Love StoryIubirea secreta a Reginei Maria

De cand e lumea lume, tainele de iatac sau de elegant alcov au exercitat o forta de atractie fara seaman.

Cum de s-au intalnit eroii, ce anume a stat in calea istoriei de amor a acestora, pe cine au avut de infruntat si de ce sfarsitul fericit nu si-a facut nicicand aparitia, sunt tot atatea intrebari la care marele public asteapta un raspuns cat mai detaliat, cat mai nuantat.

Piatra funerara din Carpati

Legendarul Joe Boyle, supranumit si „Regele din Klondike”, a fost condus pe ultimul sau drum in asezarea britanica Hampton Hill. La capatul mormantului, a fost asezata o cruce din piatra veche, daltuita in stil arhaic, adusa din zona Branului.

Pe coltul din dreapta jos al pietrei, a fost incrustata o singura litera: „M”. Era semnul Reginei Maria, cea care avea sa-si plece indurerata fruntea in fata acelui lacas de veci cateva saptamani mai tarziu.

In ziua inmormantarii, la 14 aprilie 1923, un emisar al Majestatii Sale depusese, la capataiul defunctului, trei superbi crini.

La distanta de 60 de ani, la 29 iunie 1983, sicriul cu ramasitele pamantesti ale primului reprezentant oficial al Canadei la Bucuresti a fost stramutat in patria natala, la Woodstock – asezare aflata la sud de Toronto -, laolalta cu crucea din Carpati, inchinata, dupa cum glasuieste inscriptia, „Regelui din Klondike/Yukon” si „Salvatorului Romaniei”.

„Iubirea vietii sale”

Joe Boyle si-a legat viata de Romania vreme de numai sase ani, incepand din primavara lui 1917 si pana la incetarea sa prematura din viata, petrecuta, in 1923, intr-o cabana din Anglia, in urma unui atac de cord.

Personalitate fascinanta si, totodata, machiavelica fiind – calificativul din urma i-a fost acordat de unii membri ai camarilei regale – a starnit, pe de o parte, simpatie si admiratie, pe de alta parte, invidie dusa uneori pana la ura.

Parerile legate de relatia dintre Regina Maria si locotenent-colonelul Doyle sunt impartite. La Curte s-a susotit ca „regele tinutului Klondike” ar fi fost „iubirea vietii” ei.

Alt puternic curent de opinie, cu care a simpatizat si fostul ambasador al Canadei la Bucuresti, Gilles Duguay, autorul cartii „Regele Maria si Joe Boyle – o prietenie de suflet”, subliniaza faptul ca intre cei doi nu a fost „nimic carnal”.

Un fel de Rasputin

Niciodata Regina n-a pregetat sa-si afirme recunostinta nemarginita pentru serviciile exceptionale pe care chipesul ofiter canadian le-a adus Coroanei si tarii.

Conform unei marturii de suflet, facute de regina, intr-un moment de greu impas, cand aproape intreg anturajul ei deplangea influenta nefasta a sfetnicului ei, Boyle „mi-a strans mana, promitand ca nici om, nici zeu nu il va face sa ma abandoneze, atata timp cat eu si tara mea avem nevoie de el”.

Goana dupa aur

„Aventurierul” Boyle, cum il numeau unii sau, conform opiniei altora, „agentul britanic de origine canadiana”, facuse avere in tinutul canadian al Klondike-ului, la capatul unei indracite si istovitoare goane dupa aur.

Personaj fermecator, el a fost caracterizat tandru de Regina, care i-a sintetizat portretul astfel: „avea o inima de viking si codita simpla a unui copil”.

In culisele curtii regale, se zvonise, la scurt timp dupa descinderea ofiterului, ca acesta i-a luat locul „primului favorit Barbu Stirbey”, dar si al altor barbati de faima din primul esalon al lumii politice si mondene a Bucurestilor, al caror nume a fost asociat, in timp, cu cel al Reginei Maria, gratie unor mai mult sau mai putin efemere legaturi sentimentale.

Reformator in Rusia

Un om cu idei, un formidabil om de actiune: asa a fost cotat Joe Boyle, dupa ce a pus la punct un sistem inovator de exploatare a terenurilor aurifere din Klondike/Yukon, luate de el in concesiune: macaralele flotante exploatau unsprezece mii de tone de nisip aurifer pe zi!

Faima lui a trecut granitele, ajungand pana in Rusia, unde lui Joe Boyle i s-a incredintat misiunea de a reorganiza sistemul feroviar.

Peste ani, in culise se vorbea despre rolul sau decisiv avut, in noiembrie 1918, in salvarea vietii Marii Ducese Maria Pavlovna a Rusiei. Tot lui i s-a incredintat misiunea delicata a rezolvarii crizei cauzate de casatoria „nepotrivita” a lui Carol cu Zizi Lambrino.

Comori repatriate

In luna decembrie a anului 1917, „eroul Reginei” face primul pas in cucerirea atat de invidiatului sau nume de alint, printr-o rasunatoare fapta de vitejie: repatrierea arhivelor statului roman, precum si a altor comori de mare pret, printre care, giuvaerurile reginei, parte din bijuteriile Coroanei, care fusesera duse la Moscova impreuna cu Tezaurul.

A fost o aventura ca-n filme, cele patru vagoane speciale de cale ferata, cu o incarcatura de 20 de tone, fiind nevoite sa treaca nu o data printre liniile de foc ale frontului.

Sol de pace

La 10 martie 1918, Joe Boyle aducea la Bucuresti Tratatul de pace ruso-roman, pe care se spune ca l-ar fi initiat si redactat chiar el. Acceptarea ocuparii temporare a Basarabiei ar fi fost, conform zvonurilor de inalt nivel ale vremii, un castig datorat exclusiv legendarului sau machiavelism.

Pe parcursul anilor petrecuti in Romania, colonelul Boyle a intermediat si un profitabil acord economic canadiano-roman, care a adus Romaniei un credit avantajos, in valoare de 25 milioane de dolari.

Chiar si cei mai inversunati contestatari ai sai nu pot nega faptul ca Boyle a avut un rol important in dezvoltarea industriei petroliere romanesti, in calitatea sa de agent al Companiei Anglo-Saxone „Petrol Company”.

Salvatorul Romaniei

Si-a binemeritat calificativul de „The Savior of Romania”, inscris pe lespedea funerara, la capatul unui noian de alte brave fapte, printre care aducerea, in aprilie 1918, prin Sulina, dupa depasirea a nenumarate obstacole si primejdii, a 62 de prizonieri de razboi romani, eliberati la Odessa.

Printre acestia se aflau vicepresedintele Senatului Romaniei, senatori, generali, comandorul si directorul Afacerilor Navale.

La 6 aprilie, in gara Iasi, Boyle a fost primit ca un adevarat erou. A fost invitat sa pranzeasca cu regele si regina, fiind decorat cu „Steaua Romaniei”.

„Uncle Joe”

Joe Boyle a fost un apropiat si al tinerilor componenti ai familiei regale. El l-a insotit pe principele Nicolae cand acesta a plecat la studii; principesa Ileana ii numea, afectuos, „Uncle Joe”. Cu totii au fost ingrijorati cand colonelul a facut o grava criza cardiaca in iunie 1918, la Chisinau.

In timpul convalescentei petrecute la o cabana din imprejurimile Bicazului, Regina si principesa l-au vizitat nu o data.

Cu toate acestea, nimeni si nimic nu a putut impiedica ceea ce s-a intamplat cateva luni mai tarziu: la 20 iunie 1920, reprezentantul oficial al Canadei a fost indepartat din Palat; un an mai tarziu, el a parasit pentru intotdeauna Romania. O vreme, a derulat afaceri petroliere pentru concernul Shell prin tinutul Caucazului, apoi, in Brazilia.

Cu putin timp inainte de a trece in nefiinta, s-a intors in Anglia.

Niciodata nu a uitat insa nici Romania, nici pe suverana acesteia, dupa cum istoria – mai mult sau mai putin secreta – a acestor locuri nu poate face abstractie nici de faptele memorabile ale colonelului Boyle, nici de sensibilele legaturi de suflet dintre el si Regina Maria.

POVESTE FILMATA

Timisoreanul Raul Dudnic, stabilit de zece ani in Canada, unde face presa scrisa, radio si televiziune pentru romanii din zona Toronto, a fost cucerit atat de personalitatea aparte a canadianului Joe Boyle, cat si de frumusetea povestii de iubire dintre acesta si Regina Maria a Romaniei.

Scenariul filmului documentar conceput de timisorean are la baza sumedenia de carti inspirate din acest „love-story” cu totul deosebit si a fost realizat in colaborare cu istorici din Woodstock/Ontario. Acestia vor fi prezenti si pe parcursul filmarilor din zona canadiana. Dudnic si-a asumat partea leului din intreg.

La capatul unui considerabil tur de forta, dupa ce a „scormonit” prin arhivele Centrului National al Cinematografiei (CNC), prin documente ale Muzeului National de Istorie si ale Cotrocenilor, nenumarate colectii de ziare si reviste, camera lui de luat vederi a consemnat, rand pe rand, file dintre cele mai atragatoare ale acestei istorii de iubire, filmate la Curtea de Arges, Bucuresti, Balcic, la Castelul Peles si la Pelisor

MICI COMORI

In arhivele din Ottawa, echipa de realizatori a dat peste un filmulet de numai zece minute, care consemneaza o excursie a Reginei Maria la cascada Niagara. Alte mici comori pe subiect au fost gasite la CNC: un documentar privind ceremonia funerara a Regelui Ferdinand, respectiv, un film de 12 minute despre vizita in Grecia a Reginei.

Filmul „Eroul si Regina” va cuprinde si cateva semnificative imagini-document, extrase din presa vremii. Filmul va iesi pe piata canadiana in luna octombrie a acestui an; durata preconizata: o ora.

„Este o autentica poveste de Hollywood, care nu are nevoie de nici o tusa de culoare” spune Raul Dudnic.

MISSY

„Mama ranitilor si sufletul Romaniei”, vitoarea Regina a Romaniei, alintata drept Missy, s-a nascut la 20 octombrie 1875, la Eastwell Park, in comitatul Kent. Tatal ei fusese cel de al doilea nascut al Reginei Victoria: mama, Maria Alexandrovna, era fiica Tarului Alexei al II-lea al Rusiei.

Adolescenta si-a petrecut-o in Malta, unde tatal ei era comandant al „Royal Navy” din Mediterana.

In anul 1893, frumoasa si inteligenta Mary a devenit sotia Printului Ferdinand al Romaniei, nepotul lui Carol I. Nunta a avut loc la Sigmaringen, la 10 ianuarie. „Am trait in deplina armonie”, avea sa sintetizeze Regina o relatie care s-a incheiat in anul 1927, o data cu decesul Regelui Ferdinand.

Dupa primul lor fiu, viitorul Rege Carol al II-lea, au urmat alti cinci. In cercurile mondene ale timpului se zvonea ca unul dintre acestia, Principesa Ileana, ar fi fost conceputa cu un apropiat al Reginei, Barbu Stirbey.

Maria a devenit Regina Romaniei la varsta de 39 de ani. Nu este un secret faptul ca ea l-a determinat pe Regele Ferdinand sa nu semneze tratatul de pace impus Austriei si Germaniei.

A incetat din viata la 17 iulie 1938; s-a spus atunci: „romanii vor avea sentimentul ca o parte din spiritualitatea tarii a plecat cu ea”.

CINE A FOST JOE BOYLE?

Joseph Whiteside Boyle – Joe Boyle, cum avea sa intre in istorie – a vazut lumina zilei in anul 1867, la Toronto/Canada.

Aventurier din fire, dornic de imbogatire, s-a angrenat cu forta trupului si, deopotriva, a mintii, in iuresul exploatarii filoanelor aurifere din zona Klondike/Yukon din „Tara Frunzei de Artar”.

A fondat „Canadian Klondike Company”, gasind solutii dintre cele mai ingenioase si moderne de a exploata intensiv zacamintele. In anul 1916, a pus punct acestei preocupari, care i-a adus bogatie si faima. Un an mai tarziu, devine presedintele Comitetului de distribuire a alimentelor pentru militari si civili din… Rusia; spiritul sau organizatoric este rasplatit cu „Ordinul Sfantului Vladimir”.