Manifest al judecătorilor din Dolj: „Traseul profesional al magistratului este jalonat de promovări a căror reglementare imprevizibilă nu încurajează meritocrația”

Un grup de judecători de la Tribunalul Dolj au publicat un „manifest”, un document menit să pună în discuție felul cum muncesc judecătorii și rolul lor în societate: „Recenta reglementare a Statutului judecătorilor și procurorilor a trasat un profil de magistrat încorsetat de incompatibilități, tehnicizat, ce tinde spre nivelul unui funcționar public cu restricții suplimentare. Nu sunt asigurate mijloacele care să-i confere deschidere, creativitate şi viziune de judecător european confruntat cu problematici noi şi cu o complexitate crescândă.”

„Nemulțumirile tot mai numeroase ale justițiabililor și neîncrederea acestora derivă, în mare măsură, din limitarea instrumentarului magistratului, inclusiv de comunicare. Pe fondul acesta, se remarcă o anume înstrăinare de destinatarul actului de justiție prin formalism, prin teama de antepronunțare, prin reflexe birocratice generate de statut și proceduri anacronice.”

Manifest. Pentru o schimbare a privirii asupra magistraturii

Pe fondul discutării condițiilor de pensionare a magistraților, dorim să lansăm în dezbatere tema schimbării în profunzime a manierei în care ne exercităm profesia. Fără a nega importanța salarizării și regimului de pensionare, în cadrul statutului, credem că la fel de importante sunt rolul social al judecătorului şi organizarea muncii sale.

Semnalăm că nemulțumirile acestui corp profesional sunt de o altă natură, iar „cifra neagră” a burnout-ului din sistem ar trebui să îngrijoreze nu doar pe decidenții politici, ci și pe orice cetățean responsabil. Astfel, pe fondul unei crescânde juridicizări a raporturilor sociale, e nevoie de promovarea unei calități sporite a muncii magistratului, ce se va reflecta în actul de justiție, în folosul cetățeanului.

Nu ne mai permitem să repetăm vechile erori și să ratăm acest moment care poate fi prilejul unei modernizări accelerate a justiției românești. Este necesar să abandonăm privirea strict cantitativă, rutinieră a problemelor noastre spre a atinge miezul crizei actuale.

Din această perspectivă, fără a minimiza importanța altor demersuri ale colegilor noștri, reflectate în sesizări ale Curții Constituționale, studii, memorii în calitate de amicus curiae, comunicate ale asociațiilor profesionale etc., dorim să accentuăm câteva trăsături ale modului actual de funcționare a justiției ce ar putea fi îmbunătățite printr-o schimbare de percepție şi abordare.

Orice tratament eficient începe cu o bună diagnosticare. Datele statistice ce prezintă situații comparative la nivelul Uniunii Europene relevă, fără putință de tăgadă, că trăim încă într-o eră dominată de criteriul numeric, cantitativ. La un volum de cauze/magistrat/an ce ne plasează pe primul loc în UE (în materie civilă şi comercială), timpul de soluționare este unul rezonabil, sub media europeană.

Cu toate acestea, operativitatea rămâne principala preocupare în evaluarea judecătorilor şi instanțelor. O dovadă a orientării în acest sens este programul de statistică al MJ denumit STATIS, ale cărui date sunt aproape exclusiv centralizate în funcție de numărul de dosare din instanțe. O altă dovadă este abordarea inspectorilor judiciari ce semnalează, implicit, criteriile cantitative în determinarea performanței în justiția românească.

Operativitatea e importantă dar, așa cum o arată şi diverse organisme europene, ea nu mai constituie o problemă presantă în sistemul judiciar românesc, iar mutarea atenției pe calitate ar trebui să devină prioritară.

Spre a nu rămâne un simplu deziderat, această schimbare de perspectivă se poate face, credem noi, prin două instrumente importante, fără a exclude existența altora.

a. O corectă normare a muncii, cu luarea în considerare a criteriilor de complexitate, respectiv o bună organizare a resursei umane. Scopul este acela de degrevare a magistratului de funcții non-jurisdicționale energofage şi cronofage, ce nu implică înaltă calificare, respectiv de o încărcătură de lucrări incompatibilă cu calitatea.

Judecătorului trebuie să i se permită să abandoneze mentalitatea de tip „centralist”, marcată de presiunea de a-și asuma conținutul încheierilor, de a calcula taxe de timbru, de a stabili termene de judecată și de alte chestiuni administrative, angoasat că ar putea răspunde pentru greșelile celorlalți actori ai sistemului. Soluția pentru ieșirea dintr-o astfel de concepție este dată de regândirea atribuțiilor și responsabilităților.

Binomul grefier-judecător trebuie regândit în scopul orientării spre calitate. În acest sens, trebuie edificat un statut al grefierului în acord cu nivelul de pregătire profesională superioară a acestuia (studii superioare, Școala Națională de Grefieri) și armonizat cu atribuțiile judecătorului de a spune dreptul.

Normarea recentă a profesiei asistentului judecătorului, pripită și lipsită de o consultare veritabilă a corpului profesional, riscă să se înscrie într-o linie de compromitere a unor instituții, în esență, bune, a căror utilitate a fost probată în alte țări europene. Opacitatea la criticile solid argumentate venite din partea profesioniștilor dreptului, cu privire la garantarea unei selecții meritocratice și stabilirea clară a responsabilităților, a generat, din păcate, rezistență la însăși ideea acestei noi profesii. Nemulțumirea a fost determinată şi de faptul că nu s-a explicat deloc abandonarea proiectului de lege privind grefierii judiciari, proiect ce oferea garanția unei bune selecții şi pregătiri prin SNG şi care, în plus, a fost un succes ca program pilot.

b.Metode alternative de soluționare a litigiilor. Medierea este o instituție care se impune a fi resuscitată, găsindu-se căi legislative adecvate. Eficacitatea medierii creează posibilitatea reală de diminuare a numărului de cauze aduse pe masa judecătorului. În acest sens, este necesar să se profite de existența mediatorilor deja instruiți şi certificați urmând ca, treptat, să se consolideze în rândul justițiabililor o mentalitate de tip preventiv, non-conflictual, pragmatic, restaurativ.

Recenta reglementare a Statului judecătorilor și procurorilor a trasat un profil de magistrat încorsetat de incompatibilități, tehnicizat, ce tinde spre nivelul unui funcționar public cu restricții suplimentare. Nu sunt asigurate mijloacele care să-i confere deschidere, creativitate şi viziune de judecător european confruntat cu problematici noi şi cu o complexitate crescândă.

Nemulțumirile tot mai numeroase ale justițiabililor și neîncrederea acestora derivă, în mare măsură, din limitarea instrumentarului magistratului, inclusiv de comunicare. Pe fondul acesta, se remarcă o anume înstrăinare de destinatarul actului de justiție prin formalism, prin teama de antepronunțare, prin reflexe birocratice generate de statut și proceduri anacronice.

În acest sens, trebuie să se ia în considerare schimbarea rațiunilor din spatele multiplelor incompatibilități și limitări reglementate în prima formă a legii din anul 2004, înăsprite, ulterior. Incidența mult mai redusă a corupției în justiție permite adoptarea unui regim de restricții mai relaxat. Acest nou regim s-ar cuveni să abandoneze prezumția de rea-credință a magistratului, indusă de severitatea limitărilor care, nu întâmplător, are ecou în percepția acestuia de către justițiabil.

Mai mult, traseul profesional al magistratului este jalonat de promovări a căror reglementare imprevizibilă nu încurajează meritocrația autentică, punând accent pe acumulare cantitativă, învățare școlărească, tehnicism, cu slabă preocupare pentru raționament și consolidarea unei viziuni mai largi a mizelor și provocărilor actuale ale profesiei. De asemenea, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție continuă să nască controverse an de an.

În ciuda eforturilor Institutului Național al Magistraturii (INM) şi ale Rețelei Europene de Formare Judiciară (EJTN), dezvoltarea profesională și personală a magistraților este iluzorie în condițiile date. Volumul, atribuțiile non-jurisdicționale, încorsetările statutare (imposibilitate de suspendare pentru studii, lipsa aproape totală de mobilitate profesională), conținutul și maniera de derulare a programelor de formare profesională continuă, îi țin pe aceștia captivi, într-o relație toxică cu propria profesie. De aceea, poate, dorința de pensionare a unor oameni experimentați și încă tineri.

Este momentul să se treacă de la modul de funcționare ”la capătul puterilor”, pentru simpla supraviețuire, la un mod de dezvoltare și de respirație mai largă. –Citeste intreg textul pe Contribuotrs.ro