Marea rusine de la Bucuresti: ziua cand blatul PSD-PNL a fost evident

Nimic nu descrie mai bine atmosfera de blat nerusinat care pluteste in politica decat evenimentele de marti, de la Primaria Bucuresti. PNL si PSD s-au inteles sa nu se bata pentru sefia Primariei odata ce Sorin Oprescu a fost suspendat. Opozitia si Puterea si-au dat mina si l-au sprijinit sa ocupe scaunul de primar interimar pe un consilier mediocru, fost PPDD-ist, actual UNPR-ist, un yes-man perfect pentru Sistemul corupt din Primarie si din partide. PSD si PNL s-au spalat pe maini de responsabilitate exact in momentul critic pentru Capitala, cind bucurestenii asteapta solutii pentru un oras spoliat din toate partile si lasat fara proiectele esentiale de infrastructura.

PNL a ratat un moment perfect sa arate ca s-a resetat, ca a inteles votul anti-sistem din noiembrie 2014. Dupa arestarea preventiva a lui Sorin Oprescu si a altor banditi din Primarie, dupa dosarele de mare coruptie ale lui Andrei Chiliman, Marian Vanghelie, Cristian Poteras (or fi ei singurii primari de sector prinsi cu mina in bugetele uriase?), sentimentul general e ca Bucurestiul asteapta un primar integru, cu proiecte, validat deja in viata publica.

Ce-a facut marele partid de Opozitie? S-a dat la o parte din fata responsabilitatii in cel mai jenant mod posibil. L-a pus pe viceprimarul Cornel Pieptea sa-si dea demisia astfel incit candidatul de paie Stefanel Marin (PPDD, absorbit de UNPR) sa poata deveni mai intai viceprimar si apoi sa fie votat primar interimar. Dupa 45 de minute, Pieptea a candidat din nou la functia de viceprimar din care tocmai demisionase si a castigat. Uimitoare pirueta politica!

La fel a facut si PSD. Viceprimarul Dan Darabont s-a dat si el la o parte din cursa pentru postul de primar interimar.

Asa a ramas Bucurestiul cu un primar din categoria Crin Halaicu si Viorel Lis: zero credibilitate, zero rezultate, zero proiecte. Stefanel Marin e un marunt politician, ales pe listele unui partid – pubela (PPDD), unde candidaturile erau platite, care raspunde la comenzi venite din zona Cristian Popescu Piedone sau Marian Vanghelie. Un om al Sistemului corupt din Primarie, care va raspunde la comenzile stapinilor politici.

Ce fac in timpul acesta liderii PNL? Renunta la lupta, accepta un blat rusinos de frica eventualelor consecinte. Exista informatia pe surse ca Teodor Atanasiu, seful PNL Bucuresti, le fi spus consilierilor liberali sa nu cumva sa-si asume sefia Primariei pentru ca presedintele Iohannis i-ar fi transmis ca e un teren minat, plin de „bombite” lasate in urma de Sorin Oprescu si clica sa. Ce exemplu mai bun de castrare politica decit sa absentezi de la lupta pentru primaria Capitalei? De altfel, Victor Ponta a si folosit imediat ocazia sa atace PNL, aratind, pe buna dreptate, ca liberalii se dau la o parte la greu.

Observ ca PNL pregateste aceeasi strategie si pentru alegerile din vara 2016. In competitia interna pentru nominalizarea la candidatura s-au inscris nume fara rezonanta pentru bucuresteni, personaje care fie sint parte a vechiului Sistem respins de tot mai multi votanti (Teodor Atanasiu, Ludovic Orban), fie sint exponenti ai noului Sistem (Cristian Busoi, 37 de ani, absolvent al Academiei SRI, notorietate scazuta, dar o declaratie de avere mai lunga decit referatul DNA in dosarul lui Oprescu).

Cu oricare din aceste nume pe post de candidat, PNL va sfida practic nevoia electoratului de a vedea o reforma a clasei politice. Bucurestiul anului 2015 e diferit de Bucurestiul anului 2000, cind marile probleme erau apa calda, gigacaloria si biletele gratuite de autobuz. Standardele au crescut, o noua generatie de votanti mai sofisticati are o agenda proprie (urbanism, dezvoltare durabila, piste de biciclete etc), accesul la informatie e mai simplu, iar impostorii politici si blaturile sint mai usor de detectat.

Acelasi lucru il face si PSD, cu Robert Negoita pe post de scouter care sa gaseasca viitorul candidat pentru Primarie. E ca si cum ai pune lupul paznic la oi.

Cele doua partide continua sa fie complet decuplate de la nevoile si asteptarile reale ale cetatenilor. Nu e o boala specifica Romaniei (miscarile si candidatii anti-sistem prolifereaza in cam toate tarile europene, ba chiar si SUA), dar specific romanesc e cuplajul politician – coruptie care functioneaza in capul tuturor alegatorilor. De vazut ce vor face cele citeva partide regionale care si-au anuntat intentia de a participa la alegerile locale.

Si e pacat ca vedem acest sindrom in toata splendoarea lui tocmai in Bucuresti. Un oras provocator pentru oricine il intelege si il respecta, un proiect pe care un manager decent si cu viziune l-ar putea transforma intr-o uriasa reusita. Sigur, exista multe probleme de rezolvat (vezi o analiza a Catiusei Ivanov), dar si extraordinar de multe puncte de pornire: buget mare, proiecte urgente si importate de pornit, fonduri europene la indemina. Pina atunci, Bucurestiul a fost scena unei intelegeri detestabile intre partidele care cred ca si-au aranjat apele astfel incit sa nu permita aparitia concurentei politice. Mai sint citeva luni in care bucurestenii sa le arate ca au gresit calculele.