medvedev.

Problema la care m-am referit tine de o lipsa acuta de legitimitate interna, in iuresul unei crize economice de anvergura, care va lovi implacabil “stabilitatea” otravita a regimului. PCRM este cuprins de panica, si se pregateste de ce poate fi mai rau.

In situatia concreta in care concurenti rivali ai sai sunt trei partide liberale, care declara ca nu vor vota pentru un presedinte desemnat de Partidul Comunistilor, PCRM incepe sa se teama de o posibila criza de sistem, pentru ca nedesemnarea noului Guvern, ori lipsa de voturi necesare pentru alegerea noului sef de stat va insemna noi alegeri, situatie care dezavantajeaza in acest moment mai ales Partidul Comunistilor, or anume acest partid are cel mai mult de pierdut ca urmare a unei succesiuni la guvernare.

Sigur, PCRM poate ademeni cu vorbe frumoase si mestesugite anumiti lideri necopti, cum s-a intamplat in 2005 cu PPCD, folosind din nou “scenariul interventiei dinafara” pe post de “aparator en titre al statalitatii RM”. Este modelul anului 2005, dar in conditiile in care PCRM nu poate conta in acest moment pe un aliat in Parlament, scenariul pare sa nu aiba multe sanse de realizare.

Rep: Exista sansa reala a unei crize politice ca urmare a imposibilitatii de a alege un presedinte?

IM: Criza e foarte reala, e foarte posibila si chiar necesara in conditiile in care opozitia nu va obtine o majoritate confortabila in Parlament si mandatul pentru constituirea unui nou Guvern. Daca ne uitam peste sondajele de opinie, vom putea observa constituirea unei nevoi accelerate de schimbare. Circa 46 la suta din cetateni ar vrea un alt Guvern, in acest momen, fata de 40 la suta dintre cetateni care ar vrea sa mizeze pe actuala stabilitate garantata de PCRM.

Uitandu-ne la datele pe ultimele 2 saptamani, observam ca numarul persoanelor care doresc schimbarea a crescut furtunos – de la 25 la 46 la suta. Or acest lucru indica o anumita framantare interna, inclusiv pe segmentul de alegatori, care traditional se inclina spre partidul aflat la guvernare.

Rep: Tocmai aici vroiam sa ma opresc, insumand – intregul aparat de stat pus in slujba partidului de guvernamant, obstructionarea activiattii opozitiei – toate acestea luate laolalta si puse la un loc mai lasa sanse opoztiei, celei liberale de exemplu, de a devansa comunistii in scrutinul din 5 aprilie?

IM: Cred ca ambele poluri, care s-au pozitionat in acest moment la marginea spectrului politic, partidele liberale si Partidul Comunistilor, vor incheia aceasta cursa foarte strans. In general, toata lumea se fereste sa dea pronosticuri, pentru ca un asemenea scor, la baioneta, nu a fost inregistrat de foarte mult timp.

Partidul comunistilor se afla in acest moment intr-o anumita recesiune. A atins rata de saturatie maxima, are circa 15 la suta din votantii sai in cautare de alternative, si care nu voteaza decat pentru ca nu si-a fixat o alta tinta ori alternativa politica. Sunt alegatorii care inclina acum spre schimbare intr-o masura mult mai mare decat spre stabilitate.

Si, daca luam in consideratie ca acesti 15 la suta din indecisii din interiorul electoratului traditional al Partidului Comunistilor se vor orienta si spre alte partide in aceste doua zile care au ramas pana la data alegerilor, putem sa ne asteptam ca, chiar si prin redistribuire, comunistii sa nu acumulze nici 46 de mandate, lasand restul la discretia partidelor liberale.

Acest lucru ar putea intr-adevar sa creeze riscul unor alegeri noi, dar nu cred ca partidele liberale ar trebui sa se teama de ideea unor noi alegeri, ci mai degraba sa se teama de cautarea unor solutii “sub covor”, cautarea unor candidati convertibili ai PCRM, care isi doreste cu orice pret sa blocheze europeanizarea si integrarea deplina a RM in spatiul civilizational european.