Mai poate susține economia creșteri de taxe? Un expert al Consiliului Fiscal ne spune cum arată datele și ce distorsionează Curba lui Laffer; economia subterană probabil depășește 20% din PIB

Rata fiscalității, adică nivelul de taxare nu trebuie să depășească un anumit nivel optim, dincolo de care ar fi afectate veniturile potentiale, investițiile, productia de bunuri și servicii. În plus, ar fi încurajată economia subterană. Asta arată în general Curba lui Laffer.

Cum decurge din logica acestei curbe și arată și Ioan Talpoș în cartea „Fiscalitate teoretică și aplicată” (ediția a II-a), la o rată a fiscalității de 0% și 100%, statul nu obține de la contribuabil resursele publice pentru a funcționa. La o rată spre 100%, firmele renunță la orice formă a efortului productiv, precum muncă sau investiție.

HotNews.ro a cerut ajutorul lui Leonard Uzum, expert la Consiliul Fiscal, pentru a afla cum stăm din punct de vedere al Curbei lui Laffer.

Curba Laffer este controversată, spune el.

„Unii economiști consideră că o cotă de impozitare sub cea „optimă” ar mări nivelul conformării voluntare și, astfel, ar ajuta creșterea economică, prin faptul că rămân resurse suplimentare în economie, pe care firmele și gospodăriile le vor folosi pentru a crește nivelul consumului și al investițiilor. Practic această abordare se bazează pe efectele de runda a doua pe care politica fiscală le generează”, afirmă Uzum.

Acest raționament, afirmă expertul, are o susținere empirică (utilizând modele din literatura de specialitate) cu semne de întrebare.

Nu este un accident faptul că numeroase firme în Romania plătesc mulți salariați cu salariul minim

„De pildă, dacă ne referim la România și dacă avem în vedere logica curbei Laffer extinse (aplicată la regimul fiscal în ansamblu) observăm că reducerea de taxe din perioada 2015-2018 a diminuat veniturile fiscale cu peste 4% din PIB; șubrezirea finanțelor publice a reclamat atunci o contra-măsură, de ridicare a contribuțiilor pe muncă”, ne-a arătat specialistul.

Și, spune el, nu este un accident faptul că numeroase firme în Romania plătesc mulți salariați cu salariul minim, fiindcă apreciază impozitarea muncii excesivă.

„În plus, această abordare poate conduce la o scădere a capacității statului de a finanța domenii esențiale precum sănătatea, educația sau infrastructura și ar favoriza creșterea gradului de inechitate din societate. Cota unică (când a fost introdusa la nivelul de 16%) a avut mai mult temei de simplificare a regimului fiscal, într-o funcționare foarte birocratică a administrației publice autohtone. Nu a fost consemnată atunci o creștere spectaculoasă a veniturilor fiscale”, a mai spus Uzum.

În opinia Consiliui Fiscal, în România cota unică nu operează acum, iar regimul fiscal este inechitabil și regresiv prin gama largă de facilități și „optimizări”.

„Apropos de optimizări fiscale, microîntreprinderile pot eluda impozitarea venitului si plata TVA (unde avem cel mai mare deficit – 35% – din UE) prin regim PFA și scutirea de plată a TVA. Trebuie spus că remunerarea muncii versus capital în PIB este puternic alterată statistic de IMM-uri”, apreciază el.

Este de părere că printre factorii ce pot distorsiona efectul curbei Laffer se numără mărimea economiei subterane sau ponderea pe care activitățile din agricultură o au la nivelul gospodăriilor, autoconsumul populației diminuând baza de impozitare.

Economia subterană din România, la 20% din PIB

„Astfel, conform unui studiu realizat în anul 2018, care analizează modul în care economiile dezvoltate și cele emergente se diferențiază în funcție de modul de acțiune al curbei Laffer, în statele cu ponderi ale economiei subterane însemnate, vârful curbei Laffer este mutat înspre stânga, ceea ce semnifică o diminuare a cotei optime de impozitare, deci o diminuare a veniturilor fiscale potențiale, atât pentru cazul impozitării muncii, cât și pentru cel al capitalului”, a mai afirmat Uzum.

În Romania, spune el, economia subterană este probabil încă peste 20% din PIB, iar agricultura ocupă mult din populația activă.

Dar această constatare trebuie pusă în relație cu hibele regimului fiscal din România.

Nivelul optim al impozitarii în România nu este conditionat însă strict de economia subterană

„În cazul României, o economie cu dezechilibre macroeconomice semnificative (deficit bugetar structural de peste 6,5% din PIB), cu deficite gemene peste 6% din PIB , cu o nevoie acută de creștere a veniturilor fiscale (situate la in jur de 26-27% din PIB, față de media de cca. 41% din PIB în UE), cu carențe mari în procesul de colectare al acestora și cu un necesar important de capitalizare a firmelor din economie, impozitarea cât mai justă între muncă și capital este esențială”, ne-a mai arătat el.

Potrivit acestuia, în literatura de specialitate există studii ce arată că multiplicatorul veniturilor este mai mic decât cel al cheltuielilor, iar în cazul unei consolidări fiscale/bugetare efectele asupra creșterii economice pot fi mai mici în cazul practicării unor măsuri pe partea veniturilor decât pe partea de cheltuieli. În Romania datele arată clar că impozitarea muncii este, relativ, mai mare decât cea a capitalului.

„Mai mult, mix-ul dintre impozitarea muncii și a capitalului trebuie să țină cont de factorii structurali ai economiei, cum sunt problema demografică și piața muncii, precum și de gradul de educație financiară la nivelul populației, care poate da indicii cu privire la gradul de aversiune la risc pe care cetățenii unui stat îl au. Se poate aprecia că economia României este caracterizată de o aversiune mai mare la risc având în vedere gradul de dezvoltare al sistemului financiar, cu sistemul bancar care deține peste 75 la sută din activele sistemului financiar în T4 2023 și o elasticitate a ofertei de muncă mai ridicată în relație cu nivelul salariilor (ex: corelația dintre creșterea salariului mediu net (+52 la sută în decembrie 2023 față de decembrie 2019) și scăderea numărului de șomeri la nivel național (-8,6 la sută în intervalul 2019-2023)”, afirmă Uzum.

Potrivit acestuia, plasarea României în zona de efect aritmetic al curbei Laffer pentru ambele categorii de impozite (muncă și capital) are la bază mai multe argumente, între care:

• Nivelul cotelor de impozitare este scăzut în comparație cu alte state europene, în cazul impozitării muncii România ocupând locul 23 în UE, conform raportului Taxation Trends al CE4, în vreme ce pentru impozitarea capitalului, conform aceluiași raport, România se situează sub media UE.

• Experimentul din anii 2015-2018, cu reducerile accelerate la nivelul fiscalității și cu introducerea de scutiri și portițe pentru anumite categorii sociale, în scopul lărgirii bazei de impozitare, deși a stimulat creșterea economică, a șubrezit poziția finanțelor publice, generând deficite structurale înalte și un nivel ridicat al cheltuielilor permanente raportate la veniturile fiscale.

O creștere a taxării pe salariile mici ar putea acutiza problemele structurale deja existente

Realizarea consolidării bugetare având în vedere situația macroeconomică internă este imperios necesară, arată Uzum, care precizează că „este important modul în care aceasta are loc, precum și modul în care autoritățile vor fi capabile să explice necesitatea măsurilor introduse”.

„Astfel, realizarea ajustării prin creșterea impozitării consumului va accentua regresivitate regimului fiscal actual, având în vedere distribuția veniturilor în societate, distorsiunea pe o astfel de măsură ar cauza-o la nivelul veniturilor gospodăriilor și presiunile inflaționiste pe care le poate genera. Mai mult, o creștere a taxării pe salariile mici ar putea acutiza problemele structurale deja existente, stimulând fenomene precum emigrația sau muncă la negru”, ne-a mai arătat expertul Consiliului fiscal.

În opinia sa, o regândire a nivelului general de impozitare, avându-se în vedere studii autohtone (a se vedea și studiul sub egida CF publicat in mai 2022), analize ale instituțiilor internaționale (FMI, BM, etc.), are sens si este obligatorie în condițiile actuale, de persistență a unui deficit bugetar structural foarte mare si a deficitului de cont curent cu finantare prin indatorare in proportie de jumatate.

„Reașezarea sistemului fiscal implică eliminare de scutiri și crearea unui cadru fiscal echitabil, o mult mai bună colectare a veniturilor – astfel încât funcțiile finanțelor publice6 (de alocare, de stabilizare și de redistribuire) să poată acționa eficient. Teza unora că economia românească este in ansamblu ansamblu supraimpozitata nu are acoperire in cifre”, conchide reprezentantul Consiliului fiscal.