Jocul de scena al premierului (de Sabina Fati)

Calin Popescu Tariceanu devine tot mai articulat sub bagheta consilierilor straini si autohtoni imprumutati de liberali de la social-democrati pentru a-l transforma pe seful Guvernului dintr-un premier pasiv intr-unul ofensiv.

Chiar daca lui Tariceanu continua sa-i lipseasca replica spontana si are nevoie de un decalaj de circa 24 de ore pentru a reactiona, strategia bine pusa la punct de specialistii in marketing politic incepe sa dea roade. Principalul scop este pentru moment umplerea pana la refuz a agendei publice cu actiunile mai mult sau mai putin propagandistice ale premierului.

Seful Guvernului nu se transforma insa intr-un jucator, asa cum si-ar dori, ci doar intr-un actor care incearca sa intre in rolul conceput de regizor. Rolul nu presupune responsabilitati, reforme politice sau institutionale, ci doar joc de scena, fiindca schimbarile care nu-i favorizeaza pozitia sau prietenii il sperie pe primul ministru atunci cand nu-l irita pur si simplu.

Calin Popescu Tariceanu tine cu dintii de taxa de prima inmatriculare care ingroasa veniturile importatorilor de autoturisme sau pe cele ale grupului Renault, fara sa-si faca probleme ca Romania ar putea plati amenzile serioase pe care deja le flutura Comunitatea Europeana, fara sa-si faca probleme ca romanii platesc mai mult decat se cuvine pentru o masina, fara sa-si faca probleme ca in

sondajele de opinie cei mai multi oameni privesc cu indignare aceasta taxa, dar mai ales fara sa-si faca probleme ca s-ar afla intr-o situatie clara de conflict de interese, ca actionar majoritar al companiei Automotive Trading Services (ATS), importatorul marcii de automobile Citro?n.

Reformele juridice nu sunt sustinute cu aceeasi inversunare, desi inaltii oficiali de la Bruxelles au avertizat Guvernul inca de la sfarsitul anului trecut ca ar putea fi activata clauza sectoriala in acest domeniu.

Alaturi de conservatori, social-democrati si extremisti, liberalii se opun infiintarii Agentiei Nationale de Integritate de teama ca nu cumva aceasta institutie sa devina una eficienta, care sa se apuce sa cerceteze cu de-amanuntul felul in care si-au dobandit averile ei si familiile lor.

Primul ministru nu pare deloc preocupat de soarta acestei agentii si nici de avertismentele Comisiei Europene. Calin Popescu Tariceanu crede ca nu intra in atributiile sale sa faca presiuni asupra parlamentarilor pentru a-si respecta obligatiile asumate, fiindca domnia sa nu este liderul principalului partid de guvernare decat atunci cand ii convine, in rest fiind doar premier.

Nu e clar nici daca in fisa postului primului ministru intra strategiile de comert exterior, cele de dezvoltare a turismului, cele de promovare a exporturilor pe planuri deja convenite sau cele de crestere a investitiilor in Romania sau mai cu seama atunci cand partenerii asteapta de luni de zile din partea Guvernului un raspuns oficial.

Premierul, in loc sa spuna spuna ce a facut in aceste domenii, in special in anumite relatii bilaterale, criticate punctual de seful statului, da vina pe globalizare.

Calin Popescu Tariceanu isi imagineaza ca nu trebuie sa dea nimanui socoteala, ca targul facut in Parlament cu partidele conduse de Vadim Tudor, Dan Voiculescu si Mircea Geoana ii va salva fotoliul, iar consilierii sai ii vor salva imaginea si poate chiar partidul, care risca sa se compromita intr-o companie care nu mai e de mult selecta.

Partidul National Liberal si primul ministru mizeaza, cum au facut pana in 2004 PSD si Adrian Nastase, pe marketingul politic, presa prietenoasa si aranjamentele de culise, ignorand semnalele venite dinspre vechii amici de baricada: din mediul intelectual sau din cel al organizatiilor neguvernamentale, dinspre electoratul care pare tot mai putin incantat de condescendenta premierului, dar si

dinspre cancelariile occidentale care privesc cu mirare frecventele coalizari ale liberalilor cu extremistii lui Vadim Tudor si falsii conservatori ai lui Dan Voiculescu.