Jens Stoltenberg: Temerile Europei cu privire la Trump depind mai mult de noi decât de el

Dacă liderii europeni își vor respecta partea lor din târgul NATO, și administrația SUA o va face, scrie fostul secretar al NATO, într-o opinie publicată de Financial Times.

„Poporul american a vorbit: Donald Trump urmează să se întoarcă la Casa Albă. Revenirea sa i-a determinat pe mulți să creadă că ar putea acționa pe baza amenințărilor din trecut de a reduce sprijinul SUA, lăsând Europa să-și rezolve singură provocările de securitate”, scrie Stoltenberg.

În opinia sa, aceste temeri nu sunt neîntemeiate – retorica de campanie a lui Trump a stârnit îngrijorări legitime cu privire la angajamentul său față de securitatea europeană. „Dar, în cele din urmă, depinde mai mult de noi decât de Trump însuși dacă acestea devin realitate”, consideră fostul șef al NATO.

La momentul când Trump a preluat mandatul în 2017, mulți politicieni europeni erau îngrijorați de ce ar însemna alegerea lui pentru viitorul parteneriatului transatlantic. El credea că aliații nu își respectă angajamentele și a văzut alianța mai degrabă o povară decât un atu.

„În perioada petrecută la Casa Albă, am stabilit o relație de lucru bună și de încredere. Uneori aveam întâlniri tulburi în NATO, dar am rezolvat lucrurile. Când Trump a părăsit mandatul, NATO devenise mai puternică – și este și mai puternică astăzi. După cum a arătat răspunsul nostru colectiv la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, NATO de astăzi nu este nici învechit, nici în moarte cerebrală. Este bine, dar nu este în forma maximă”, crede Stoltenberg.

În timp ce europenii au devenit aliați mai buni, mediul de securitate s-a deteriorat.„ În consecință, linia de la care devii un aliat de încredere s-a schimbat și mai mult. În 2014, aliații NATO au convenit să aloce 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare până în 2024. Acest obiectiv a fost îndeplinit de majoritatea statelor. Dar ținta pentru 2014 pur și simplu nu este suficientă în mediul de securitate din 2024 – este un minim, nu un maxim”, mai spune fostul șef al NATO

„Liderii europeni știu că trebuie să facă mai mult. Revenirea lui Trump la Casa Albă nu face decât să întărească acest mesaj. Dacă Europa își va îndeplini partea ei de înțelegere, sunt încrezător că noua administrație americană o va îndeplini pe a ei.

Scepticismul lui Trump cu privire la strategia noastră actuală de a sprijini Ucraina poate conține, de asemenea, un sâmbure de adevăr. SUA și Europa au oferit Ucrainei un sprijin militar semnificativ, suficient pentru a supraviețui, dar nu suficient pentru a pune capăt războiului în condiții favorabile. Cedarea în fața agresorului ar fi cea mai rapidă cale de a pune capăt războiului.

Dar acest lucru nu ar însemna pace și nici nu ar economisi costuri. Acesta este paradoxul de bază: cu cât livrăm mai multe arme, cu atât este mai probabil să ajungem la pace. Cu cât sprijinul nostru pe termen lung este mai credibil, cu atât războiul se poate termina mai repede. Și cu cât facem mai mult acum, cu atât mai puțin vom avea de cheltuit mai târziu.

O astfel de abordare poate să nu sune în concordanță cu gândirea lui Trump. Dar în primul său mandat, Trump a dus deja o politică de forță. Nu trebuie să uităm că până la urmă Trump a fost cel care a decis primul să livreze Ucrainei arme letale, inclusiv Javelin-urile antitanc care s-au dovedit atât de importante când Rusia a invadat.

Dacă Trump vrea să pună capăt acestui război, așa cum a promis, trebuie să-i demonstreze lui Putin că agresiunea continuă este lipsită de sens.

Putin recunoaște slăbiciunea, dar respectă puterea. Aliații europeni ar trebui să fie pregătiți să susțină o astfel de strategie, colaborând cu Trump pentru a ajunge la o înțelegere acceptabilă pentru Ucraina.

Și în timp ce Trump ar trebui să înțeleagă că angajamentul continuu al SUA față de Europa pentru a descuraja un alt război costisitor este în interesul Americii, Europa poate face mai mult pentru a sprijini SUA în altă parte.

La fel ca președinții anteriori, Trump a susținut că SUA ar trebui să se concentreze pe provocările din Indo-Pacific. Aliații europeni și-ar putea dovedi valoarea ajutându-l să facă acest lucru, de exemplu oferindu-le să compenseze capacitățile specifice de care SUA ar putea avea nevoie acolo.

Într-o lume în care puterile autoritare sunt mai aliniate și din ce în ce mai capabile, alianțele nu sunt o pasiune, ele sunt cel mai mare multiplicator de forță al Washingtonului. Axa în curs de dezvoltare a autocraților poate avea parteneriate de conveniență, dar SUA au o rețea puternică de alianțe extrem de instituționalizate, susținute de prieteni din întreaga lume.

Din fericire, majoritatea americanilor prețuiesc acest bun unic. Deși în prezent ar putea să nu fie de acord cu privire la multe aspecte fundamentale, cooperarea transatlantică nu este una dintre ele.

Sprijinul și mândria față de cea mai puternică alianță militară pe care lumea a văzut-o vreodată rămâne puternică pe tot spectrul politic. Trebuie să respectăm partea noastră din angajamente pentru a ne asigura că acest lucru nu se va schimba. Pentru aceasta trebuie să investim mai mult în apărare și să ne asumăm mai multă responsabilitate.

Prin urmare, nu ar trebui să disperăm, ci să acționăm. Revenirea lui Trump ne provoacă să facem un pas și să dovedim că suntem parteneri adevărați”, conchide Jens Stoltenberg