Manuscrisul scrisorii "J'accuse…!" a lui Emile Zola, publicat dupa 120 de ani

Manuscrisul scrisorii lui Emile Zola catre presedintele Felix Faure prin care denunta masinatiunile impotriva capitanului Dreyfus a fost publicat sambata, dupa 120 de ani de la publicarea sa in L’Aurore cu titlul „J’accuse…!”, scrie News.ro.

Editura Saints Peres propune, intr-o editie limitata de 1.000 de exemplare, scrisoarea in facsimil, un text de 39 de pagini, care apartine istoriei presei si care a devenit un simbol al luptei pentru justitie si adevar.

Numarul din L’Aurore publicat pe 13 ianuarie 1898 a fost vandut in peste 300.000 de exemplare.

„Nu am decat o pasiune, aceea a luminii in numele umanitatii care a suferit atat si a dreptului la fericire”, scria Zola.

In prefata editiei publicate de Saints Peres, academicianul Jean-Marie Rouart aminteste de curajul care i-a fost necesar autorului volumului „Germinal” pentru a scrie aceasta scrisoare.

Sugestiile antisemite care reies din aceasta acuzatie, dosarul fara dovada palpabila precum si derularea rapida a procesului au revoltat mai multi intelectuali francezi.

In 1894, o scrisoare care dovedea ca documente confidentiale au fost transmise ambasadei Germaniei din mijlocul armatei este descoperita. Pe baza asemanarii tipografice intre scrisul sau si aceasta scrisoare, ofiterul Alfred Dreyfus este acuzat de act de inalta tradare. Condamnat la inchisoare pe viata, el a fost degradat in curtea de onoare a Scolii Militare de la Paris, pe 5 ianuarie 1895, apoi deportat pe Insula Diavolului in Guineea franceza.

Afacerea se inchide in doi ani, dar familia sa, convinsa de nevinovatia capitanului, pregateste apararea si aduna probe. In noiembrie 1897, comandantul Walsin Esterhazy este recunoscut ca adevaratul autor al faptelor de catre colonelul Marie-Georges Picquart. Totusi, pentru impiedicarea reluarii procesului, acesta din urma este demis de Statul major si mutat in Africa de Nord. In noiembrie 1896, o copie a scrisorii este publicata in presa: nu a existat nicio indoiala in privinta scrisului comandantului Esterhazy. Tabara celor care ii luau apararea lui Dreyfus ia amploare. Statul major este constrans sa-l judece pe Esterhazy in Consiliul de Razboi. A fost achitat in numele umanitatii pe 11 ianuarie 1898. Ca urmare a achitarii lui Esterhazy, Zola, nebun de furie, a scris textul „J’accuse…!”.

In 1898, Emile Zola, deja cunoscut marelui public, se afla in culmea gloriei. El a obtinut Legiunea de onoare si presedintia Societatii de oameni si litere. Ciclul „Rougon-Macquart” fusese publicat in 20 de volume si pregatea o serie de trei carti intitulata „Les Trois Villes”. Scrisese deja doua articole despre afacerea Dreyfus publicate in Le Figaro, dar au trecut mai mult sau mai putin neobservate.

Unii au spus ca Zola a scris textul in doar doua zile, alti specialisti cred mai degraba, avand in vedere informatiile pe care le exploateaza scriitorul, ca redactarea a inceput la sfarsitul anului 1897. Insa vestea achitarii lui Esterhazy nu a facut decat sa intareasca vointa lui Zola de a face un tur de forta. Pe 13 ianuarie, la doar doua zile dupa achitarea comandantului, apare „J’accuse…!”.

Scrisoarea brutala, fara concesii, face ca sfera politica sa se cutremure. „Datoria mea este de a vorbi, nu vreau sa fiu complice. Noptile mele ar fi bantuite de spectrul nevinovatului care ispaseste acolo, in cea mai ingrozitoare tortura, o crima pe care nu a comis-o”, scria Zola.

Iar in zilele care au urmat publicarii ei, Zola s-a confruntat cu ostilitatea cvasigenerala. Totusi, ea obtine efectul scontat: afacerea Dreyfus este relansata. Stanga republicana, Clemenceau si Jean Jaures in prima linie, initial convinsi de vinovatia lui Alfred Dreyfus, isi schimba parerea.

Istoricul Rene Remond vede in aceasta infruntare provocata de „J’accuse…!” o lupta intre dreapta si stanga, asa cum este cunoscuta astazi.

Ca urmare a publicarii textului lui Zola, numerosi scriitori vor semna in presa un „protest”, prin care obtin reluarea procesului Dreyfus. Vor fi 2.000 de intelectuali care vor semna, printre ei aflandu-se Anatole France, Georges Courteline, Emile Duclaux, directorul Institutului Pasteur.

Socul provocat de publicarea textului lui Zola sta marturie pentru evolutia presei: dupa legea din 29 iulie 1881, ea nu inceteaza sa se impuna ca o veritabila contra-putere, capabila sa influenteze sfera politica si juridica.

Pe 23 februarie 1898, Zola este condamnat la un an de inchisoare si 4.000 de franci amenda. Pentru a scapa de justitie, el se exileaza in Anglia. La procesul intentat impotriva lui Zola, convins ca arsenalul judiciar nu a functionat corect, politicianul Ludovic Trarieux, fost detinator al Sigiliilor, organizeaza pe 25 februarie 1898 prima reuniune care va duce la crearea Ligii drepturilor omului (4 iunie 1898).