Lazea, BNR: Cinci (plus una) capcane ale Codului Fiscal

Codul fiscal, trimis de Presedinte la Parlament pentru a fi reanalizat, cuprinde o serie de prevederi care, daca ar fi aplicate, pot subrezi stabilitatea macroeconomica atat de greu castigata, scrie economistul sef al BNR, Valentin Lazea, pe blogul Bancii Nationale. Pe langa cele cinci capcane mai trebuie semnalata una: semnalul pe care il trimite Romania ca stat indisciplinat fiscal (care a iesit din procedura de Deficit Excesiv, pentru a reintra din nou. Nota bene: statele care inca se afla in Procedura de Deficit Excesiv converg incet-incet spre Obiectivul lor pe Termen Mediu si nu se indeparteaza, precum Romania!). La nici o luna dupa ce indisciplina fiscala a Greciei a fost dezavuata la cel mai inalt nivel european, Romania vine sa se alature nu grupului majoritar (disciplinat) condus de Germania, ci grupului minoritar, indisciplinat, condus de Franta. Si asta in numele unor orgolii patriotarde greu de inteles de genul „stim noi mai bine decat FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala”.

Daca asa este – adica stim noi mai bine – propun ca data viitoare cand vom intra in criza sa nu ne mai adresam institutiilor respective pentru finantare, ci sa ne finantam de pe pietele libere, la rata dobanzii de piata.

Care sunt cele cinci capcane macroeconomice continute de prevederile Codului Fiscal? Sa le luam pe rand:

• 1. Adauga un stimul fiscal unei economii care creste peste potential.

(Stiu: se vor gasi unii economisti care sa nege existenta ciclurilor economice sau conceptul de PIB potential, insa acestia se descalifica singuri ca profesionisti). Conceptul de PIB potential arata cu cat poate creste economia fara a crea presiuni inflationiste, date fiind cele trei „ingrediente” care compun cresterea economica : capitalul (investitiile), forta de munca (demografia) si productivitatea totala a factorilor. Romania nu sta stralucit la nici unul din aceste „ingrediente”: si atunci de unde pretentia unei cresteri sustenabile de peste 5 la suta anual? Cele mai multe studii, facute atat in cadrul BNR, cat si de catre organismele financiare internationale, estimeaza cresterea potentiala din Romania undeva intre 2,5 si 3 la suta pe an. Nu inseamna ca suntem „condamnati” la aceste niveluri de crestere: investitiile pot fi stimulate, la fel ce si demografia sau productivitatea, prin politici de reforme structurale (neplacute politic, pentru ca, spre deosebire de politicile fiscale, nu aduc voturi).

Astazi, economia Romaniei creste cu aproape 4,5 la suta pe an (deci peste potential) si nu exista nici un motiv pentru a adauga stimuli suplimentari de crestere printr-o relaxare masiva a politicii fiscale. Este ca si cum un sofer ar apasa pe acceleratie in timp ce masina in care se afla o ia la vale, convins fiind ca nu va trebui sa franeze brusc, deoarece legea gravitatiei nu i se aplica. In definitiv, daca stim ca franarea este inevitabila, ce este de preferat: o crestere in „dinti de fierastrau”, de 5%; 5%; -2% si 1% (pentru un total de 9% in patru ani) sau o crestere sustenabila de 3%; 3%; 3%; 3% (adica 12% in patru ani)? Aici trebuie sa vorbim si de ipocrizia mediului de afaceri autohton, care prefera castigurile pe termen scurt (si preseaza asupra factorului politic) chiar stiind bine ca acestea sunt nesustenabile si reversibile in timp.

Despre omul de rand, ce sa mai vorbim? Deprins cu supravietuirea de pe o zi pe alta, orice concept de planificare pe termen lung ii este strain cu desavarsire, asa incat se bucura pentru orice castig prezent, indiferent de pretul pe care va trebui sa il plateasca ulterior. Inteleg ca procesul de supraincalzire al economiei este contestat, prin faptul ca nu avem in prezent presiuni inflationiste. Acest paradox are doua explicatii: pe de o parte, deflatia este un fenomen temporar, indus de politici precum scaderea TVA la alimente (al carei efect statistic va disipa peste un an); pe de alta parte, economia prezinta inca un deficit de cerere („output gap”), care insa se va inchide in prima jumatate a anului 2016, exact atunci cand sunt presupuse sa intre in functiune scaderile de taxe, iar cu un output gap pozitiv presiunile inflationiste nu vor intarzia sa se manifeste.

•  2.  Deficitul bugetar ajunge la nivelul de 3 la suta din PIB (sau peste acest nivel) intr-un an in care cresterea economica supraperformeaza

Ce se va intampla in anii in care – inevitabil – cresterea economica va subperforma? Deficitul bugetar se va duce la 5-6 procente din PIB? Avem de a face cu o neintelegere grava ￢ nu numai la noi, in Romania, ci in intreaga Europa – a faptului ca deficitul bugetar de 3 la suta din PIB este o limita pentru anii slabi si ca in anii buni deficitul trebuie sa fie 1 la suta din PIB sau zero, tocmai pentru a crea loc unei cresteri a deficitului pana la 3 la suta in anii slabi. Nu mai pun la socoteala faptul ca deficitul respectiv va trebui finantat si nu garanteaza nimeni ca data fiind incertitudinea din mediul international (situatia din Grecia, politica monetara preconizata de Federal Reserve si de Banca Angliei etc.) dobanzile la care se poate finanta statul roman nu vor creste semnificativ.

•    3. Politica monetara va trebui probabil sa reactioneze si sa devina, macar ea, contraciclica, daca politica fiscala devine agresiv prociclica

Intr-un mediu economic cuprins de euforie (nejustificata) este usor sa ne imaginam preturile locuintelor crescand cu 8-10 la suta pe an. Ce vor face multi deponenti la banci, a caror dobanzi de 2 la suta de abia acopera rata inflatiei si comisioanele de administrare? Exista riscul real ca intermedierea imobiliara sa redevina un sport national, asa cum a fost in perioada 2007- 2008. Banca Nationala nu are cum sa ramana indiferenta si sa nu ridice nivelul dobanzilor. Astfel, ce se va castiga pe „mere” (prin relaxarea politicii fiscale) se va pierde pe „pere” (prin inasprirea politicii monetare).

•   4. Romania risca sa promoveze un model de crestere consumerist, care sa o condamne la capcana venitului mijlociu („middle income trap”)

Acest risc, despre care nimeni nu vorbeste in Romania, este riscul cu care se confrunta orice tara ajunsa cu PIB/ locuitor in zona 8000-10.000 de dolari. Daca autoritatile aleg sa stimuleze consumul, prin sacrificarea investitiilor si a exporturilor, tarile respective au toate sansele sa ramana prinse in capcana venitului mijlociu, o zona din care nici nu mai cresc, dar nici nu mai scad (vezi cazul Greciei, Argentinei si al altor state mediteraneene si sud – americane cu care ne asemanam). Din contra, daca autoritatile conving populatia sa amane consumul si sa stimuleze investitiile si exportul, exista toate sansele ca economiile respective sa iasa din capcana venitului mijlociu (vezi cazul Estoniei, Slovaciei si chiar al Poloniei).

• 5. Incalcarea unuia din criteriile de la Maastricht, cel referitor la deficitul bugetar

Acest lucru semnalizeaza „seriozitatea” intregii clase politice (si a mediului de afaceri) in ceea ce priveste adoptarea euro, atunci cand – teoretic cel putin – ar trebui ca Romania sa intre in Mecanismul Ratelor de Schimb II la 1 ianuarie 2016. Aici lucrurile sunt simple: lumea de la noi a inteles ca intrarea in zona euro sau in antecamera acesteia (MRS II) implica respectarea de reguli; or cati sunt in Romania dispusi sa respecte regulile, atunci cand dictonul de baza este „merge si asa”?

Este momentul sa facem o scurta pauza in expunerea noastra si sa ne intrebam: daca lucrurile de mai sus (sau cea mai mare parte din ele) sunt atat de evidente, de ce Codul Fiscal nu a intampinat o opozitie mai puternica? Raspunsul este simplu: in Romania nu s-a inteles faptul ca stabilitatea macroeconomica este o conditie sine qua non a cresterii, a dezvoltarii, a bunastarii. Decidentii politici si de afaceri de la noi prefera sa priveasca stabilitatea macroeconomica drept ceva ￢nice to have￢ (dragut de avut) si nu ca pe o preconditie a dezvoltarii. De aceea, nu se intelege faptul ca orice subminare a stabilitatii macroeconomice face ca toate celelalte proiecte sa ramana in aer, fara un fundament real.

De la bun inceput, trebuie sa fac trei precizari:

1. Opiniile de mai jos sunt personale si nu reprezinta punctul de vedere oficial al BNR;

2. Exista si parti bune ale Codului Fiscal, de natura a simplifica relatia cu contribuabilul, dar ceea ce este in discutie sunt prevederile legate de reducerea a numeroase categorii de taxe, cu un efect cumulat de runda intai de 2,3 procente din PIB. O reducere neetapizata si cumulata a acestor taxe este de natura a arunca in aer deficitul bugetar, lucru cu care pana si cei mai inversunati aparatori ai Codului Fiscal cred ca sunt de acord;

3. O critica la adresa pachetului de reduceri fiscale nu reprezinta un parti-pris politic; in definitiv, toate partidele parlamentare (de la stanga la dreapta) au votat in cvasi-unanimitate respectivele reduceri, astfel incat critica le este adresata in mod egal.

Comenteaza pe blogul BNR