Joaca cu constitutia originala. Episodul desemnarii premierului
Zilele astea se adună propunerile de revizuire a Constituției. E ca într-un film cu tâmpiți. Una din comediile alea trase de păr la care, deși poate te amuză încurcăturile în care ajung protagoniștii, ai o reținere gândindu-te că poate dai și în realitate peste astfel de oameni. Ba mai rău, ajungi să fii amestecat, afectat de prostia lor. Cum ar fi, de exemplu, dacă pe mâna lor ar ajunge legea fundamentală a statului în care trăiești. N-apuc să citesc o trăsnaie dintr-o parte și s-o demontez, că apar alte două-trei. Cum ar fi:
”[X] propune ca presedintele Romaniei sa desemneze drept candidat la functia de prim-ministru persoana propusa de partidul sau alianta politica care a obtinut cel mai mare numar de mandate in Parlament”
Nu contează cine e X. Contează că propunerea există, am citit-o și din alte părți. Contează că e o prostie, mai precis este agravarea a două probleme existente deja și care ar trebui eliminate, nu perpetuate și întărite.
Prima este că asimilează partidele unor instituții ale statului. Le acordă putere formală – una majoră, chiar! -, ceea ce face ca funcționarea lor internă să ajungă să fie guvernată de legi și/sau de instituții, contrazicând principiul democratic (și constituțional) conform căruia ele se constituie în virtutea dreptului la liberă asociere. Alternativa ar fi cel puțin la fel de gravă: statul nostru să nu mai funcționeze după lege, condiția fundamentală a unui stat de drept.
Un exemplu ar trebui să clarifice puțin lucrurile. Cine conduce PSD? Cine ar propune, dacă ar fi acum alegeri și ar câștiga majoritatea mandatelor, candidatul la șefia guvernului – conform revizuirii de mai sus? Victor Ponta? Există un act al statului român care să spună asta? Și atunci, ce se întâmplă dacă președintele în exercițiu decide că de fapt partidul este condus de Mircea Geoană? Dacă Băsescu/Antonescu șamd. consideră că votul la congresul PSD de acum trei ani a fost fraudat și rezultatele acestuia sunt nule? Cine decide într-un fel sau în altul? Justiția? Bun, dar pe ce temei? Un judecător nu poate decide din auzite, sau, și mai rău, arbitrar. Are nevoie de date pe care să ia o decizie într-un fel sau în altul. Cum le poate obține? Fie de la autoritățile care ar ancheta ulterior congresul, fie, alternativ, de la cele care l-ar organiza. Simplu! Așa o fi, dar cum vă sună ideea ca un partid (de opoziție) să aibă congresul organizat/anchetat și apoi decis de autorități?
Partidele trebuie să rămână organizații constituite în virtutea dreptului la liberă asociere, prin urmare, singurele responsabile și îndreptățite să se ocupe de organizarea lor internă, membri, ierarhie, candidați în alegeri, propuneri pentru demnitari etc. Statul, în schimb, nu poate funcționa decât pe baza unor legi, puse în practică de autorități. Condițiile sunt mutual exclusive. Prin urmare, partidele ar trebui să rămână fără niciun rol instituțional, fără nicio putere care să le fie oferită de constituție sau de lege. Or, propunerea de revizuire le oferă una dintre cele mai importante decizii politice!
A doua problemă este că raportează această putere la momentul alegerilor. Recitiți textul, candidatul la postul de premier e dat de partidele sau alianțele care au obținut (în alegeri) maximul mandatelor, nu de cele care au numărul maxim de mandate în momentul în care e făcută propunerea. Chiar și luând în calcul interzicerea ”migrației politice” – ceea ce ar fi oricum o aberație antidemocratică și periculoasă – formularea rămâne problematică. Asta pentru că nu ia în calcul, de exemplu, posibilitatea ca o alianță politică să fie dizolvată după alegeri – curioasă scăpare de vreme ce pe moment nu-mi amintesc vreuna care să fi rezistat un întreg ciclu electoral. Ce se întâmplă dacă PNL se ceartă cu PSD, rupe alianța și coaliția de guvernare și votează o moțiune de cenzură? Cine propune ulterior candidatul la postul de premier, pe formularea constituțională sus-pomenită? Hm? Autorii ei nu s-au gândit până acolo, probabil. E complicat.
INTERVIURILE HotNews.ro