Sari direct la conținut

Inapoi la Razboiul Rece? Vladimir Putin, Ucraina si Occidentul

Contributors.ro
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala

Arogant si impasibil precum Calaretul de Arama din orasul sau natal, nepasator precum un stalp din beton, tarul de la Kremlin, Vladimir Putin, trateaza Ucraina ca pe un protectorat. Crescut in imperiul colonial numit URSS, fostul locotenent-colonel KGB actioneaza ca un satrap imperialist. A declansat o actiune militara de tip invazie fara sa-i pese nici cat negru sub unghie de reactiile comunitatii democratice globale. Am sentimentul ca ne aflam nu doar intr-un nou Razboi Rece, dar, si mai grav, situatia seamana mai mult decat nelinistitor cu agresiunile germane din anii 30. Ganditi-va la soldatii fara identificare precisa, la asigurarile date premierului britanic, toate seamana cu comportamentul lui Hitler in septembrie 1939. Ori chiar mai devreme, in septembrie 1938, cand Occidentul a capitulat la Munchen. Conciliatorismul nu serveste la nimic. Mai precis, nu face decat sa potenteze pofta de dominatie a briganzilor. Cine ignora acest lucru uita de fapt una din lectiile esentiale ale secolulului XX.

Obiectivul lui Putin nu este doar unul geo-strategic si militar. Scopul sau este de a inmormanta modelul de revolutie civica non-violenta dezvoltat in Maidanul independentei din Kiev. Este vorba de teama si panica, de spaima ca acest model este contagios si poate fi urmat chiar in Federatia Rusa, ca propria sa putere se poate prabusi ca un castel din carti de joc, sub povara imenselor faradelegi comise, de la spolierea statului la crimele impotriva celor care indraznit sa critice aceasta dictatura camuflata. Tot asa cum Biroul Politic sovietic si agentii sai din statele satelizate se temeau de diseminarea ideilor revolutionarilor maghiari in 1956 ori ale reformatorilor de la Praga in 1968, Vladimir Putin si camarila sa se teme de moarte ca revolutia din Ucraina ar putea inspira o miscare similara in Rusia.

In “New York Times”, Andrew Higgins scrie: “In an almost word-perfect replay of Moscow’s Cold War interventions in Hungary in 1956, Czechoslovakia in 1968 and Afghanistan in 1979 after appeals for “fraternal assistance” from embattled local allies, Russia’s troop mobilization in Crimea on Saturday followed a request for help from Crimea’s new pro-Moscow prime minister, Sergei Aksyonov, who was named Thursday by regional legislators meeting under the guns of the unidentified intruders. The Kremlin quickly issued a statement saying that Mr. Aksyonov’s plea “would not be ignored,” and within hours it had announced its plans for military action.”

Nu exista nicio justificare legala pentru agresiunea militara a Rusiei lui Putin impotriva unui stat independent si suveran. “Dreptul de a proteja” a fost invocat in trecut de tarii Rusiei, dar si de Hitler in raport cu sudetii. Interventia actuala se aseamana izbitor cu aceea din august 1968 in Cehoslovacia. Si atunci se vorbea de riscul venirii la putere a revansismului neofascist. Si atunci erau puse in miscare resorturile cele mai insidioase si abjecte ale dezinformarii sistematice. Atunci se urmarea distugerea proiectului unui socialism cu chip uman, fara disidenti trimisi in lagare si in spitale psihiatrice. Acum se urmareste lichidarea unei revolutii civic-democratice prin care ucraineienii si-au recucerit suveranitatea de stat si suveranitatea poporului.

Ce va face Occidentul? Aici este miezul chestiunii. Va asista neputincios la agresiunea rusa? Se va rezuma la conversatii telefonice intre Barack Obama si autocratul rus? Vor urma sanctiuni? Se va institui un ajutor miltar de urgenta pentru armata ucrainiana? Nu sunt la fel de pesimist ca multi dintre prietenii mei, dar nici nu pot fi prea optimist.

As dori sa fac o precizare. Cineva a spus recent ca as nutri o “simpatie ascunsa pentru Rusia”. Da, am o conseventa, neclintita simpatie pentru Rusia lui Andrei Saharov si a Elenei Bonner, pentru Rusia Nataliei Gorbanevskaia, a Annei Politkovskaia si a Galinei Starovoitova, pentru Rusia lui Vladimir Bukovski, a lui Sergei Kovaliov, a Liudmilei Alexeieva si a lui Vladimir Kara-Murza. Pentru Rusia decembristilor, a disidentilor si a luptatorilor pentru democratie constitutionala. Pentru Rusia societatii “Memorial”. Pentru Rusia care a respins aberatia “omorului ritual” din procesul Beilis.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro