INVESTIGAȚIE O achiziție publică din București arată cum ajung pacienții cu boli psihice să fie „scoși la licitație pe loturi”

Autoritățile transferă cu zecile oameni din instituții ale statului către furnizori privați de servicii sociale, alegându-i după criteriul prețului cel mai mic. „Așa ajung oamenii în cămine ale groazei”, spune Mariana Armean, director de programe la fundația Estuar, într-un articol publicat luni de site-ul de investigații Snoop. 

• Site-ul de investigații Snoop a lansat seria „Un sistem în terapie”, care radiografiază sistemul de sănătate mintală din România, explorând eșecurile, provocările și soluțiile necesare pentru o reformă reală și eficientă.

Un anunț de participare pentru o licitație organizată anul acesta, în Sectorul 4 din Capitală, indică faptul că se căuta un furnizor de servicii sociale care să preia 66 de persoane cu dizabilități neuropsihice, pe o perioadă de 8 luni. Valoarea maximă a contractului era de 700.000 de euro. Criteriul de atribuire: prețul cel mai mic. Pur și simplu, oamenii sunt cotați la nivel de marfă.

Cum s-a ajuns aici?

Până la 90% din oamenii cu dizabilități psihice din evidențele Ministerului Muncii sunt instituționalizați: aproape 3.000, față de puțin peste 300 care primesc asistență în regim nerezidențial, arată datele obținute de Snoop. 

Iar peste o treime din persoanele cu dizabilități psihice din instituții locuiesc în centre cu mai mult de 50 de beneficiari. 

Cele mai multe instituții de asistenţă socială găzduiesc grupuri mixte de persoane vulnerabile, inclusiv persoane în vârstă, adulți cu dizabilități intelectuale și psihice, uneori chiar și persoane cu alte tipuri de dizabilități. 

Spre deosebire de sistemul de asistență psihiatrică, cel de asistență socială și-a propus în ultimii ani o reformă, pe fondul presiunilor Comisiei Europene și și-a asumat ținte măsurabile pentru dezinstituționalizare. 

România vrea să reducă numărul adulților cu dizabilități instituționalizați de la aproape 17.000 la 31 decembrie 2020 la 10.349 persoane, până la sfârșitul anului 2030. 

Astăzi, statul susține că a făcut progrese, reducând numărul instituțiilor rezidențiale cu mai mult de 50 de beneficiari de la 70, în decembrie 2020, la 42, la sfârșitul anului 2023. 

Pentru a stimula această scădere, autoritățile locale au fost penalizate pentru aceste instituții mari primind mai puțini bani de la buget. Experții ridică însă semne de întrebare cu privire la felul în care se desfășoară această „dezinstituționalizare”.

„Oamenii au fost scoși la licitație, pe loturi”, explică Georgiana Pascu, manager de programe la ONG-ul Centrul de Resurse Juridice.

Se organizează licitații în SEAP în care se caută furnizori privați de servicii sociale, care să preia zeci de oameni deodată, o strategie defectuoasă din perspectiva ong-iștilor din mai multe puncte de vedere. 

Întâi, nu e o abordare centrată pe persoană și nevoile sale. Iar, în multe cazuri, transferul s-a făcut către alte unități cu o capacitate mai mică, dar care funcționau tot ca instituții. 

„Degeaba pui tu pe ușă locuință protejată sau casă de tip familial, dacă ai personal care lucrează în ture, dacă oamenii nu pot lua nicio decizie cu privire la ce mănâncă, unde lucrează, când pot ieși pe ușă, acolo este o instituție”, spune Georgiana Pascu. 

Citește articolul integral pe Snoop.ro.