Marturia unui bucurestean prapadit ajuns la Bruxelles

Orasul Bruxelles e, prin definitie, unul al contrastelor. Cosmopolit cu desavarsire, oscileaza intre lego-landul creat de belgieni si maghernitele in care isi duc traiul sutele de mii de imigranti africani. Intre Bruxellesul european si cel african nu e o distanta mai mare de doi kilometri, insa diferenta e spectaculoasa.

Pentru un est-european, impactul cu blajinii belgieni e intr-adevar mare, si chiar ai senzatia ca singurele cuvinte pe care le stiu sunt „merci monsieur”, „desole monsieur”, toate spuse cu zambetul pe buze. Lucrurile se schimba insa radical cand treci “granita” imaginara spre zonele sarace.

Diferentele de cultura, sau mai bine zis de buna crestere, sunt remarcabile inca de la aeroport. In afara de faptul ca nu vezi taximetristii agatandu-se de tine in speranta unei curse manoase, ai optiunea trenului care in 20 de minute te lasa in centrul orasului.

Cobori la subsolul aeroportului si pentru nici trei euro ti-ai asigurat drumul. Nu poti fuma, insa cu siguranta poti sta linistit ca nu vei capata hepatita sau vreo boala de piele.

Cum sta treaba cu platitul biletelor

Ceea ce e mai frapant insa e ca nu vezi controlori. Nici in tren, nici in metrou, nici in autobuze sau in orice alt mijloc de transport in comun. Aproape ca nu ai senzatia existentei unei autoritati. Totul se bazeaza pe bunul simt al oamenilor.

La metrou treci pur si simplu ca pe bulevard, fara bare de siguranta, fara garduri de imprejmuire. Daca vrei intr-adevar sa nu platesti, o poti face fara probleme. Totul e sa nu te vada oamenii a caror privire te va face cu siguranta sa te simti ca un roman. Neaos. Un euro si jumatate nu e motiv sa tragi in piept primaria. Sau e?

Acelasi sistem se practica si in tramvaie, in care te poti urca dupa ce in prealabil ti-ai cumparat tichet de la unul din miile de automate prezente pe strada. La fel si cu plata parcarii.

Tragi masina pe marginea strazii, bagi un euro-jumate in deja exasperantul automat, care evident functioneaza pe baza de energie solara, si primesti un bon pe care il asezi pe bordul masinii, la vedere.

Cea mai mare parte a orasului e de o curatenie desavarsita. Nici urma de praf, chistoace sau hartii. Parca nici cosurile de gunoi nu sunt atat de dese, dar cele care sunt, par a fi suficiente.

Doua vorbe despre circulatia in Bruxelles

Raiul biciclistilor / HotNews.ro

Trotuarele din Bruxelles au piste pentru biciclisti, intersectiile au semafoare pentru biciclisti, iar pe bastinasi nu ai sa-i vezi niciodata mergand pe banda gresita. Ii vezi pedaland de zor, imbracati la costum si cu rucsaci in spate, eventual cu casca si o vesta reflectorizanta, calare pe biciclete asemanatoare Tohanului romanesc.

Nu folosesc bicicleta nici din cauza aglomeratiei, care nu prea exista, nici din motive banesti, ci pur si simplu pentru ca au cultura protejarii mediului, dar si conditiile necesare pentru ca viata sa nu le fie pusa in pericol de burtosii cu Jeep.

Apropo de masini, nu cred ca am vazut mai mult de zece SUV-uri in cinci zile. Si tot cam atatea BMW-uri si Mercedesuri. In rest, masini dragute, de clasa mica si medie, care fac exact lucrul pentru care au fost proiectate: sa te duca din punctul A in punctul B. Si ma incearca si o mare nedumerire. Oare masinile din Bruxelles au claxon? Senzatia mea e ca nu sunt echipate cu asa ceva.

Una din sutele de terase / HotNews.ro

Centrul vechi al orasului e intesat de terase, bistrouri si mici afaceri tinute in marea lor majoritate de arabi si greci. Intre 1.5 si 4 euro o bere, cam 5 euro un soi de saorma facuta dupa tipicul bucatariei grecesti, 8 euro o pizza si 4 euro un pachet de tigari.

Tigari pe care nu le gasesti oriunde. Spre exemplu, in marea majoritate a barurilor le iei de la automatul aflat adesea in toalete. Ca si cum acesta ar fi un motiv suficient pentru a nu mai fuma.

Bere belgiana / HotNews.ro

La miezul noptii, stradutele pavate cu piatra cubica, veche de cinci sute de ani, sunt sufocate de turisti straini, cei mai multi dintre ei asiatici si americani .

Restul orasului pare sa doarma, cu o singura exceptie. Zona Garii de Nord. Cartierul emigrantilor, al hasisului luat la colt de strada si al sutelor de bordeluri cu vitrine luminate de neoane stridente.

Mizeria care balteste pe aceste strazi nu are rival nici macar in Romania. Si ceea ce e cu adevarat mai frapant e ca nu vezi albi. Afacerile sunt tinute de magrebieni, preturile sunt de trei ori mai mici decat cele din partea spalata a orasului, iar fetele oamenilor sunt cel putin neprietenoase.

Galantare cu „marfa” din est / HotNews.ro

Sute de oameni se invart prin fata vitrinelor unde est-europencele sunt principalele prestatoare. Imbracate cu lenjerie ieftina, au un tarif de aproximativ 40 de euro. Negocierea are loc in plina strada, mai exact prin geam, fiecare deget al mainii strans in pumn insemnand o reducere de 10 euro.

Imigrantii in Belgia

Pana in anul 1974, Belgia a asimilat sute de mii de muncitori, in special din nordul Africii. Potrivit unui raport statistic al Guvernului belgian, peste 150 de mii de persoane din Tunisia, Maroc si Algeria au dobandit cetatenie belgiana. Raportul nu prezinta date despre numarul imigrantilor ce locuiesc fara forme legale.

Din totalul imigrantilor cu origini in Africa, numai 64% au un loc de munca, rata somajului fiind extrem de ridicata. O alta comunitate foarte puternica e cea a turcilor, prezenti in numar de aproximativ 100 de mii; situatia somajului e la fel de dramatica – 30% dintre turci au probleme in a gasi un loc de munca.

Bruxelles-ul institutiilor europene

O alta parte a orasului o reprezinta cea in care sunt concentrate majoritatea institutiilor europene. Zeci de strazi in care nu vezi decat cladiri fara personalitate, cuburi de sticla cu arhitectura futurista. Steagul european cu stelutele lui galbene e arborat peste tot.

Parlamentul European / HotNews.ro

Corporatii multinationale si corporatisti in cafenelele de la parterul cladirilor si alte multe imobile aflate in constructie.

E de departe zona cea mai anosta a orasului, cu strazi drepte si impecabile, oameni imbracati elegant ce cara hartoage si serviete in toate directiile.

Masurile de securitate din institutiile europene sunt draconice. Holurile sunt pline de camere de supraveghere si aparate in stare sa detecteze orice. Nu ai nici o sansa sa intri decat in cazul in care un oficial european te introduce. Locuri de fumat nu exista decat la intrare, iar numarul detectoarelor de fum te convinge sa abandonezi orice tentativa de trage o tigara in vreun coltisor retras.

Lovitura Bucurestiului

Dupa cinci zile de plimbari prin Bruxelles pot spune ca am resimtit dorul de casa. Fuga la aeroport, in trei ore eram pe Otopeni la o coada de 50 de persoane care asteptau sa-si plateasca tichetul de parcare. Urlete de jungla, blocaj la bariere, injuraturi izvorate din gaturi mari infasurate in lanturi de aur.

Parca acum nu-mi mai era atat de dor.