“Jos mâinile de pe Ucraina” – de ce a câştigat Petr Pavel alegerile din Cehia
Praga, seara zilei de 29 ianuarie. Întunericul se lasă peste “Oraşul de aur” şi peste Castelul din Praga, descris obsesiv în scrierile sale de Kafka – născut în apropiere – sub forma unui castel situat atemporal. Aşa cum ieri Milos Zeman nu putea fi văzut în Castel, la fel şi astăzi noul preşedinte Petr Pavel nu a putut fi văzut în ceea ce timp de secole a fost centrul puterii politice. Totuşi, ceva s-a schimbat: în următorii ani, preşedintele Pavel va putea fi văzut de către cei care l-au votat în exerciţiul funcţiei, fiind cel de-al patrulea preşedinte al unei Cehii transformate definitiv după perioada convieţuirii cu Slovacia într-o federaţie despre care nici acum nu se ştie de ce a fost considerată un balast la începutul anilor 1990.
Politica cehă a fost tot timpul într-un echilibru instabil: nu s-a bazat niciodată pe partide puternice dar nici pe lideri puternici, permiţând în schimb apariţia unor creaturi hilare de tipul comuniştilor în post-comunism, piraţilor politici sau naţionaliştilor cehi de origine japoneză. La începutul anilor 1990 Vaclav Havel a dorit o preşedinţie cu puţine puteri, dar cu o încărcătură simbolică, o instituţie croită într-un fel pe personalitatea celui care s-a referit în scrierile sale la “puterea celor fără de putere”. Următorul preşedinte, Vaclav Klaus, a acţionat mai energic dar în limitele mandatului constituţional. Scepticismul tipic central – european, reprezentat exemplar de naţiunea cehă în diferite perioade ale istoriei, a fost întruchipat de Klaus sub forma unei neâncrederi în virtuţile proiectului european. Vaclav Klaus a continuat viziunea doamnei Thatcher – ori cel puţin în acest fel a dorit să se facă remarcat. A urmat un experiment straniu privit din afară dar total compatibil cu spiritul ceh: Milos Zeman, preşedintele care a dus nostalgia faţă de perioada comunistă pe culmi nebănuite. Cum a fost posibil ca în Cehia şi doar în Cehia să existe un partid precum KSCM să obţină rezultate remarcabile până în 2021, într-o ţară care a pus în aplicare cele mai dure prevederi legate de lustraţie? Explicaţia rezidă în comportamentul paradoxal al electoratului ceh, scepticismul fiind combinat cu nostalgia faţă de un trecut care părea, prin contrast, mai bun decât peisajul decadent al prezentului. Totuşi, Zeman, fost membru al Partidului Comunist Cehoslovac încă din 1968, a obţinut rezultate electorale infinit mai bune decât comuniştii cehi, deoarece s-a bazat pe un partid socialist şi nu pe KCSM. La suprafaţă, un social – democrat european, în profunzime un politician cu convingeri comuniste de neclintit. Lustraţia a fost în cele din urmă un eşec în Cehia, deoarece s-a dovedit că nu primul eşalon al foştilor comunişti doresc menţinerea în politică, ci simplii membri despre care se credea după 1989 că au dispărut total în mijlocul evenimentelor ce au transformat profund Europa Centrală.
Într-o ţară în care moştenirea profundă a vechiului regim nu fusese clarificată pe deplin, iar scepticismul tradiţional central – european a dominat întotdeauna, ascensiunea populismului a venit ca o consecinţă firească. În 2012 miliardarul Andres Babis pune bazele unui partid populist, ANO 2011 – Partidul Cetăţenilor Nesatisfăcuţi. Un partid populist de centru care face parte la nivel european din grupul liberal Renew Europe – un alt paradox al politici cehe. Un partid bazat pe lider, la fel cum Forza Italia a fost conceput doar ca vehicul electoral al lui Silvio Berlusconi. Babis reuşeşte în 2017 formarea unei alianţe cu socialiştii şi comuniştii, conducând un guvern minoritar care nu a deţinut o majoritate în Parlament. În 2021 o coaliţie de centru – dreapta vine la guvernare, condusă de primul – ministru Petr Fiala. O coaliţie formată dintr-un partid eurosceptic (ODS), un partid numit “Primari şi Independenţi” care susţine interesele politice locale şi regionale, un partid creştin – dmocrat (KDU- CSL), Partidul Ceh al Piraţilor, liberal şi progresist şi TOP 09, un partid liberal – conservator. Un guvern în realitate foarte divers care reuneşte “partide digitale”, precum Piraţii, partide regionale, partide conservatoare, liberale şi creştin – democrate. Opoziţia faţă de Babis şi guvernul condus de acesta au determinat toate aceste partide să se reunească pentru a forma nu una, ci două alianţe electorale (diversitatea extremă a împiedicat apariţia unei singure alianţe de centru – dreapta) care au câştigat împreună alegerile.
După 2021, guvernul Fiala s-a confruntat nu doar cu opoziţia reunită în jurul lui Babis, ci şi cu cea a preşedintelui Zeman. Cei doi reprezintă tot ceea ce poate fi mai opus: fostul comunist nostalgic vs. fostul comunist pragmatic; omul politic cu un trecut exclusiv politic vs. omul de afaceri care vede politica doar drept un mijloc de a avea mai multă putere. Totuşi, perioada de după formarea guvernului Fiala a făcut ca Babis şi Zeman să se regăsească în acelaşi proiect politic, de nuanţă populist – identitară. Amândoi au ceva în comun: neâncrederea în democraţia liberală.
Partidele care sprijină în prezent guvernul Fiala au discutat încă din 2019 candidatura lui Petr Pavel, eliberat de îndatoririle sale militaro – diplomatice în 2018. Liderii partidelor de centru – dreapta au realizat că, pentru a contrabalansa ANO 2011, nu este suficient a fi în competiţie doar cu Babis. Era nevoie şi de un personaj politic care să arate exact opusul lui Zeman. Coaliţia a realizat pe de altă parte că a-l lansa pe Pavel în competiţia electorală mult prea devreme i-ar compromite definitiv şansele. Este motivul pentru care Pavel îşi construieşte atent profilul de candidat independent în perioada 2019 – 2022, anunţând oficial că doreşte să candideze abia în iunie 2022, după schimbarea de guvern. Pavel nu s-a prezentat ca fiind candidatul unui partid sau al unei alianţe de partide, ci al unei iniţiative civice. Făcănd această opţiune, a ales cel mai greu drum posibil. Educaţia militară şi devotamentul său în sprijinul semenilor au înclinat probabil mult în această alegere personală.
Prima ocazie de care Pavel a profitat pentru a-şi contura profilul politic a fost pandemia. Peste tot unde au fost la guvernare partide populiste care nu au luat măsuri ferme de sănătate publică, pandemia a produs dezastrre. La fel s-a întâmplat şi în Cehia, unde Babis a ignorat sfaturile medicilor. Consecinţele s-au văzut, în toate valurile pandemiei Cehia fiind campioana incidenţei de Covid – 19. În aprilie 2020 Pavel începe o iniţiativă cetăţenească în vederea combaterii pandemiei, călătoreşte peste tot în ţară, strânge fonduri pentru voluntarii implicaţi în spitale, vorbeşte despre cum trebuie combătută pandemia şi începe să capete încrederea cetăţenilor. La un moment dat, Pavel îi înmânează primului – ministru Babis un plan de combatere a pandemiei, redactat precum planurile de contingenţă NATO. Babis era preocupat însă doar de proiectul său personal.
Începutul războiului din Ucraina a marcat al doilea moment în care Pavel a avut ocazia de a-şi manifesta competenţa. Cehia a fost şi este în prima linie a eforturilor de a sprijini Ucraina. Explicaţiile acestei atitudini sunt mult mai complexe pentru a fi rezumate în acest context. Două motive nu pot fi însă ocolite din nicio interpretare. Liderii cehoslovaci au manifestat întotdeauna simpatie faţă de ucrainenii rămaşi dupâ 1918 fără un stat, spre deosebire de cehi şi slovaci care au avut această şansă. Nu întâmplător, după înglobarea Transcarpatiei în URSS, liderii ucraineni şi-au găsit refugiul la Praga – până când mâna lungă a comunismului de tip sovietic s-a instaurat şi în Cehoslovacia. Un al doilea motiv este că cehii (şi slovacii dar într-o mai mică măsură) au simţit o imensă frustrare după înâbuşirea Primăverii de la Praga în 1968: puterea sovietică a fost identificată cu dominaţia rusă, o dominaţie căreia cehii i s-au opus, cu aceeaşi înverşunare cu care au refuzat dominaţia germană. Imaginile agresiunii ruse asupra Ucrainei au trezit un inconştient colectiv anti-rus în Cehia. Un sentiment popular care a dus la solidaritate cu refugiaţii ucraineni mai mult decât în alte ţări europene şi care a pus guvernul Fiala în faţa faptului împlinit: a ajuta Ucraina a însemnat a fi în acord cu orientarea majorităţii cetăţenilor.
Războiul din Ucraina a fost într-un fel şansa de neratat a lui Petr Pavel. Încă de la început, poziţia sa fermă pro-ucraineană a căpătat respectul cetăţenilor. Îndelungata sa carieră militară şi mai ales experienţa în cadrul NATO au contat foarte mult, deoarece explicaţiile sale au avut din start marca unei competenţe pe care alţi lideri de opinie nu aveau cum să o aibe. Pavel şi-a anunţat candidatura abia în iunie 2022, după trei luni în care a explicat competent de ce Ucraina trebuie ajutată. Pavel a criticat ţările europene care au avut o atitudine ambiguă faţă de Ucraina. A explicat pe larg de ce Occidentul a făcut după 2014 greşeala de a subestima pretenţiile lui Putin. A arătat cu calm care ar fi consecinţele dezastruoase ale unei victorii a Federaţiei Ruse nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru întregul sistem al relaţiilor internaţionale. Coaliţia de la guvernare a înţeles, pentru a doua oară, că Pavel nu are nevoie de sprijin politic, ci el poate oferi, dacă va fi ales preşedinte, cea mai bună credibilitate şi legitimitate guvernului Fiala. Astfel, campania electorală a fost exclusiv marca Pavel. O campanie care a pus în centru persoane competente, apolitice, reunite doar de încrederea în victoria candidatului, persoane care au precizat de la bun început că nu doresc să fie un “guvern din umbră”.
Campania electorală a stat sub semnul războiului din Ucraina. Babis a încercat să se bazeze pe curentul minoritar anti-război şi a pierdut. A afirmat că, dacă Polonia sau ţările baltice ar fi atacate la fel ca şi Ucraina, Cehia nu ar trebui să sară în ajutorul acestora, potrivit angajamentelor din cadrul NATO, pentru ca ulterior să revină şi să afirme doar că politicienii trebuie să lupte pentru pace şi să evite războiul. Ulterior, Babis s-a referit direct la adversarul său, afirmănd că este “un diplomat, nu un soldat” şi că nu doreşte ca “cehii să fie târîţi în război”. Campania lui Babis a fost una extrem de violentă, acuzându-l pe Pavel că a fost un agent al poliţiei secrete comuniste, precum Putin a fost un agent KGB. Culmea este că Babis a fost dovedit ca fost agent al StB, chiar şi după ce Curtea Constituţională a confirmat în 2017 verdictul de colaborator al poliţiei secrete comuniste cehoslovace. În timpul campaniei electorale alegătorii cehi au primit un SMS anonim prin care erau îndemnaţi să se prezinte la cea mai apropiată unitate militară pentru a primi arme necesare mobilizării în războiul cu Ucraina. În contrast, Pavel s-a prezentat ca un diplomat şi deopotrivă militar cu experienţă, fără atacuri la adresa contracandidatului său. Pavel a speculat abil poziţionarea lui Babis împotriva implicării Cehiei într-un eventual conflict militar în apărarea Poloniei, afirmând – în poloneză – că va face o vizită în Polonia după ce va fi ales.
Victoria lui Pavel în turul doi a fost categorică.
INTERVIURILE HotNews.ro