Masurile socialiste anuntate de Guvern: noile taxe si impozite anunta complacerea in marasmul economic

Mediul de afaceri e ultima preocupare a Guvernului Romaniei. O demonstreaza masurile anuntate luni de Executiv, „realizarea” majora fiind mentinerea cotei unice. Promisiunea scaderii contributiilor sociale la angajator de la 1 iulie 2014 este privita cu scepticism chiar in interiorul troicii FMI-CE-BM, si putin probabil ca vreun manager serios din mediul privat sa includa masura in proiectul de buget al companiei sale pentru anul urmator. In rest, premierul Ponta si ministrul de Finante au anuntat ceea ce toata lumea astepta de la un guvern eminamente socialist: taxe si impozite noi sau marite, plus cresterea salariului minim pe economie. In schimb, nici o masura politica ori administrativa pentru a opri catastrofa de la fonduri europene.

Nevoia urgenta de bani la buget a fost recunoscuta in ultima luna de oficialii guvernamentali, pe fondul esecului in combaterea unei evaziuni fiscale care si-a croit drum pina in Executiv (vezi aici citeva exemple). Pus in fata negocierilor cu FMI si Comisia Europeana, Guvernul trebuia sa prezinte resurse bugetare pentru acoperirea unor promisiuni electorale: indexarea pensiilor cu 3,7%, cresterea unor salarii mici (profesori debutanti, medici rezidenti) si cresterea salariului minim.

Presati de timp, de lipsa de expertiza reala, de foamea baronilor locali si de necesitatea protejarii retelelor de adus bani la partid, guvernantii au apelat la solutia cea mai facila, cea mai putin creativa: inventarea de noi taxe si impozite sau marirea unora deja existente, care vor apasa si mai greu pe mediul de afaceri, apoi pe consumator si, in cele din urma, vor ingreuna suplimentar revirimentul economic.

Sa le luam pe rind:

– acciza de 0,07 euro pe litrul de benzina si motorina. Cresterea se va vedea direct in pretul de la pompa, apoi pe toate lanturile de distributie, pina la produsul final. Vor fi afectati atit transportatorii, dar si restul produselor in al caror cost final transportul are o pondere semnificativa. Sint curios daca cineva a estimat impactul inflationar al acestei masuri

– impozit pe constructiile speciale (altele decit rezidentiale sau de birouri). Din explicatiile partiale ale ministrului Finantelor, Daniel Chitoiu, am inteles ca va fi un impozit aplicat companiilor care detin retele de transport energetic, celor care detin diferite depozite, magazii. In mod normal, companiile vizate vor transfera toate aceste costuri suplimentare in pretul final al produselor, ceea ce se va vedea tot in inflatie, adica in scaderea puterii de cumparare. Un efect colateral va fi afectarea profitului Hidroelectrica si CE Oltenia (detinatoare de astfel de constructii), doua companii la care Guvernul va face privatizari partiale in 2014.

– Accizele vor fi calculate din 2014 in functie de inflatie. Cu masuri precum cele doua descrise mai sus, cu amenintarea ca un an agricol mediocru se vede rapid in preturi, e posibil ca inflatia sa creasca peste prognoze si atunci accizele sa creasca mai rapid decit lasa ministrul de finante sa se inteleaga.

– Cresterea salariului minim pe economie in doua trepte, pina la 900 de lei. O adevarata „bucurie” pentru mediul privat, mai ales in zonele sarace. Cum isi poate permite un mic patron sa suporte cresterea salariului minim (cu toata cresterea de taxe si impozite datorate bugetului de stat si bugetului asigurarilor) fara nici o alta masura de compensare, in conditiile unei economii care stagneaza?

– cresterea cu 25% a redeventelor pentru resursele minerale (altele decit petrol si gaze). Cresterea va afecta in primul rind piata constructiilor, oricum aflata in criza prelungita, dar se va reflecta si asupra pietei apelor minerale, de exemplu.

– Agonia unor gauri negre precum Oltchim si CFR Marfa e prelungita, spre bucuria capuselor care vor continua sa traiasca pe spinarea lor cu voie de la partid. In cazul Oltchim ideea privatizarii a disparut complet, iar CFR Marfa va fi scoasa la privatizare aia in 2015, dupa un proces de restructurare.

Singurele doua masuri pozitive pentru mediul de afaceri sint pastrarea cotei unice de 16% si o promisa scadere a contributiilor sociale cu 5 puncte procentuale de la jumatatea anului viitor, daca vor fi gasite resursele pentru acoperirea deficitului astfel creat. E o promisiune mai degraba greu de crezut, mai ales ca urmeaza un an electoral in care tentatia pomenilor bugetare va fi uriasa.

In schimbul acestor taxe si impozite, Guvernul a anuntat indexarea tuturor pensiilor cu rata inflatiei si o probabila crestere a salariilor mici din sectorul bugetar. Informatiile venite pe surse arata ca vor creste cu 3-4 procente salarii precum cele ale medicilor rezidenti sau ale profesorilor debutanti. E vorba despre cresteri simbolice (3% dintr-un salariu net de 1.000 de lei inseamna 30 de lei lunar, adica aproximativ doua pachete de tigari), numai bune insa de folosit in campania electorala.

Guvernul a anuntat si alocari bugetare pentru investitii si pentru cofinantarea proiectelor din fonduri europene, dar sumele nu sint menite sa aduca mari surprize fata de situatia deja existenta.

Pe scurt, avem de-a face cu un viitor buget construit cu spatele la mediul de afaceri, cu gindul la alegerile din 2014 si cu o minima creativitate.

Din prezentarea facuta luni de premierul Ponta si ministrul Chitoiu se desprind si doua concluzii politice:

1. PNL aproape ca nu conteaza in cazul politicilor guvernamentale. Rolul sau se reduce la postura de caine de paza al cotei unice – prea putin pentru un partid care isi revendica rolul de aparator al mediului de afaceri. Singura cerere majora a PNL, scaderea contributiilor, a fost aminata pentru jumatatea anului 2014, cind insasi prezenta liberalilor in Guvern e pusa sub semnul indoielii.

2. FMI redevine „politistul cel rau” in discursul politic mainstream. Dupa pauza de negociere din iarna si pina acum, cind politicienii USL nu mai stiau cum sa incheie noul acord cu Fondul Monetar, tot mai multi lideri politici (mai cu seama liberali) reincep sa acuze FMI de propriile nereusite. Radicalizarea discursului anti-FMI e de asteptat pe masura ce ne apropiem de alegeri, iar esecurile trebuie explicate prin existenta unui tap ispasitor.