Ministrul Educatiei: Introducerea unui sistem de credite pentru studenti ar putea sa balanseze decalajul intre tinerii din familiile instarite si din cele sarace

Ministrul Educatiei a vorbit astazi despre sistemul de credite pentru studenti, ca exemplu de politica sociala in invatamantul superior romanesc. Actualul model de finantare a universitatilor „face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite”, a spus Remus Pricopie. Acesta a anuntat ca „introducerea unui sistem, de exemplu, de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj”, precizand ca „cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi”.

Amintim ca Legea Educatiei prevede de 4 ani deja ca „studentii care provin din familii cu venituri reduse beneficiaza de un sistem de imprumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, in conditiile legislatiei in vigoare”

Remus Pricopie

Foto: Agerpres

„Cand vorbim de finantare, apare si o componenta sociala: noi am facut un astfel de studiu privind finantarea in invatamantul superior si am constatat ca actualul model de finantare face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite, care vin de la liceele cele mai bune, deci practic in zona invatamantului superior politicile sociale sunt destul de reduse„, a declarat ministrul Educatiei, Remus Pricopie, la conferinta organizata de UNICEF pentru prezentarea concluziilor studiului „Costul Investitiei Insuficiente in Educatie in Romania„.

Pricopie a precizat ca „introducerea unui sistem, de exemplu, de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj. Eu nu spun sa modificam actualul sistem de finantare in invatamantul superior, dar spun ca trebuie compensat. De ce cu un sistem de credite? Pentru ca sistemul de credite pentru studenti nu reprezinta un sistem de credite clasic, ci reprezinta o combinatie de politici, respectiv cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi. Rata de recuperare a banilor in sistemele de credite studentesti de regula este de 50%, restul fiind asociate diferitelor politici„.

Precizam ca Legea Educatiei din 2011 prevede ca „invatamantul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizari, surse proprii si alte surse legale”. (Articolul 9, aliniatul 7) Tot Legea Educatiei in vigoare deja de 4 ani prevede ca „elevii pot beneficia si de burse pe baza de contract incheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum si de credite pentru studiu acordate de banci, in conditiile legii” (Articolul 82, aliniatul 4).
Tot Legea Educatiei Nationale prevede de 4 ani deja urmatoarele:
Art. 204 (1) Studentii care provin din familii cu venituri reduse beneficiaza de un sistem de imprumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, in conditiile legislatiei in vigoare, prin Agentia de credite si burse de studii. Imprumuturile pot acoperi taxele de studii si costul vietii pe perioada studiilor.
(2) Absolventii care vor practica profesia minimum 5 ani in mediul rural vor fi scutiti de plata a 75% din imprumut, aceasta parte fiind preluata de catre stat, in cuantum de maximum 5.000 lei.
(3) Agentia de credite si burse de studii propune reglementari corespunzatoare in vederea acordarii creditelor.

Amintim ca rectorul Universitatii din Bucuresti, Mircea Dumitru, declara intr-un interviu acordat HotNews.ro in decembrie 2011 ca „sunt ani de zile in care eu nu am mai vazut in facultatile din Romania sa vina tineri care provin din medii defavorizate. Inteligenta si capacitatea copiilor nu se distribuie, insa, proportional cu avutul parintilor si ar trebui sa avem in vedere ca si acesti copii care vin din medii defavorizate sa aiba totusi acces la instructie superioara„.

Mircea Dumitru a avertizat la inceputul mandatului sau de rector ca se refera in primul rand la copiii din mediul rural, unde „situatia este mult mai grava. Ei nu mai ajung sa isi mai termine nici studiile gimnaziale sau liceale. Asta dupa parerea mea este o catastrofa sociala. Aici trebuie initiata o politica de stat, nu numai a Ministerului. O politica nationala„.

Cele mai importante declaratii facute de Remus Pricopie la conferinta organizata de UNICEF:

Doamna Blanchet [Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF in Romania – n.red.] a vorbit de 4% din PIB alocati educatiei, in timp ce eu am spus ca avem 3,41% din PIB. Este important sa intelegem termenii: atunci cand se raporteaza cheltuiala pentru sectorul educatiei din PIB intra toate costurile, inclusiv costurile private. Adica inclusiv banii pe care un student ii scoate din buzunar pentru a-si cumpara carti sau banii pe care un student ii plateste la o universitate privata sau un parinte plateste la o scoala sa gradinita privata.
Sunt definitii internationale si atunci cand vorbim despre 6% din PIB este vorba despre toate costurile din tara respectiva pentru educatie, indiferent de sursa (sursa de la bugetul de stat sau sursa privata). De aici este diferenta intre ceea ce spune doamna Blanchet, ca noi avem o investitie de 4% din PIB – da, este 4% din PIB, dar 3,41 din bugetul statului.
Atunci cand vorbim de finantare apare si o componenta sociala: noi am facut un astfel de studiu privind finantarea in invatamantul superior si am constatat ca actualul model de finantare face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite, care vin de la liceele cele mai bune, deci practic in zona invatamantului superior politicile sociale sunt destul de reduse.
Introducerea unui sistem de exemplu de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj. Eu nu spun sa modificam actualul sistem de finantare in invatamantul superior, dar spun ca trebuie compensat.
De ce cu un sistem de credite? Pentru ca sistemul de credite pentru studenti nu reprezinta un sistem de credite clasic, ci reprezinta o combinatie de politici, respectiv cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi. Rata de recuperare a banilor in sistemele de credite studentesti de regula este de 50%, restul fiind asociate diferitelor politici.
Multe din problemele pe care le avem in invatamantul preuniversitar isi au radacina in pregatirea copiilor pentru scoala. E mai greu de inteles, cand am spus anul trecut ca ar trebui sa ajungem sa avem invatamant obligatoriu de la 3 ani, adica nu sa ii ducem in clasa I de la 3 ani, ci sa ii ducem la gradinita de la 3 ani, unii nu au inteles, au criticat. De fapt despre asta e vorba.
Copiii in momentul in care intra la clasa pregatitoare deja au bagaje de cunostinte diferite, pentru ca unii au stat 3 ani in gradinite sau provin dintr-o familie care se ocupa de ei, in timp ce altii nu au nicio pregatire, nu sunt echipati sa se concentreze pe un text, sa se concentreze pe un anumit subiect la clasa. Prin urmare, radacina insuccesului este sadita de atunci – e adevarat in liniste, pentru ca ne trezim 8 ani mai tarziu.
Una dintre directiile pe care Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei trebuie sa le promoveze este aceasta a invatamantului prescolar, cu accent pe crese. In general, noi nu avem o imagine foarte corecta a acestora, termenul a aparut intr-un context socialist in care aveai nevoie de crese pentru ca mama trebuia sa lucreze, nu aveai nevoie de crese pentru ca ai nevoie sa faci un anumit tip de educatie cu copiii. Daca va uitati pe planificarea bugetelor din fonduri structurale 2014-2020, veti vedea ca prioritare sunt cresele si gradinitele, pe toate tipurile de finantare, de la infrastructura, care reprezinta un tip de finantare, la resurse umane.
Sunt cheltuieli pe care noi nu le-am facut. Am considerat ca este suficient sa platesti un salariu, ca este suficient sa aloci anumite bugete pentru materiale didactice si gata, s-a terminat, nu trebuie sa mai cheltuim intr-o alta directie. De curand am introdus – si nu este politica introdusa de mine, este in Legea Educatiei, este o idee la care s-a lucrat aproape 10 ani pana cand a devenit realitatea: acum avem aceasta monitorizare periodica a rezultatelor scolare.
Evaluarile de la clasele a II-a, a IV-a si a VI-a sunt extrem de importante pentru ce se intampla astazi. Spun astazi pentru ca cei care au sustinut in 2014 evaluarea nationala sunt inca pe sistemul vechi, nimeni nu i-a monitorizat altfel decat ce se intampla in carnetul de note sau in catalog, nimeni n-a facut o evaluare la nivel de sistem ca sa putem sa tragem niste semnale de alarma si sa spunem: in localitatea X scoala nr. 2 nu se face carte si sa poti sa mergi acolo si sa vezi de ce nu se face carte. Acum avem aceste evaluari, II, IV, VI si anul acesta scolar, 2015, vine al doilea rand de evaluari si vom fi in stare sa le comparam, pentru ca primele, neavand cu ce sa le compari, nu poti sa iti dai seama exact. Dar in momentul in care ai al doilea rand de evaluari, putem sa avem o radiografie si putem sa facem o harta a succesului sau a insuccesului pe fiecare unitate de invatamant din tara.
Este obligatia scolii nu numai sa ceara bani, dar este obligatia scolii sa si raporteze comunitatii in primul rand ceea ce a facut, rezultatele pe care le are.
Eu am urmat facultatea de profesori si practic toti profesorii au trecut prin procesul de formare a cadrelor didactice. Cand eu eram student, singurele cursuri pe care le faceam erau cele legate de cum gestionezi clasa si cum predai in clasa. Niciodata nu am fost invatati in 5 ani de facultate cum gestionezi o scoala, ca director, cum gestionezi relatia cu comunitatea, ce faci cand ai o problema a carei rezolvare nu se afla in clasa, ci se afla dincolo de gardul scolii.
Si aici vin la subiectul absenteism. Noi am fost invatatati ca daca lipseste elevul din clasa, sa ii punem absenta si atat, ne-am facut datoria de profesori, cand de fapt profesorul, scoala au obligatia sa interactioneze cu comunitatea si sa incerce sa vada de ce lipseste acel copil, mai ales cand este vorba de un proces cronic. Si iar ajungem la costuri.
In urma diferitelor proiecte pe care le-am dezvoltat au aparut pozitii noi de mediator, de persoane care sa lucreze, in special atunci cand vorbim de comunitatile rome. In multe localitati, in momentul in care proiectul s-a incheiat, adica in momentul in care finantarea s-a incheiat, s-a incheiat si colaborarea cu acesti mediatori. Prin urmare, in colaborare cu Ministerul Muncii, cu Ministerul Dezvoltarii trebuie sa incercam sa gasim modalitatile prin care sa finantam aceste pozitii, pentru ca sunt acei intermediari intre scoala si comunitate atunci cand apar probleme.
Sistemul de finantare per elev este un sistem criticat de foarte multi profesori, in special de sindicate. El este corect din punct de vedere teoretic si principial, in sensul ca trebuie sa avem o unitate de cost, trebuie sa avem o imagine a costurilor pentru diferite tipuri de educatie, dar este incorect atunci cand nu face diferentierea intre o pregatire teoretica si o pregatire practica. Daca vorbim despre domeniul forestier, de exemplu, ai nevoie in scoala de laboratoare care costa mult mai mult decat ar costa pregatirea in domeniul matematicii, fizicii sau chimiei. Prin urmare, si aceasta problema, daca v-ati uitat pe acordul pe care l-am semnat cu sindicatele, unul dintre cele 17 puncte este acela de a revedea formula de finantare per elev, astfel incat aceasta formula pe de o parte sa reflecte mai bine realitatea, pe de alta parte investitia pentru acest capitol sa fie mai mare.
Am preluat Ministerul cu 2,87% din PIB. Cand spun 2,87 ma refer strict la sumele de la bugetul statului. Pentru anul in curs avem 3,41%, in momentul in care vom vedea executia, cu siguranta procentul va fi mai mare, pentru ca in interiorul anului 2014 am reusit sa mai obtinem bani pentru dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice, pentru microbuzele scolare si pentru alte capitole, plus rectificarile bugetare care intotdeauna au fost pozitive. Estimarea mea este ca avem cu aproximativ 200-250 de milioane de euro mai mult investiti in educatie decat a fost previzionat.
Speram si sunt optimist ca bugetul pe 2015 va fi unul in continuare pozitiv si in cativa ani sa reusim sa ajungem la 6% din PIB – incluzand aici si costurile private, asa cum se calculeaza de fapt in orice tara. Cel mai important este ca atunci cand noi introducem o politica publica in sectorul educatie care nu se intampla intr-un singur an, sa avem siguranta ca va exista o stabilitate, indiferent cine se afla la guvernare, indiferent cine este ministrul educatiei.

Citeste si:

Remus Pricopie, dupa lansarea studiului Costul investitiei insuficiente in Educatie: Primul lucru pe care-l fac este sa iau raportul si sa merg la Ministerul de Finante sa bem un ceai acolo

Remus Pricopie: Cat sunt eu ministru, nu dau drumul la licitatia de manuale pentru clasa a III-a pana nu facem o lege a manualelor sau nu modificam ordonanta privind achizitiile publice

Ministrul Educatiei: Introducerea unui sistem de credite pentru studenti ar putea sa balanseze decalajul intre tinerii din familiile instarite si din cele sarace

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”