Lumea ca un cazinou. Cum ne fac viata grea speculantii de bursa si inginerii financiari

Este cel mai puternic cutremur al pietelor financiare, de la Marea Depresiune din 1929. Atat atunci, ca si acum, criza a fost precedata de euforia oarba a unei false conjuncturi de castig nelimitat. S-a pariat, s-a jonglat, s-au incasat rendite fabuloase, s-a terorizat cu „lipsa de competitivitate internationala”, la o rendita sub 25%. Amenintarea a pornit de pe Wall Street, extinzandu-se rapid si global. Au fost prinsi in caruselul pariurilor inselatoare si prudentii nemti, iar cursul leului romanesc a luat-o razna. FBI-ul cauta vinovati, insa va mai trece ceva timp pana cand marii si micii speculanti, infractori cu banul nostru si cu resursele Pamantului, vor fi pusi (poate) la zid. Pana atunci, traim sub o amenintare globala si mult mai concreta decat cea a terorismului.

Jur ca n-am!

In Germania, ai credit pe contul curent in valoare de 2-3 salarii lunare. La fel, poate chiar mai generos, poti sa ai descoperire de card in Romania. Este minimul de garantie pe care il poti oferi unei banci, documentat cu dovada de venituri pe ultimele luni. In Germania, pe foaia de salariu, scrie si de cand esti angajat. In Romania, o serie din aceste dovezi de venituri au fost artificial umflate si contrafacute, tocmai pentru a satisface cerintele bancilor, pe hartie.

Daca ramai somer sau mica intreprindere iti falimenteaza, vorba neamtului, „Pech!” (ghinion) caci banca ramane cu creditul nerambursat (cel putin o vreme) iar tu cu datoriile inzecite prin acumulare de dobanzi. Le platesti, sau juri cu mana sus, ca n-ai de unde.

In Romania, nu stiu exact cum se procedeaza. In Germania, aceasta „Eidestaatliche Versicherung”, adica juramant pe proprie raspundere ca nu ai nici un fel de mijloace sa achiti o datorie, la creditor sau la banca, nu e pe veci. Esti lasat o vreme in pace, uneori pana la 7 ani, insa anual ti se reverifica starea financiara.

Daca iei un imprumut imobiliar, nu merge fara avans si fara dovada de venituri care sa iti ateste solvabilitatea pe timp lung. N-ai garantii, nu primesti credit de la banca, asa simpla e afacerea.

Trasi in piept

Am patit-o pe piele proprie, cu un credit pentru un ziar tiparit in limba romana, in Germania. Trei banci m-au refuzat, una mi-a dat. Cei 37.000 de euro, ii platesc cu chiu cu vai pana in 2015. Vazand ce se intampla in finantele mondiale, cui sa multumesc? Acelei Dresdner Bank, autonumita „Beraterbank” (banca ce te consiliaza si care in curand nu va mai exista ca marca de sine statatoare, fiind pusa la mezat si recent achizitionata de Commerzbank) sau bancilor populare si de stat germane, care au spus la momentul-cheie: Nein! N-ai garantii, nu primesti bani?

Le multumesc celor din urma, ca mi-au potolit foamea de cumparator si hazardat intreprinzator, cu un refuz bazat pe prudenta si pe traditionala deontologie bancara. Aceasta s-a petrecut in 2003. Din pacate, in ultimii cinci ani s-au mai inmuiat si politicile bancare germane. Au fost prinse si ele, la masa de joc a bingo-ului global. Nu intr-atat, incat sa le lipseasca resursele, sau sa intre intr-un colaps ca acela de peste ocean.

Insa mai deunazi, in plina criza financiara pe Wall Street, din fonduri de stat si bugete locale germane a fost adapat, cu lichiditati in valoare de 30.000.000 euro, bivolul bancar in colaps, Lehman Brothers. Helga Bickeböller, trezoriera din Münster, a virat in 15 august (cand se stia deja de clatinarea colosului financiar american) doua transe de cate 15.000.000 de euro, filialei Lehman din Frankfurt. Argumentul adus de Frau Bickeböller a fost ca „Oferta acesteia [n.r. Lehman Brothers] era cu 0,004% deasupra ofertantului urmator clasat” (Spiegel 29.09.08).

Nemtii s-au simtit „verarscht” (elegant tradus, „trasi in piept”) de fenta partenerilor de afaceri de peste ocean, de care ii leaga ani multi, ite si mai multe, ca si o diplomatica declaratie de parteneriat privilegiat. Saptamana trecuta, cancelarul Merkel a convocat cabinetul de ministri, varfuri din mediul bancar si peste 1.000 de patroni de firme cu semnificatie nationala, la discutii pe marginea crizei financiare declansate prin rostogolirea bulgarelui de zapada american in Europa si in speta, pe teritoriul federal.

Camin pe buletin

Drama a inceput pe piata imobiliara americana. Creditele fara garantii, doar pe baza de buletin, au creat o „bula de euforie” si speculatii financiare cu o baza cel putin ipotetica. 18.000.000 de noi locuinte stau goale in SUA, viitorii chiriasi neavand cu ce sa-si plateasca creditele ipotecare.

Banca de Devize americana a gasit in repetate foste randuri, solutia de a pompa pe piata „bani de tipografie”, fara acoperire reala. Scaderea dobanzilor bancare a mers pe cunoscuta linie de „consumism”, ca motor al economiei si finantelor. Insa nu poti consuma la infinit, pe un buzunar gol sau pe bani de imprumut de la vecin. Intr-o societate asezata pe baze economice sanatoase, conteaza in primul rand economia reala. Aceasta produce plusvaloare si cadrul de dezvoltare a creativitatii si cercetarii.

Sofisticarea instrumentelor si mecanismelor financiare aducatoare de profit rapid si nemasurat (pentru unii) nu e decat o cacialma la masa de joc a „cazinoului bursier global”. A mers cat a mers, acum a sucombat. Dealtfel, nu demult si presedintele Germaniei, Horst Köhler, spunea ca „pietele financiare globale s-au transformat intr-un monstru”.

Monstrul cu capete netaiate

Köhler, fost director al Fondului Monetar International si presedinte al Societatii Caselor de Economii si Consemnatiuni Germane, s-a referit la faptul ca bancherii si speculantii de bursa au dezvoltat atatea derivate in domeniul investitiilor si operatiunilor bancare, incat, la capat, nici ei insisi n-au mai inteles ce faceau.

Sau au inteles, insa au facut-o in beneficiu propriu si plasand „acoperirea” pe cat mai multi umeri, international si intransparent. Dintre aceste acoperiri fac parte asigurarile de credit si asa numitele „derivate de credit”, un ghiveci financiar in care au fost puse la fiert actiunile de bursa clasice, cu certificatele de proprietate si cu materiile prime, ca obiect de specula la cazinoul de pe Wall Street si aiurea. Aceste derivate, specialistul in operatiuni de bursa Warren Buffet le numeste „arme de distrugere in masa”.

Ca nici marile case de asigurari nu sunt lipsite de risc, o dovedeste semi-colapsul AIG, salvat in ultimul moment prin interventie de stat. Allianz in Germania isi vinde „pruncul bancar” Dresdner Bank, unei banci autohtone, si anume Commerzbank. Celalalt mare ofertant era din China si garanta mentinerea tuturor locurilor de munca existente. Commerzbank nu exclude reducerea de personal cu 2.400 de angajati si desfiintarea uneia, dintre cele de regula doua filiale momentane ale Dresdner Bank din fiecare oras.

Finantele si statul german strang randurile, intr-un concert de autoaparare nationala. Riscul este in legislatia europeana referitoare la libera concurenta, insa peste tot exista subtile subterfugii, mai ales cand e vorba de interesul national si mai ales cand e vorba ca enormele fonduri de pensii din Asia sa achizitioneze tot ce se clatina, sau s-a prabusit, in mediul financiar european sau american.

Ceea ce o si fac, aceste fonduri de pensii alimentate de contributiile a sute de milioane de cetateni, salvand colosii bancari falimentati de lacomia, lipsa de profesionalism si cinismul jucatorilor impatimiti de Bingo-ul financiar global. Iar prin aceste achizitii, se dobandeste putere si infiltrare a propriilor valori, in cele ale democratiilor de tip vestic.

Capcana derivatelor

In ultimii 5 ani, volumul derivatelor de credit a crescut de 30 de ori, ajungand la 55 de mii de miliarde de dolari, ceea ce exprima de peste douazeci de ori produsul anual intern brut al Germaniei (2.422,90 mii miliarde euro, in 2007. Sursa: Statistisches Bundesamt Deutschland – Oficiul Federal de Statistica al Germaniei).

La cumpararea lor, au muscat mari banci si fonduri de investitii, insa si institutii germane de stat, cu fonduri regionale sau comunale. Bancile germane au trebuit sa treaca la pierderi, incepand de anul trecut, 40 de miliarde de euro, carora specialistii le prevad adaugarea a inca 10 miliarde. Mediul financiar actual s-a „odihnit” pe o retea internationala de obligatii de plata, fin crosetata de speculanti si ingineri financiari.

Acum reteaua s-a destramat, cacialmaua nu mai tine. Nici macar la asii mesei de joc. Iar criza se raspandeste chiar si in colturi crezute mai ferite, la nivel de bugete locale si primarii. Primaria Bochum, Recklinghausen si Wuppertal au vandut, in anul 2000, pe baza unor contracte de achizitie foarte complicate, o mare parte din rezervele de argint locale, catre investitori din SUA, pentru ca, ulterior sa le ia in chirie, contra unor sume importante de bani.

Tranzactia a fost asigurata tocmai de American International Group Inc. (AIG), care acum sta in cadere pe coltul de masa si tocmai a fost in parte salvat prin interventia de stat si a Bancii de Devize americane. Actiunea de salvare continua, AIG intentionand sa-si vanda Japoniei trei servicii din sectorul asigurarilor de viata, pentru 9,5 miliarde dolari (Nikkei, preluat de Reuters Deutschland 04.10.08).

Pasapoarte unse cu margarina

O enorma greseala este considerata si vanzarea, in anul 2000, a Tipografiei Federale a Germaniei, fondului de investitii Apax, cu sedii in Londra si New York. Vanzarea s-a produs pe vremea fostului ministru de finante german Hans Eichel (SPD), pentru 1 miliard de euro.

Doar o parte din investitiile promise de Apax au fost dedicate modernizarilor promise in contract. Tipografia federala a ramas cu fostele datorii si cu un munte de altele, noi, ajungand in pragul insolventei.

Acum, ministrul de interne german Schäuble (CDU) incearca recuperarea institutiei care detine datele a 82.000.000 de cetateni germani, cu fotografii si semnaturi, precum si licenta de tiparire de pasapoarte germane, de bancnote euro, dar si de timbre pentru Kasachstan, bancnote peruane si pasapoarte pentru Palestina. Se doreste recuperarea, macar in parte, de catre statul german, a unei institutii care detine date extrem de sensibile si totusi, a fost vanduta „ca o fabrica ordinara de margarina”.

Banii de sub saltea

In Germania clipelor de fata, se observa o repliere inspre interesul financiar national, o strangere a randurilor pentru conservarea valorilor traditionale ale Geschäftului mai prudent, tipic german. Se incearca, mai discret sau mai pe fata, sa se scoata castanele din focul de artificii cu care a fost luminat o vreme, cazinoul finantelor globale.

Se incearca, mai ales, sa se revigoreze increderea cetateanului in soliditatea institutelor de asigurari si bancare. Caci, acum doua saptamani, 5,5 milioane euro au fost depistati de vamesii germani, intr-o singura saptamana, pe cale de a fi scosi ilegal peste granite.

Alte sume importante sunt pe drumul spre aur si alte valori traditionale, sau direct sub saltea. Iar acest simptom e ingrijorator, tine de timpuri pe care tinerii nu le-au trait, iar batranii incearca sa le uite.