INTERVIU Iv cel Naiv: Poezia e doar un vas, o forma in care imi torn lichidul gandurilor / Celebritatea e o alterare a individului. O alienare a eului

Iv cel Naiv este scriitorul anonim care a trezit poezia naiva intr-o lume suprasaturata de virtual- „un om cara in spate/ un dram de naivitate”. Fuge de celebritate si vrea ca oamenii sa se bucure de opera, nu de autor. La baza inginer, Iv are naivitatea in ADN, este meteodependent si spune ca omul nu poate trai fara iubire. Cand nu scrie, citeste, observa, gateste si iubeste 24 de ore din 24. Este tatal a doua fete si recunoaste ca, desi poezia e foarte prezenta la ei acasa, se discuta discret despre Iv cel Naiv. Poeziile sale au aparut in 2009 pe internet, pe blogul ivcelnaiv.ro, au fost gustate foarte bine, iar de atunci poetul misterios a publicat volumele „Versez”, „Uibesc”, „Nesfarsesc” si „16 poezii de iubire pe care mi le-as fi scris mie daca as fi fost tu”, ilustrate de Vali Petridean. De cateva luni a inceput sa scrie primul sau roman.

Cum ar suna o poezie despre tine?

Toate poeziile mele sint despre mine. Despre cum vad lumea, despre principiile mele, despre nemultumirile mele, despre iubirile mele si, bineinteles, despre naivitatea care e oxigenul micului meu univers. Mi-ai cerut o poezie si am terminat cu un vers.

Cum e Iv cand nu e naiv?

In niciun fel. Iv nu exista in afara naivitatii sale. E ca si cum m-ai intreba cum sint cand nu sint barbat. Imposibil de raspuns. Iv are navitatea in ADN. Asadar, Iv nu va mai fi naiv cand nu va mai fi.

Se zice despre poeti ca sint meteodependeti, tu cum esti?

Meteodependent, fireste. Desi m-as numi mai degraba scriitor decat poet. Poezia e doar un vas, o forma in care imi torn lichidul gandurilor. SI poate nu „meteodependent” mi se potriveste, cat implicat emotional in vremea de afara.

„3 vieti sa aiba omul si pe niciuna n-ar putea-o trai fara de iubire”

Omul poate trai 3 zile fara apa si 3 saptamani fara mancare. Cat poate trai fara dragoste?

3 vieti sa aiba omul si pe niciuna n-ar putea-o trai fara de iubire. Apa si mancarea sint pentru corpul fizic ceea ce iubirea este pentru corpul metafizic. Adica sufletul. Reformuland, e ca si cum ne-am intreba daca exista oameni fara suflet. Iar eu cred ca, de fapt, nu exista.

Care este cel mai important ingredient pentru poezie?

Greu de spus care e cel mai important. Dar pot numi unul fara de care poezia nu poate exista: observarea. Nu putem crea poezie fara a observa un fapt, fie el din interiorul sau exteriorul nostru. Asadar, vorbim despre observare interioara si observare exterioara. Ambele importante, intrepatrunse, exersabile asemenea unui muschi – muschiul observarii.

Exista poezie fara naivitate?

Bineinteles. La toti ceilalti poeti. Glumesc. Si nu prea glumesc. Probabil ca o parte din succesul meu vine din descoperirea ca exista si ne place poezia naiva. Multi poeti contemporani isi calatoresc poezia pe versantul dramatic, chiar tragic. Unii, intr-un fel de-a dreptul pitoresc.

Cate muze ai avut pina acum?

Muzele nu se numara pentru ca dispar. Noi, poetii naivi, avem aceasta superstitie.

Descrie-mi o muza.

Una, imbracata prozaic foc

in jeansi si pantofi fara toc

chiar acum iese din casa

incruntata si nervoasa

are-un drum ce nu l-ar face

dar si cand nu e, tot imi place

Fac precizarea, desi n-are rost cand pleaca, cum vezi, scriu mai prost.

Ai scris versuri pe vreun servetel, ori o bucata de hartie, ziar?

Am scris aproape pe orice. Cel putin inainte sa existe telefoanele astea inteligente. Ultima oara de care imi amintesc am scris chiar pe un servetel, la o nunta, despre o fiica si o mama. Poezia se cheama cincisprezece ani.

Iti amintesti cand ai scris prima poezie si cum suna?

Prin liceu. Era ceva foarte intunecat, trist. Daca imi amintesc bine, continea si cuvantul nihilism. Nu mai stiu cum suna. Si nici nu mai exista caietul respectiv.

„Lovez, observez, albez”- cum a ajuns Iv cel Naiv la aceste formulari? De ce -ez?

Pentru ca probabil ca imi place verbul. Si pentru ca, atunci cand am inceput sa scriu pe ivcelnaiv.ro trebuia sa categorisesc cumva versurile. Si mi-a venit sa le pun terminatii de verb (chiar si fortat) pentru ca poezia, dincolo de stare, e actiune.

„iubirea e atunci cand iti odihnesti capul in poala ei

pe banca, in parc, chiar daca ea nu e acolo”.

De ce vers alb?

Pentru ca versuri cu rima. Ambele imi plac si cred ca exprima instante diferite din mine. Rima este, de multe ori, o impachetare de cadou a unor idei. Versul alb e prezentarea ideilor intr-un fel mai frust, mai aproape de starea lor de gand. Fiecare tip de vers cu farmecul lui. De multe ori imi place sa le amestec pentru a schimba cursul firesc al versurilor.

De cand scrii?

De cand am inceput sa muncesc, scriu, pentru ca munca mea e legata de scris. Dar in afara muncii, scriu de 6 ani si ceva, de cand a aparut Iv.

Cum „se pupa” poezia cu ingineria?

Se saruta cu pasiune sub felinarul aprins al starii de bine. Poezia incearca s-o pipaie pe ici, pe colo, dar ingineria, care a avut parte de o educatie mult mai stricta, ii respinge avansurile, indemnand-o sa fie o poezie serioasa, decenta.

In Romania se poate trai din poezie?

Doar spiritual.

„Voi sinteti doua planete

Cu cercei, inele – assez cochete

In acest univers micro in care cometele

Au coada, deci se aseamana cu fetele”

Esti tata, fiicele tale stiu ca esti Iv cel Naiv?

Tipele au inteles destul de rapid ca este un secret al meu, al nostru si, performanta remarcabila pentru copiii de 4-6 ani, au reusit sa-l tina. Cred ca le place mai mult de mine decat de poezia mea pe care, deocamdata n-o pot intelege. Oricat de naiva ar fi ea, e greu de inteles la varsta asta. Altfel, nu vorbim foarte des despre asta, prefer sa le fiu tata decat Iv. Poezia e un fapt prezent, dar discret, la noi in casa.

In poezia „De ce se indragostesc barbatii” spui ca „undeva, in adancul lor, ei (n.r- barbatii) inca mai sint vanatori”. Tu inca mai esti vanator sau ai scris poezia din prisma unui observator?

N-avem cum sa nu fim inca vanatori. Proportia in care sintem variaza. Dar e un fapt mostenit, la fel ca ochii bunicii sau barbia tatalui.

„Undeva, in adancul lor, ei inca sint vanatori.

Au trecut prea putine mii de ani ca ei sa fi putut uita asta.

Nu doar siguranta, linistea sau masa de pranz atarnau de succesul lor la vanatoare.

Viata lor atarna de asta”.

Ce faci cand nu scrii?

Citesc. Observ. Vad filme. Gatesc. Fotografiez. Calatoresc. Fac planuri. Alerg. Bricolez. Ascult muzica. Iubesc.

Ai nevoie de vreun ambient special atunci cand scrii?

Nu, doar de concentrare. Am reusit sa ma concentrez la concerte extrem de zgomotoase sau in metrou. Dar cel mai bine scriu cu muzica. imi pun castile pe urechi si scriu. Asta fac si acum.

Ce muzica asculta Iv cel Naiv?

Cu intrebarea asta parca ai ghicit raspunsul de la cea de dinainte. Ce curgere frumoasa. Ascult tot felul de muzica alternativa, electronica, tot felul de rock-uri, clasica. Acum ascultam 48th St. Collective – 99 Red Balloons.

Stii sa canti la vreun instrument?

Nu. Si e trist.

Ce filme iti plac?

3-Iron (Bin JIp) Ki-duk Kim, ZeligWoody Allen, Sleuth – Joseph L. Mankiewicz, The Good, the Bad and the Weird – Kim-Jee Woon, Paris, Texas – Wim Wenders si atat de multe altele incat mi se pare mereu nedrept ca a trebuit sa aleg unele.

Ce citeste Iv cel Naiv?

Tocmai am terminat Ucigasul ABC al Agathei Christie. Sint intr-o perioada in care, din motive intemeiate, citesc mult Agatha Christie. In general, mult Murakami, mult Bill Bryson, Freud, Saramago, Llosa, Garcia Marques, Vonnegut, Bulgakov, Mika Waltari. Dune a lui Herbert si Fundatia lui Asimov. Dar, din nou, sint atat de nedrept cu ceilalti de care nu mi-am amintit acum.

De ce alegi sa pastrezi anonimatul? Cum vezi celebritatea?

Pentru ca eu cred ca oamenii ar trebui cunoscuti prin ceea ce fac, nu prin cine sint. Importanta e opera, nu autorul, cum spunea Maiorescu. As vrea ca oamenii sa judece ce scriu nu cine sint (desi sint un tip absolut normal). Celebritatea e o alterare a individului. O alienare a eului. De care fug cat pot de tare in directia opusa, adica spre mine.

Ce te face fericit?

Dragostea.

Ce te face sa plangi?

Dragostea.

Cand te mai certi cu iubita ta, ii scrii cate o poezie ca sa o impaci?

Nu. Si la cat de incapatanata e, nu cred ca ar functiona. In schimb, ii scriu poezii cand nu ma cert cu ea. Pe unele, le scriu. Pe altele, le si public. Pe cele mai reusite i le fac cadou.

Ce te enerveaza/ supara/ revolta?

Din pacate, n-am o relatie prea buna cu nedreptatea. Inca nu reusesc sa inteleg cu adevarat ca nedreptatea face parte din vietile noastre. Sint intr-un proces de reconciliere cu pustiul revolutionar din mine. Ma supara ca n-am atat de mult timp cat as vrea sa scriu la romanul pe care l-am inceput acum cateva luni. Si ma mai deranjeaza si stilourile care zgarie.