Macanache și viața de artist independent în pandemie: „Acum trăim din platformele de streaming, care sunt niște hoți. Îți dau și ție ceva dar mai mult își iau ei”

​Macanache s-a lansat pe cont propriu și așa a continuat și când a dat succesul peste el. Apoi a lovit pandemia și a încercat să facă totul posibil să continue pe drumul ăsta. A scos un album nou, a făcut un concert prin streaming, a cântat la evenimente cu distanțare socială și acum și-a lansat un site. Am vorbit cu Macanache despre viața ca artist independent în pandemie.

Toată industria muzicală s-a prăbușit din cauza pandemiei de coronavirus, dar artiștii independenți sunt într-o categorie specială de suferință. În teorie, e bine să fii independent, majoritatea încasărilor ajung în buzunarul tău, tu centrezi, tu dai cu capul și câteodată ridici și cupa. Mai puțin într-un an în care sursa principală de venit, concertele, a fost sistată pe o perioadă nedeterminată.

Artiștii independenți nu lucrează cu o casă de discuri, nu primesc avansuri și nu au un flux constant de bani. Dacă scot un album, nu au o echipă de marketing care să-l promoveze pe toate canalele posibile. Ei merg în turneu. Anul ăsta fiecare face ce poate. Macanache (Constantin-Bogdan Dinescu) e un exemplu de artist independent din România care a făcut tot ce s-a putut.

A scos piese pe bandă rulantă, videoclipuri, a cântat în online și în aer liber. Cea mai nouă afacere lansată de el e site-ul Interzis.ro, unde vinde tricouri, hanorace, CD-uri originale și sacoșe. Brand-ul Interzis e descris ca fiind „echipament sportiv”, inspirat din copilărie, când artistul nu avea tot timpul costum de sport la orele de educație fizică și purta țoale de la băieți mai mari. S-au schimbat multe de când alerga pe teren într-o pătură.

În prezent se pregătește să lanseze un nou videoclip, filmat de soția lui, la piesa Clout, produsă de rapper în colaborare cu Siberia.

Cu toate că și-a anulat un turneu și nu e sigur când va putea să se întoarcă pe scenă, omul s-a reorientat spre alte modalități de a face bani. Am vorbit cu el despre cum a trecut prin dificultățile anului 2020 fără să-și vândă sufletul sau, mai rău, să semneze cu o casă de discuri:

Ai lansat recent un site dedicat albumelor tale în format fizic și liniei de îmbrăcăminte Interzis. E vânzarea de CD-uri, tricouri, hanorace și alte accesorii o alternativă pentru încasările din concerte?

Macanache: Nu e o alternativă, e un pas firesc pe care trebuie să-l faci, că-i pandemie sau nu. Lumea cere asta, vrea să poarte hainele făcute de artist. Și eu aș vrea să port tricouri cu Biggie sau Beastie Boys, de exemplu. Mai mult, cred că trebuie să creăm o piață și în România. Mă refer la haine făcut la noi. Nu mai avem nici mături, nici un patent, ciocan, nimic făcut în România. Totul e importat. Și atunci dacă mișc un pic, mai mișcă și altul un pic, se mai deschide o croitorie cu zece mașini de cusut și creăm o mică industrie a noastră.

Tot ce am scos a fost pe cont propriu. Ca să scoți un CD îți trebuie o firmă dacă nu ești la o casă de discuri. E destul de multă muncă. Și am zis că dacă tot avem firmă ar trebui să bifăm tot ce credem noi că ar trebui să facem. Așa am mers pe ce e mai comod și pe ce aș putea să promovez. Hainele și muzica.

Crezi că pandemia a afectat mai puternic artiștii independenți în comparație cu cei semnați la o casă de discuri?

Bănuiesc că da. Banii pe care-i făceam din concerte îi investeam în proiect. În alte albume, piese, ore de studio. Acum trăim din platformele de streaming, gen Spotify, YouTube și așa mai departe, care sunt niște hoți. Îți dau și ție ceva dar mai mult își iau ei. Mai scoți un album și alte lucruri mici pe care le poți învârti. O colaborare, mai tragi o voce pentru un brand, filmezi un spot publicitar. Dar nici companiile nu mai investesc pentru că nimeni nu mai cumpără nimic.

De ce spui că platformele de streaming sunt niște hoți?

Pentru că muzica e aproape pe gratis. E jalnic. E la limita unui salariu dacă aduni cât faci din toate platformele, inclusiv YouTube. Bandcamp e mai OK, oferă mai mult artiștilor, un procentaj mai mare, doar că lumea nu prea intră pe site. Am citit că un sindicat de artiști vrea să se certe cu patronii Spotify să dea mai mulți bani artiștilor în perioada asta. Se întâmplă peste tot.

Te-ai gândit să semnezi cu o casă de discuri în această perioadă pentru sprijin financiar? Tu ai și o notorietate, ți-ar fi mult mai ușor să găsești un label și să renunți la viața de artist independent.

Nu vor să-mi accepte termenii. Nici nu are rost să încerc. Eu sunt deja un om cunoscut, „self-made”, nu au cum să mă pârlească. În schimb pot să facă asta cu alții care sunt la început și nu au un nume consacrat. La mine trebuie să vină cu o altă abordare, să-mi ofere alte chestii și să am un procent mai mare din ce fac. Combinația asta nu prea o găsești în România.

Oricum, nici o casă de discuri nu face nimic pentru artă. La ei e un business. Fac un produs. La ei muzica e ca un salam pe care trebuie să-l vândă și noi să-l cumpărăm. Nu am fost semnat niciodată dar din ce știu și din ce am auzit nimeni nu e chiar atât de fericit cu o casă de discuri. Mai ales în România. Într-un fel e mai bine că ești independent.

Care sunt beneficiile pentru un artist independent în pandemie?

Scoți când vrei tu, cum vrei tu. Nu trebuie să dai socoteală nimănui. Dar partea nasoală e că trebuie să muncești cât pentru 20 de oameni. Dacă nu ai pe cineva lângă tine, cum o am eu pe Diana, soția mea, să ne împărțim treburile, nu cred că ai cum s-o scoți la capăt. Trebuie să-ți faci artwork-urile, clipuri, piesele. E destul de greu. Cu asta vine casa de discuri, cu o armată de oameni care fac toate astea pentru tine. Munca e înjumătățită pentru un artist semnat.

Care a fost cea mai dificilă perioadă din timpul pandemiei?

Sincer nu am simțit o diferență foarte mare. Pe mine mă deranjează societatea, oamenii care ne conduc. Nu am simțit nici foamea, dar mi-a fost dor de apropierea față de celălalt. Nu am putut să merg la mama, nu am putut să mă văd cu oamenii la care țin. Nu ai voie într-o sală de teatru sau la un concert dar în metrou putem sta ca sardinele.

M-am urcat într-un autobuz recent și era plin de lume. Stăteam cu nasul în subrațul lui ăla, el în subrațul altuia și tot așa. Nu văd ce sens are să închizi teatrele dar lași oamenii să meargă înghesuiți în autobuze, tramvaie și în metrou. Plus că văd peste tot magazine închise, tovarăși care nu mai au locuri de muncă, oameni care suferă. Nu are cum să fie de bine. Asta mă apasă. Mă tot gândesc încotro se îndreaptă totul.

Ești optimist pentru viitor?

Sunt un tip foarte încercat de viață. Nu mă dărâmă nimic. Și dacă aș sta într-o cabină telefonică tot mi-ar fi OK. Dar mă gândesc la alții care sunt mai sensibili. La mama, la tata, la sora mea sau la copiii care nu au voie să se joace în parcuri când noi ne jucam fotbal 300 de inși pe un teren.

Pentru că s-au anulat toate concertele, ai simțit o presiune să scoți mai multe piese?

Nu am simțit o presiune. Am scris chiar mai mult decât mi-aș fi dorit. Am scos două albume la începutul anului și apoi am organizat un turneu. Ăla s-a anulat așa că m-am pus să scriu piese de plictiseală. Și prietenii mei care fac instrumentale au tot trimis beat-uri. Am scris, am dezvoltat un concept și am mai scos un album. Acum o iau iar de la capăt, nu prea pot să stau.

Ce e mai greu, să scrii o piesă sau să o vinzi?

Trebuie să găsești o modalitate prin care să ajungi la public. Eu îmi dezvoltasem un plan prin care să merg la cât mai multe baluri o dată la trei ani, când se schimbă publicul. Oamenii care au trecut prin liceu, în afară de repetenți, că pe ăia îi știu, au trecut la facultate, job-uri, își văd de viață. Nu mai au timp de cluburi. Dar trebuie să-i cucerești cu ceva pe ăia din noua generație.

Să mergi tu la ei că nu o să te caute pe tine. Mai ales acum, când YouTube-ul a tăiat reach-ul foarte mult la piesele mele. Din cauza faptului că mulți bagă mii de euro să-și promoveze piesele. Și dacă nu bagi și tu bani în reclame, YouTube-ul te taxează. Poate dacă aș băga bani în reclame ar merge mai bine.

Deci singurul tău canal de distribuție e internetul.

Da, mai erau și cluburile Și acolo aveam destul de multă promovare. Dacă scoteam o piesă o trimiteam la toți prietenii mei DJ. Dacă era pe placul lor, o puneau la party-uri. Acolo descoperea lumea muzica mea. Dar acum toate sunt închise.

Apropo de internet, ți-ai lansat albumul cu un concert transmis în direct prin streaming. Cum a fost experiența? Ai mai organiza astfel de evenimente?

A fost slab administrată toată treaba. Am avut niște probleme în familie, nu am avut timp să facem nici măcar un afiș. L-am anunțat cu o zi înainte. Am strâns vreo 200-300 de oameni dar a fost foarte ciudat. Eram zece inși în sală, jumate cântau cu mine, mai e sunetistul, altul la cameră, e o stare ciudată. Nu se compară cu starea pe care o ai la un concert. Te și costă să faci treaba asta și nu pot spune că mi-am recuperat investiția, dar am făcut-o să am content nou.

Nu cred că o să mai fac un concert prin streaming. Poate o să organizez petreceri în pustietate, pe la munte, la o cabană, cu 30-50 de oameni și aia e. Facem party-uri restrânse și private. De astea am refuzat toată cariera mea, acum sunt nevoit să le fac.

Ai avut și câteva concerte în aer liber vara asta. Cum a fost experiența unui eveniment cu distanțare socială?

A fost ciudat. Publicul stătea jos pe canapele, poliția la intrare, să numere, să vadă, oamenii din blocuri sunau la poliție că e muzica tare și cu înjurături. Dar măcar publicul a putut să urle și să te aplaude. Am trăit niște emoții foarte intense, ca și cum am făcut ceva ce nu aveam voie. Am cântat, am strâns și am plecat. Ne așteptam să ne închidă după fiecare piesă. Te simți pedepsit când faci astfel de concerte. Pedepsit pentru nimic.

Crezi că se vor mai găsi locuri în care să cânți după ce se termină pandemia?

Posibil să nu mai găsești. Poate doar niște festivaluri și aia e. Ar fi nasol să se închidă cluburile. Dar muzica e ca un tablou pe care-l prezinți unde poți. Sunt oameni care și înainte de pandemie se plângeau de faptul că nu mai vin oamenii în cluburi. S-au reîntors la „hai să bem în parc și hai să mergem acasă la ăla”.

Nici nu se mai bucură lumea de un party ca lumea. Și noi suntem din generația nouă dar am reușit să gustăm din perioada în care party-rile erau motiv de bucurie. Ai dat 15 lei dar ai stat până la 5 dimineața când te dădeau afară din club. Acum sunt alte vremuri.

Te-ai gândit să-ți iei o slujbă dacă va continua situația actuală?

Momentan nu am nevoie de o slujbă. Nici nu vreau foarte mult, asta e. La mine trebuie să reușesc să fac destui bani cât să-i ajut pe ai mei și pe noi. Să ne plătim datoriile, niște mâncare, țigări și o bere cu băieții. Dacă o să fiu nevoit să-mi caut un job o să fac asta. Oricare ar fi el, nici nu contează. Nu am preferințe.

Nu o să dispară proiectul Macanache. Și dacă merg la pușcărie zece ani, când ies tot asta o să fac, asta am în sânge. Asta o să fac și acolo, o să țin concerte în pușcărie. Asta mă hrănește.