Mircea Hrebe Ivanovici Geoana (de Alina Mungiu-Pippidi)

Si daca Mircea Geoana ajunge prim-ministru? Panarama facuta de presa care il dispretuieste si de partenerii lui politici, care sunt primii care nu il respecta, ne face sa privim ca pe o gluma proasta aceasta idee.

Mai rar am vazut asa o potrivire de vederi, de la editorialistii de casa pesedisti de la Jurnalul care il bestelesc ca nu e mai mult ca Basescu (tragic, sa gasesti calitati mai ales la adversar, si mai ales ce calitati) la editorialistii care simpatizeaza cu centru-dreapta. Dar asta nu e normal. Imaginatia ar

trebui sa ne ajute sa il vedem pe seful opozitiei in aceasta postura, mai ales cand e vorba de un om cu o reputatie internationala solida, ca Mircea Geoana. Imi vine sa intreb, vazand zambetele pe care le-a starnit aceasta propunere, culminand cu hohotul presedintelui, ce gaseste lumea de ras. Eu nu cred ca e o gluma proasta, ci o posibilitate care trebuie discutata serios.

Dar pentru uzul nostru, ca si pentru al lui Mircea Geoana, am sa incerc sa explic de ce rad ceilalti.

Prima intrebare serioasa este de ce nu a reusit Mircea Geoana sa devina seful opozitiei. Mie mi se pare ca aici e o problema serioasa. In primavara, fara nici un dubiu, Dan Voiculescu a fost seful, si de directivele lui au ascultat si Tariceanu, si Geoana, numai Vadim Tudor a mai pastrat, ca de obicei, ceva din linia proprie.

Esecul usturator de la referendum – nici Basescu dat jos, nici anchete intrerupte la personajele-cheie – ar fi provocat, in orice partid normal, niste discutii. Eu nu cred ca Geoana trebuia, la doar cateva luni dupa ce fusese reales, sa isi puna capul pe butuc. Dar trebuia sa priceapa ca, daca nu il pune el pe al altora, nu mai are multe zile.

Ca esecurile se platesc de catre cineva si, daca nu ai grija sa le plateasca vinovatii, poti ajunge sa le platesti chiar tu. Aici a fost marea greseala. Nu doar ca Geoana a ratat sa fie seful opozitiei, dar nici sef la el in partid nu a devenit mai mult decat era. Are in continuare aerul unui sofer de limuzina inchiriat pe durata unei nunti care va fi prelungit doar daca da satisfactie.

El a fost si a ramas ambasadorul PSD, nu seful PSD, acela pe care il trimiti in reprezentare ca stie englezeste, joaca tenis, face conversatie. Dar ce spune el acolo tot noi ii dictam.

Asta se simte in exteriorul PSD, si de asta nici la alte partide nu vad respectul de care ar trebui sa se bucure cineva de standingul lui international (mai mare si decat al lui Tariceanu, si decat al lui Basescu, desi in curs de erodare) si de popularitatea lui interna. Atitudinea lui in PSD il submineaza ca eventual sef al unei opozitii serioase.

A doua intrebare serioasa este cine il sfatuieste pe Mircea Geoana.

Ca, spre deosebire de Traian Basescu, care numai cand da de fund periodic descopera ca expertiza altora e mai respectabila decat simpla aprobare a altora, Geoana e mai tehnocrat, mai occidentalizat, el stie cine e Anthony Giddens si nu ar cadea la proba: „Numiti primele cinci think-tankuri mai influente din lume”! Pentru cineva cu aceste cunostinte, e uluitor ce erori face Geoana la politica

cotidiana. Da, linia lui generala e totdeauna corecta. A avut dreptate ca trebuia facut un pact intre partide pentru a asigura succesul integrarii europene, si are dreptate ca acum trebuie discutat un program de guvernare cu care in linii mari sa fie de acord toate partidele principale.

Dar la ce bun asemenea idei occidentale si de bun-simt daca periodic accepti sa promovezi idei fanteziste de genul ca Basescu e un dictator si un pericol pentru democratie sau ca vom castiga vreun vot daca vom face ca agenda principala lupta cu anticoruptia Monicai Macovei? Sau astea nu sunt sfaturi, sfatuitorii sunt in partea transparenta, si in spate sunt santajistii, care nu iti argumenteaza

ce sa faci, ci iti dicteaza ce sa faci? Daca asta e trista situatie, demisia, si la gara! Lumea e plina de joburi internationale la care dl Geoana ar fi un aspirant de succes. Ca, bun sau rau, un om care conduce o opozitie trebuie sa fie autonom, si cu PSD acolo sau fara, o opozitie trebuie sa reprezinte si altceva decat interesele unor mafioti.

In sfarsit, vin si cu a treia intrebare. Mircea Geoana stie oare in ce tara traieste? Ideea ca mai mult decat vreo suta de oameni din Romania stiu sau le pasa cine este Giddens si vor vota PSD in functie de program (eu l-am citit scrupulos in 2004; l-a mai citit cineva? Scrieti pe blog!) e de o naivitate halucinanta.

Spre deosebire de colegul meu Tom Gallagher, care scrie in aceasta pagina, eu chiar sunt in relatii prietenesti cu Anthony Giddens, si Dumnezeu stie ca m-am abtinut pana acum sa ma amestec in afacerile PSD. Dar ideea ca va cadea pe spate electoratul roman daca Giddens va face programul PSD e mai comica decat se poate comenta.

Mircea Geoana inca nu a aflat ca electoratul PSD e de doua feluri: cel pe care Gigel Pesedistu’ local il are la mana (cu subventii, aprobari) si cel pe care Gigel l-a pierdut, acolo unde a pierdut monopolul subventiilor si aprobarilor. Eu cred ca votantul PSD voteaza in functie de Gigel, nu de Giddens.

Ce trebuie sa rezolve Mircea Geoana e problema urmatoare: ce ne facem daca Gigel mai pierde, cum e firesc, si alte monopoluri de putere locala, dar continua sa fie cel identificat cu PSD? Ideea ca asta se va rezolva printr-un program scris de profesorii de la LSE dupa ce ies la pensie arata o mare naivitate.

si cu asta ma apropii de finele acestei interogatii. Eu l-as vedea oricand pe Mircea Geoana seful unui guvern de tehnocrati, oameni ca Macovei, care ar face fiecare ce trebuie facut indiferent cine ar conduce guvernul, iar el ar explica la popor si ar merge la Bruxelles. Nu as avea nici o problema cu asta.

Dar vad greu ca sef al unui guvern pe unul care nu adopta in partid o lege a pensiilor ca proiect, a carui comisie de finante tranteste proiectul, si care si-l insuseste dupa ce printr-un hazard dramatic legea a fost adoptata.

Daca fiecare ministru in guvernul lui va proceda tot ca initiatorul acestei legi, guvernul Geoana va fi un balamuc, iar Mircea Geoana nu va fi seful sau, ci, doar ca azi, interpusul a tot felul de Vanghelii, Victori, Vioreli si altii al caror prenume mai incepe si cu alta litera decat V.

Daca el se intreaba de ce exista la Bucuresti aceasta reactie nefavorabila la ideea ca ar putea fi seful guvernului, cand la Bruxelles asta nu ar trezi nici o emotie, sa stie ca romanii resping nu atat candidatura lui Mircea Geoana, cat a lui Mircea Hrebe Ivanovici Geoana, acest ambiguu pachiderm a carui evolutie pe scara biologica nu o mai asteapta aproape nimeni.