Miron Cozma Returns

Din nou cu Miron Cozma. La Penitenciarul Rahova. Bataie Cozma- Trutulescu. “Eu sint singurul smardoi din puscaria asta!”. In puscarie n-au nici termometru! “Eminescu a scris poezie tragica datorita deceptiilor amoroase, eu am una optimista fiindca iubesc si sint iubit!”

“Academia Catavencu”

Voi nici nu m-ati crezut vreodata si nici nu ati discutat cu mine. Eu simpatizez “Academia Catavencu”, mie imi place foarte mult, imi place atitudinea ei, numai oamenii timpiti nu pricep ca o revista de moravuri usoare este o revista cu un anumit cod si un anumit efect asupra intregii majoritati a populatiei.

Nu omoara pe nimeni ca cineva citeste despre Cozma o chestie caricaturista si se amuza putin. Chiar si Cozma se amuza.

Filosofie

Eu am vrut sa dau o nota de personalitate omului de rind. De aceea, nu am vrut sa fiu pupincuristul lui Iliescu. Nu am vrut sa ajung acolo sus. Dar acum vreau, inspre ghinionul lor. Vreau fiindca sint un om credincios. Eu traiesc dupa legile lui Socrate. Stiu ca legile in tara mea sint nedrepte, dar prin suflet devin nemuritor.

Greseala

Niciodata nu am gresit. Sint singurul lider de sindicat care a acceptat sa ajunga la puscarie, decit sa cada in slugarnicie.

Slabiciune

Cind sint bolnav, nu am timpan pe stinga si vorbesc mai tare si mi-este afectat nervul vestibular, nervul de echilibru.

Viata de puscarie

Uite, am facut o toxiinfectie alimentara, cu diaree, febra, etici, etici si ce m-a deranjat pe mine cel mai mult a fost ca in tot penitenciarul asta nu am gasit si eu un termometru, domle. Nu am gasit nici la Cabinet si nici la Spital. Domle, cite s-au spus despre mine pe camera… ca am termopan, ca bat gardienii. Eu sint om aici, domle. Oamenii ma respecta.

Stiti de ce? Pentru simplitatea mea si pentru ca eram un om corect. Domnii de aici au speculat personalitatea mea si au folosit-o la modul benefic. Ce ceream eu lucruri elementare in Rahova acum e lege, legea lui Macovei! Daca Cozma nu facea teren de sport aici, nu era baza sportiva. Doi, activitatile pe care eu le faceam pe atunci, nici acum nu le fac ei.

Acum eu nu ma mai implic ca inainte, nu ma mai implic. Dar ei, fara Cozma, nu au ajuns la performantele lui Cozma de dinainte de gratiere.Trei, va rog sa ma credeti, pe vremea mea, la activitatile sportive era respect, respect. A, ca la ora asta, le este greu sa munceasca pe banii statului? PaI, pe vremea mea, pe vremea mea le ceream sa respecte programul aprobat, nu le ceream altceva.

Pina venea majorul cu programul, ehei, dura, pina isi beau majorii cafeaua… se termina programul. Pe mine ma interesa sa ajung la timp la baza ca sa fac sport. Ca unii o mai pateau, nu le convenea si ziceau ca sint dictator. Eu insa de cind m-am intors nu ma mai duc la baza. Nu ca mi-e frica de hoti, nu, dar nu mai vreau. Detinutii ma considera ceea ce sint, un lider.

Eu am respectat insa pe toata lumea, a, ca intre noi hotii sint reguli, da dar si acolo e un respect… ca unii au incercat sa le incalce au cunoscut legea hotilor de la mine, legea smardoiului, eu nu am permis-o, fiindca smardoi e unul singur: eu. Dar respectful pentru mine, e respectful puscariei. In sapte ani de zile eu ii incolonam, eu ii duceam la baza. A fost vreun incident? Nu.

S-a batut cineva, au fost droguri, mobile sau s-au taiat? Nu, domle, pe baza mea, nu. Asta e respect. Cind a venit marea inspectie au luat sifoane din astea, jegosi de puscarie, nesanatosi la cap. “Scrii despre Cozma sau te pun pe cursa?” “Scriu!” si m-au dat in primire. Asa au schimbat sefia puscariei.

Eu am fost lider pe activitati sportive in toate regimurile, si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Iliescu iar, si pe Basescu. Nu am fost pus de directoarea Mihail. Directoarea chiar mi-a taiat din drepturi. Acum ce se face? Nimic! Nimic! Domle, repet, am organizat aici, iar eu nu jucam nimic, eram cu organizarea… vinerea, daca jucam si eu, vinerea, cind era apa calda.

Detinutii

Mie nu mi-a fost frica de ei. Nu sint un tip fricos. Si eu am facut puscarie puscarie sI au vrut sa ma asasineze de zeci de ori. Am fost si in celular. M-au bagat cu asasinul lui Ursu, disidentul anticommunist, ca sa ma termine. Nu e cum stiti dumneavoastra, nu e! Cind am venit prima oara, in 1999, eram cu Trutulescu in camera, cica sa ma protejeze. Si a simtit-o si Trutulescu pe pielea lui.

Am dormit ruseste, cu un ochi deschis. Am avut un conflict cu el, el a crezut ca face cu mine ce facea cu ailalti….

Vroia sa fiti fetita lui?

Fetita lui… e greu cu asta, hahaha, sa faci fetita lui din Cozma… era un om cu sala de forta, cu de toate… nu ca mine. Eu nu am avut niciodata al meu. Si Trutulescu a dat telefon si directorul m-a scos imediat din camera. Si m-a bagat in camera de tigani. Nu mi-era frica. Ca ziceau tiganii ca las ca o sa ma omoare ei ca i-am batut in 90 pe tigani cu minerii. Si nu m-au omorit.

Am o vorba: “Poate ma fgace unul, dar un ochi scot si eu la unul.” Pina si tiganii si-au dat seama, dar analisti politici, nu. In 99 am venit, in 2000 m-au pus sef.

Ca sef, ati fost sifon?

Eu? Nu, nu o sa auziti asa ceva. Am facut reguli si le respectau. Nu le respectau gardienii. Si se moare domle in puscarie. Ciontu a murit pe Jilava! Ciontu, om tinar! Se incearca toate variantele sa ma omoare. Au vrut sa ma omoare incet-incet, darn u au reusit.

Eram pe Craiova si, stiind ca aveam probleme cu nervul vestibular, ma luau cu masina prin toate gropile sI de asta cind ajungeam la process, parca eram drogat, dar, repet, ei nu ma vor omori ca pe Ciontu. Nu!

Poezia

Sint un om ambitios, am si anumite daruri… uite, pe vremea lui Ceausescu ii spuneam sotiei mele ca le voi lasa copiilor mostenire scrierile mele. De unde stiam eu ca voi lasa scrieri, cind eu nu scrisesem un rind? Iata, a venit rindul sa scriu. E un destin dat de la Dumnezeu. Cert este ca am mari satisfactii. Eu sint liber in puscarie, prin poezia mea.

In 98, am iesit din puscarie sI eram pe Valea Jiului sI vreau sa va spun ca prima poezie am scris-o atunci, peste Jiu, vazind un copac traznit, dar cu radacini, ca-n Stancu: “copacii mor in picioare”, atunci mi-a venit in cap ca asa este situatia in Valea Jiului. Asta era poezia, radacina, minerii din adincuri, coroana traznita, minerii morti, disponibilizati.

Ati zis ca eu sint Luceafarul huilei, da, asa se vor si numi poeziile mele, fiindca m-ati ambitionat. Eu nu prea vorbesc cu lumea pe aici, eu sint cu castile pe urechi, ascult “Radio Romantic”, fiindca e muzica de pe vremea mea si astfel imi mentin o stare poetica. Simbata scriu. Am la ora asta 183 de poezii.

Pentru mine Eminescu a fost un poet tragic, datorita deceptiilor in dragoste, ori, pe mine femeile m-au iubit, deci, pot spune ca poezia mea este optimista. Apoi, ma exprim pe vers lung, de substanta. Rima mea este 123 cu 4. Iar acolo unde nu e rima creez poezia atipica. Poezia mea este optimista cu putine urme de realitate. Poeziile mele sint egocentriste.

Eu nu scriu decit despre ceea ce am trait eu. Am si anumite fantasme poetice, metafore, dar ceea ce scriu mi s-a intimplat, nu pot fi acuzat de plagiat. Am insa si poezie a regasirii libertatii sI incerc sa ma explic, sa explic lucrurile cum au fost. Poate sint revoltat, darn u e ura acolo. E un contingent infect. SI cu acestea, la modul general, am peste 500 de poezii.

Si uneori, ma simt golit, nu stiu ce sa scriu, ce sa spun, uneori! Dar iarasi, cind nu ma astept, imi vin idei.

De-a lungul interviului, ati avut o lacrima in coltul ochiului. De ce?

Pur si simplu, din cauza bolii. Si unii cred ca ma dau savant ca port ochelari. Nu, domle, am nevoie de ochelari. M-a nenorocit puscaria. 3 plus. De-ale batrinetii valuri.

Puterea omului

Puterea nu-mi apartine. E de la Dumnezeu. Nu e normal ca la anii mei sa arat asa de bine. Am 53 de ani si 11 de puscarie. Dumnezeu nu mi-a pus anii astia de puscarie.

Un deget lipsa

Din mina, de la munca.

Eugen Istodor