​INTERVIU Alina Eremia, artistă: "Unei eleve de liceu îi spun: nu petrece prea mult timp pe net, pentru că s-ar putea să te pierzi, să te rătăcești undeva în spațiul virtual"

​​Era un dialog despre #PauzadePoezie. Și a devenit un dialog în care Alina Eremia a deschis fronturi largi. #PauzadePoezie a devenit nevoia de a fi împreună cu prietenii, cu părinții, a devenit nevoia de lectură, de introspecție și dragoste ca formă fundamentală de a evolua. Alina Eremia a vorbit deschis despre felul în care social-media duce, dacă nu ai un minim control asupra ei, la conflicte fără sens și rost. A pledat pentru nevoia de a te vedea pe sine. De a nu te risipi în „războaie”, în stări sufletești parazitare.

Reporter: Cum ești?

Alina Eremia: Mă simt foarte bine acum.

Reporter: Surprinzător, recunoști, înseamnă că ai și momente dificile.

Alina Eremia: Da, am și momente de cădere. Am și pase proaste. Sunt și furtuni. Și aceste pase proaste se văd. De exemplu, nu postez pe social media când sunt supărată. Sau pun niște citate sau niște nori. Nu îmi place să le transmit celorlalți energiile negative.

Reporter: De unde vin aceste pase proaste?

Alina Eremia: În parte, de la firea mea sensibilă. Mă afectează foarte multe lucruri și preiau foarte multe stări negative din jurul meu. De exemplu, dacă tu ești anxios sau nervos, preiau starea ta și o trăiesc și eu. Pun suflet în ceea ce mă înconjoară, în ceea ce fac. Am învățat în timp cum să mă feresc de toate aceste furtuni, să încerc să mențin o stare de bine și o stare de echilibru, dar nu sunt perfectă.

Reporter: Mă surprinde că-ți recunoști stările într-o lume a ipocriziei.

Alina Eremia: Este o lume superficială în jurul nostru, influențată de social-media. Eu așa sunt de copil, am rămas o naivă incurabilă, sunt naivă și întotdeauna am suferit multe decepții de la oameni de la care nu mă așteptam. Mă transpun foarte mult și la filme și seriale. La „Titanic” am plâns din cale afară. Și l-am văzut de zeci de ori. Este filmul copilăriei mele. Acest flux al sentimentelor și stărilor sufletești am încercat să le transform într-un atuu pentru partea mea creativă.

Reporter: Ai vorbit despre tumultul tău sufletesc, despre Titanic. Care este educația ta sentimentală? Ce lucruri te-au mai influențat?

Alina Eremia: Cum spuneam, mă influențează orice interacțiune umană. Îmi place să reiau lucrurile cu care rezonez. Îmi place să văd lumea prin ochii celui pe care-l văd fericit. Aș vrea să fiu și eu așa de fericită și să fie lucrurile atât de simple. Nu știu dacă au fost evenimente care mi-au marcat viața, dar sigur au fost evenimente care m-au făcut să rezonez, să evoluez. Cred, de asemenea, că lectura m-a ajutat, îmi place să citesc și lecturile rezonează cu eul meu profund. Poate sună ciudat, dar prefer oricând poezii de Eminescu, de Nichita Stănescu și George Topârceanu. Erau în școală poeziile „Iubind în taină”, „De ce nu-mi vii”. Pe versurile alea le-am simțit total. Le-am descoperit în perioada aceea din viață în care m-am îndrăgostit, în care abia așteptam să văd un anumit coleg în recreație. Erau versuri care prindeau contur în suflet.

Reporter: Ai enumerat și poeziile lui Topârceanu, ceea ce înseamnă o distanță ironică față de realitate, față de tine.

Alina Eremia: Autoironia nu strică. Îmi place să fiu ironică cu mine însămi. Mă văd de la distanță. În ultima perioadă am conștientizat tot mai mult că suntem ușor de manipulat prin tot ce se întâmplă, prin toate aceste device-uri. Partea bună este accesul la informație. Dar cea negativă ține de faptul că ne îndepărtează foarte mult de noi înșine și nu ne mai întrebăm, nu mai stăm să analizăm ce se petrece în interiorul nostru. De ce ne simțim într-un anumit fel? De ce ne schimbăm stările atât de repede? Cheia este în felul în care folosim device-urile acestea. Sunt niște lucruri pe care noi nu le-am conștientizat, nu le-am trecut prin filtrul nostru, s-au depus acolo și ne întrebăm cum devenim nervoși, de unde apar tot felul de frustrări. Răspusul este că trăim oarecum la suprafața lucrurilor și nu ajungem în adâncul nostru. Repet, am conștientizat treaba asta și am început să stau pe gânduri, să fac plimbări lungi fără telefon. Iau distanță față de tot ce mi se întâmplă și mă amuz de anumite momente prin care am trecut fără voia mea. Mă despart de telefon în ultimul timp și-n studio. Îmi iau o foaie și un pix și scriu ca să nu mai stau tot timpul cu telefonul în mână, încerc să scap de dependență.

Reporter: Am ajuns să intrăm în conflicte și nu-nțelegem apoi de ce.

Alina Eremia: Da, ajungem să ne despărțim de oameni dragi. Suntem prea prinși de messenger, de toate formele de mesaje, și nu mai avem relații interumane. Tot ce se întâmplă este în spațiul virtual. Important este să conștientizezi că e mai bine să schimbi două cuvinte cu omul față în față sau, hai să zicem, la telefon, să-i auzi vocea sau tonul. În scris de multe ori interpretăm greșit cuvintele. Chiar mi s-a întâmplat să interpretez greșit un mesaj. Față-n față îți dai seama de ton, de expresia celui cu care vorbești. Neînțelegerea între noi a devenit tot mai la îndemână.

Reporter: Dragostea?

Alina Eremia: Eu sunt încăpățânată și romantică. Sunt încăpățânată, pot să învăț din greșelile sau din experiențele mele sau ale altora, dar întotdeauna fac ce-mi dictează inima. Am de suferit câteodată din cauza acestui caracter al meu. Dar știu că nu poți să zici că te-ai format sau că ești cu adevărat cine ești dacă nu ai fost pus în fața unor situații, iar dacă nu ai fost pus în fața unor situații, nu știi cum vei reacționa. Revin la întrebarea ce este dragostea. Nu știu o definiție. Dragostea e ceva atât de pur și atât de frumos și atât de simplu și complex, n-are nevoie de cuvinte. Îmi vine în minte o scrisoare celebră, scrisoarea lui Eistein către fiica lui. M-a marcat, e absolut superbă scrisoarea asta, și spune în felul următor: dacă vrem să descoperim sensul vieții și vrem să salvăm lumea și pe fiecare ființă conștientă care trăiește, iubirea este unicul răspuns. Iubirea poate să aibă o forță atât de puternică, încât poată să transceadă absolut orice.

Reporter: Interesant este că faci referiri culturale. Eminescu, Einstein. Ori, generația ta nu are vreo relație adevărată cu aceste modele culturale. Cum ai stabilit oare într-adevăr că te ajută această relație cu tradiția, cu o cultură socotită de mulți apusă?

Alina Eremia: Da, pe care alții o îngroapă. Foarte greșit fac asta, e o greșeală că fac lucrul ăsta. Pe mine m-a ajutat foarte mult, chiar m-a ajutat foarte mult. Îmi place și istoria și atunci lucrurile astea se îmbină, le înțeleg mai bine într-un anume context. Probabil că am crescut cu această curiozitate și această înclinație. Îmi place, cum am spus, să citesc foarte mult. M-am format astfel. Am preluat lucruri de la fiecare, informații de la fiecare, am încercat să le văd punctul lor de vedere.

Reporter: Dacă ar fi să-i recomanzi ceva unei eleve de clasa a zecea, ce-i spui? Stai pe net și învață de pe net? Orice exemplu din jurul tău e bun, învață din viață?

Alina Eremia: Nu ai cum să eviți lumea virtuală, nu se poate nega acest fenomen. Dar nu petrece prea mult timp acolo pentru că s-ar putea să te pierzi, să te rătăcești undeva în spațiul virtual. Ia o pauză de acolo, întoarce-te la tine și descoperă, învață cine ești, învață de la ceilalți. Cred că trebuie găsit un echilibru.

Reporter: Recunosc. Am și eu păcatul meu. Versurile acestea: „Și ce mi-a rămas ca o amintire, și ce mi-a rămas din ce am avut, te-am scris în tatuajele mele, te-am băgat în suflet, te-am băgat în vene.” Totul devine tatuaj. Amintirile, tot ceea ce trăiești. E de trăit în același timp și de suferit.

Alina Eremia: Câtă nevoie ai și cât vrei tu să permiți. Fiecare are un nivel diferit și o capacitate diferită de a suporta niște lucruri și de a îndura. Da, chiar și durerea unui tatuaj. De exemplu, eu îndur, suport tatuajul. Rezist la durere. Vorbind de durere, este într-un fel la fel. Iubești, descoperi că ai o toleranță, că poți să suporți niște lucruri de care nu te-ai fi știut capabil. Fiecare cu puterea lui de a îndura. Pentru că suntem înconjurați de rețete false, că dragostea durează trei ani, că nu știu ce să faci pentru o relație perfectă. Nu există o relație perfectă. Perfecțiunea nu există, nu o s-o găsesc niciodată.

Nu există un om care să satisfacă toate cerințele. Să fie și deștept și cuminte, și spontan. Un asemenea om nu-l vei întâlni niciodată. Partea interesantă a unei relații este tocmai acest carusel de evenimente, și alea care te duc pe culmile fericirii și pe care le trăiești cu intensitate maximă, dar și toate certurile întâmplate împreună. Adică să vrei să fie perfectă și la un moment dat să te întrebi „uite am ajuns aici și acum ce facem?”. Important e ca tot timpul să evoluezi împreună. Dezavantajele se vor arăta pe parcurs. Ea nu o să mai fie cea mai frumoasă, da. O să treacă dragostea de început. Se așează alte sentimente, vrei alte lucruri de la cel iubit.

Reporter: Într-un alt cântec vorbești despre păcat.

Alina Eremia: E un cântec de început în repertoriul meu. Astăzi, însă, păcatul pentru mine înseamnă compromisul. Faci compromisuri și te îndepărtezi de la valorile tale. Am spus că nimeni nu e perfect. Dar cred că a face compromisuri este un mare păcat. Am făcut greșeli, nu spun că nu, le-am făcut pe barba mea. Dar încerc să nu mă abat de la valorile mele. Valori insuflate de părinți, dobândite trecând prin experiențe de orice fel.

Reporter: Amintești de părinți. Or, generația ta care folosește social media fuge de părinți.

Alina Eremia: Eu nu. Eu încerc să stau cât mai mult cu ei, să vorbim cât mai mult. Nu e simplu. Cred că au avut ceva bătăi de cap cu mine, dar eu am învățat foarte multe lucruri prin prisma relației pe care au avut-o cu mine. Și, așa cred, nu există vreun manual din care să înveți să fii părinte sau copil. Trebuie să fii deschis, să asculți, să înțelegi perspectiva celuilalt. Și, uneori, e mai dificil decât o spun eu acum. Am depășit mereu momentele prin comunicare și prin înțelegere și încercăm, fiecare, să lasam de la noi. Este o expresie din asta „să-l pui în iubire pe celălalt mai presus”, cum să-l pui mai presus? Nu e vorba de a pune mai presus pe cineva, ci de a te înțelege împreună. Să ajungi la un numitor comun cu cineva pe care îl iubești. Să nu vezi doar interesele tale.

Reporter: Cum arată pauza ta de poezie?

Alina Eremia: Poezia este peste tot. Cânt la pian și reușesc să mă deconectez. Sunt în sufragerie în elementul meu și noaptea târziu acolo mi-e bine, când blocul doarme. Blocul doarme cu adevărat, e liniște. Mă reculeg în sinea mea. Pot spune iarăși că mi-e bine cu mine însumi, mă reculeg când fac curat în dormitor. E ca și cum fac curat în viața mea.

Cine este Alina Eremia (sursă: wikipedia)

Alina a început colaborarea cu Disney Channel, dând viață melodiilor din Pocahontas și Pocahontas 2. În 2010 și-a împrumutat vocea lui Belle din Frumoasa și Bestia, Frumoasa și Bestia: Un Crăciun Încântător și Frumoasa și Bestia: Lumea magică a lui Belle.În februarie 2011, urmând sfatul mamei sale a participat la un casting organizat de MediaPro Pictures, în urma căruia a fost distribuită în rolul Ioanei Anghel (Pariu cu viața).

A intrat în trupa Lala Band, alături de care are 5 albume de studio, discul de aur pentru „Cel mai bine vândut album al anului 2012” , 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani veniți la concerte pentru a-și vedea idolii.

Cariera solo și-a început-o cu melodia „With or without you”, o colaborare cu Mister Z. „Tu ești vara mea”, compusă de Adrian Sînă , a fost difuzată toată vara non-stop pe radiourile importante românești, refrenul ei atingând un milion de vizualizări pe Youtube. Au urmat „În dreapta ta” cu Vescan și „Cum se face”. Alina Eremia a mai înregistrat melodiile „Cum se face” și „Când luminile se sting” în anul 2014, iar în 2015 „Played You”, pe data de 20 aprilie.

Odată cu lansarea single-ului „Out of my mind” în colaborare cu americanul Novaspace, Alina Eremia a anunțat lansarea primului său album, intitulat „360”.