La moartea unui jurnalist si autor incorect politic. Udo Ulfkotte a murit subit la 56 de ani

Controversatul jurnalist si autor de carti german,Udo Ulfkotte, a plecat dintre noi. Moartea sa a survenit vineri, 13 ianuarie, in urma unui infarct, dupa cum relateaza agentia de presa dpa, in urma comunicatului trimis de familia acestuia. Ulfkotte a fost timp de 17 ani jurnalist la Frankfurter Allgemeine Zeitung, iar in timpul din urma a scris o serie de carti critice la adresa islamizarii Germaniei, a politicii guvernantilor vizavi de refugiati si a mass-mediei coruptibile din Germania. In timpul din urma, Ulfkotte locuia izolat, intr-o padure, si mai nimeni nu reusea sa-i ia un interviu. Paranoia sau teama fireasca in urma unor dezvaluiri?

• Jurnalisti cumparati

Cartea sa, „Jurnalisti cumparati”, a fost acum doi ani un bestseller, vandut in 120.000 de exemplare, despre care am relatat si publicului roman, la lansarea ei. „Va puteti imagina, ca angajati ai serviciilor secrete scriu texte in redactii, care apar apoi ca articole semnate de jurnalisti cunoscuti? Stiti care jurnalisti au fost unsi si caror mass-media apartin ei? Aveti habar despre cum se acorda renumitele premii pentru jurnalism?” Acestor intrebari si multor altele, despre manipularea prin presa, incerca Udo Ulfkotte sa le dea raspuns, „iluminandu-si” cititorii asupra meandrelor unei bresle considerate a patra putere in stat.

Ca lucrurile nu stau tocmai drept si intotdeauna „pe bune”, ca mass-media a renuntat in parte la functia ei critica si de control, jurnalistul german argumenta si demonstra, cu diverse dovezi, pe parcursulunei carti de trei sute de pagini. „Jurnalisti cumparati – cum politicienii, serviciile secrete si marii finantisti ai Germaniei influenteaza mass-media” a aparut la editura Kopp Verlag din Rottenburg, in septembrie 2014.

In doua saptamani, cartea lui Ulfkotte a ajuns in top ten al vanzarilor pe Amazon si figura in lista bestseller-urilor Spiegel, la categoria non-fiction.S-a tiparit in 120.000 de exemplare (pe langa variantele e-book si audio-book), ajungand la al cincilea tiraj.

Cartea a starnit un scandal in mediul vizat, adica in mass-media, prin dezvaluirile pe care autorul le face privitor la anume practici corupte si jurnalisti la fel. Iar publicul cumparator de ziare sau abonat la TV a putut afla mai multe despre cum, in loc sa aiba parte de informari de presa corecte si impartiale, i se toarna adesea pe gat gogosi.

Articole semnate sub mari nume de la serioase ziare germane, cum sunt Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Bild sau Sueddeutsche Zeitung (SZ) sunt, in opinia autorului, transcrieri ale unor materiale de presa intocmite la comanda si cu sprijinul serviciilor secrete, sau modelate in spiritul unor lobby-uri, fara ca ultimele sa fie marcate publicitar.

In cadrul acestui demers, ia nastere o situatie win-win, din care toate partile castiga, zicea Ulfkotte: politicienii si lobby-stii diverselor interese isi cumpara presa pozitiva, concernele mass-media economisesc bani, caci deplasarile si „acomodarile” jurnalistilor si ale echipelor de filmare peste hotare sunt platite de catre cei interesati. Jurnalistii privilegiati sunt unsi cu bani si cadouri, beneficiind de cazari si „servicii incluse” (chiar si femei) in hoteluri de lux.

Singurii care pierd sunt „consumatorii de presa”, care in loc sa primeasca pentru banul platit o relatare corecta, critica, echidistanta, sunt manipulati in directia intereselor dominante ale momentului, difuzate cu frenezie de unele agentii de presa si de o parte din mass-media main-stream.

• Despre autor

Dr. Udo Ulfkotte (20 ian.1960-13 ian. 2017) a studiat la Freiburg si Londra. Timp de 17 ani, el a scris pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, mai cu seama ca reporter de razboi. A predat management in probleme de securitate la Universitatea din Lüneburg si a consiliat ca expert in servicii secrete, dupa cum il prezenta editura Kopp, care ii adreseaza si un articol „In memoriam” scris de editorul Jochen Kopp.

Membru in Marshall Memorial Fund al SUA, ca si in comisia de experti pe probleme de securitate a Fundatiei Konrad Adenauer, referent al Academiei Federale pentru politica de securitate, Ulfkotte este autorul mai multor carti. Acestea vizeaza teme controversate, de dezvaluiri si pe care unii critici le subsumeaza „teoriei conspiratiei”.

Iata cateva titluri, aparute la diferite edituri din Germania: „Treaba secreta BND” (1997), „Piata hotilor – Cum spionajul economic prada si ruineaza firmele germane” (1999), „Asa mint jurnalistii. Lupta pentru rating si tiraje” (2001), „Profetii terorii. Reteaua secreta a islamistilor” (2001), „Razboiul din orasele noastre. Cum se infiltreaza islamistii in Germania” (2003), „Raufacatori fara granite. Riscurile extinderii UE spre Est” (2005), „Razboiul din umbra. Adevarata putere a serviciilor secrete” (2006).

La editura Kopp, din Rottenburg, i-au aparut ultimele carti, dintre care mentionam: „SOS Occident. Islamizarea pe furis a Europei” (2007), „Corectitudinea politica. Despre politistii constiintei si dictatorii de opinie” (2013, coautor Michael Brückner), „Mekka Germania. Islamizarea tacuta” (2015), „Industria azilului, Cum profita politicienii, jurnalistii si asociatiile sociale de criza refugiatilor (2015), „Pedagogii poporului. Cum vrea mass-media sa ne educe politiccorect” (2016).

Din jurnalist si autor de carti non-fiction, Ulfkotte s-a transformat, in ultimii doi ani, intr-un veritabil activist anti-islamist. La inceputul anului 2015, el chiar a luat cuvantul la o manifestatie a Pegida, miscare nationalista din Dresda, atentionand asupra pericolului islamizarii Germaniei, unde, dupa spusele sale, in curand nu va mai putea fi mancata carnea de porc in gradinitesiscoli.

Autorul german considera Islamul o ideologie agresiva „care nu-si poate avea locul intre democratii din Europa”, dupa cum a fost citat in 2010 de Leipziger Zeitung. Ulfkottes-a alaturat si tezelor lui Thilo Sarrazin (autorul cartii „Europa se dezintegreaza”, despre care am relatat aici.

Spiegel.de scrie intr-un portret post-mortem al jurnalistului, ca „nu e asa usor sa ajungi la Ulfkotte”, caci „nu apare in carte de telefon” si „nu poti pur si simplu sa mergi la el, caci adresa si-o tine secreta”. Si totusi, in iunie 2015, redactorul Spiegel, Jan Fleischhauer, a reusit sa-i faca o vizita si un portret jurnalistic.

Ulfkotte locuia „in padure, pe un teren autarh” de langa un lac, alimentandu-se cu apa si electricitate prin resurse proprii. Casa era inconjurata de un gard inalt si, ca sa ajungi la ea, se trecea „printr-un card de gaste” galagioase, care il avertizau mai bine ca un caine latrand. O casa ca „o fortareata” este locuinta jurnalistului de dezvaluiri.

Reporterul de la Spiegel mai mentioneaza si ca Ulfkotte isi cultiva un „look britanic”, iar singurul „tic” vizibil al acestuia era iritarea imediata, la zgomote mai puternice, chiar si la muzica.

Pentru Ulfkotte, problema sanatatii ar fi fost una serioasa, caci in timpul din urma „ar fi avut mai multe infarcte”. Anterior, el ar fi suferit in urma unui accident la schi, a unei caderi pe trepte, in care s-arfi lovit la cap, a unei malarii tropicale prost vindecate si a unei intoxicari cu gaz toxic, care i-ar fi afectat plamanii. „O mare porcarie”, considera Ulfkotte, ca „activitatea sa de jurnalist [n.r. in zone periclitate si de razboi] intai i-au ruinat sanatatea, iar apoi a fost debarcat, cand n-a mai fost asa eficient”.

O viata de jurnalist, urmata de o cariera de autor prolific de carti care incearca sa faca lumina in hatisul „comploturilor” statului fata de cetatean. Astfel de scrieri, in parte documentate, in parte fabulate, aprind imaginatia publicului, chiar daca nu se sprijina exclusiv pe fapte si pe adevar.

Genul acesta de dezvaluiri jurnalistice, cum sunt si cele ale lui Udo Ulfkotte, au priza larga la public, caci ating un punct sensibil: nevoia omului de rand de a fi informat „pe bune”, de a-si lamuri anumite stari de fapt. Iar aceste lucruri, autoritatile statale nu le fac decat in parte, cu minima transparenta si maxima dorinta de mentine un electorat incatusat.