Mizele lui Victor Ponta la intilnirea cruciala cu Angela Merkel

La jumatate de an de la castigarea alegerilor cu un discurs cu tuse groase nationaliste, Victor Ponta face in Germania o vizita cruciala pentru parcursul sau de premier. Ponta se intilneste cu cancelarul Angela Merkel la Berlin. Care sint mizele premierului? Miza asumata este restabilirea unei legaturi politice cu Merkel, legatura fracturata dupa asaltul asupra institutiilor statului din vara lui 2012. Dar marea miza este transformarea Germaniei in „sponsorul” de care Romania are nevoie in UE, odata ce a devenit clar ca slabita Franta nu poate indeplini acest rol.

Intr-un interviu plin de informatie acordat Deutsche Welle (unde sint vremurile in care Ponta ataca la baioneta acest post da radio?), premierul dezvaluie citeva dintre mizele sale importante, pe care le vom discuta pe rind. Inainte de a trece la chestiunile punctuale insa, e important de explicat contextul mai larg al vizitei.

• Un scurt istoric al relatiilor actuale Romania – Germania

In vara anului 2012, Victor Ponta a stricat, alaturi de colegii din USL, relatia politica construita cu greu intre Romania si Germania pe relatia Traian Basescu – Angela Merkel. Colega cu Basescu in PPE, Merkel a apreciat curajul tandemului Basescu – Boc de a taia in carne vie cheltuielile bugetare pentru a pastra echilibrele macroeconomice interne si i-a dat din ce in ce mai mult credit presedintelui roman. La rindul sau, Traian Basescu a vazut in Germania condusa de Merkel „sponsorul politic” in interiorul UE si a marsat permanent la initiativele Berlinului: mai multa integrare, mai multa cedare de suveranitate catre Bruxelles, prudenta maxima in cheltuirea banului public prin politici anticiclice.

Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi relateaza in cartea sa „Legătura de chei. O mărturie diplomatică” cum s-a produs aceasta apropiere intre Romania si Germania. O „mina de ajutor” a dat si racirea rapida a relatiilor Romaniei cu Franta odata cu decizia ex-presedintelui Sarkozy de transformare a tiganilor romani intr-un cal de bataie electoral, urmata de veto-ul francez (sprijinit cu jumatate de gura de Germania) pe chestiunea aderarii Romaniei la Schengen.

Asadar, Traian Basescu a simtit instinctiv ca Germania lui Merkel poate suplini golul lasat de Franta in ce priveste sprijinul de care Romania are nevoie in permanenta la Bruxelles pentru a-si face auzita vocea. Si a marsat la politicile prudente promovate de Angela Merkel, fapt ce l-a dus la pierderea sprijinului popular intern si, implicit, a guvernarii.

A venit insa vara anului 2012, cu suspendarea presedintelui si criza politica. Germania a dat semne clare de nervozitate la adresa liderilor USL. La schimb, Ponta si Antonescu au lansat atacuri suburbane din punct de vedere politic la adresa cancelarului german si presei germane. Dinspre Bucuresti s-au aruncat cuvinte grele, ambasadorul Romaniei la Berlin a fost convocat la Ministerul german de Externe – pe scurt, raceala a devenit evidenta.

In plus, Victor Ponta a mizat la nivel declarativ pe socialistii europeni (adversarii politici ai popularilor lui Merkel si Basescu) si pe forta de tractiune a locomotivei franceze. A facut nenumarate declaratii de sustinere a politicii „de crestere” promovate de presedintele Francois Hollande, laudind filosofia sa anti-austeritate.

Mai mult, a vorbit deschis despre speranta sa ca, la alegerile europene din 2014, UE sa schimbe orientarea actuala de dreapta (adica, in viziunea premierului, pro-austeritate) cu o orientare socialista – ceea ce, in termeni simpli, ar insemna de fapt scaderea uriasei influente politice a Germaniei/Angelei Merkel. Ponta si-a asumat chiar o misiune de sol al socialismului, participind la congrese ale socialistilor-frati din Ungaria, Bulgaria, Franta sau Germania.

Numai ca, intre timp, Ponta a inceput sa inteleaga ca postura de premier obliga la real-politik. Asa a vazut esecul dureros al politicilor zise de crestere ale lui Francois Hollande, care l-au dus pe presedintele Frantei si pe socialistii sai la un nivel electoral care nu prevesteste nimic bun in perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European din 2014. Asa a vazut ca socialistii germani nu au nici o sansa in fata CDU/Angela Merkel. Or, daca stinga va pierde in cele doua mari state europene la eurparlamentarele din 2014, inseamna ca Parlamentul European va fi dominat tot de populari. In consecinta, si Comisia Europeana va fi tot orientata spre dreapta. Iar Romania, cu un premier socialist si o majoritate parlamentara de stinga, ar risca ostracizarea sau, in cel mai bun caz, ignorarea intereselor sale in cazul in care relatiile cu Germania (marele broker de putere al UE) ar fi ramas la fel de intepenite.

Asa s-a nascut necesitatea imperioasa ca Victor Ponta sa refaca relatia cu Angela Merkel. Ponta are nevoie ca de aer de o Germanie „neutra” sau, in best case scenario, o Germanie prietena.

Asa se explica o declaratie precum cea data de Ponta pentru Deutsche Welle in interviul de care aminteam mai devreme: „Dar dacă vorbim de politici publice la nivel naţional şi european lucrurile sunt într-o continuă evoluţie şi nu sunt divizate în alb şi negru, cine-i cu socialiştii şi cine-i cu creştin democraţii.”

Iata acum marile dosare in care se intersecteaza nevoile premierului Ponta cu „disponibilitatea” cancelarului Merkel.

Sprijin politic la Bruxelles

Desi e a saptea forta a UE, Romania nu a reusit inca sa-si consolideze un profil puternic (cum s-a intimplat insa in NATO). Cauzele sint multiple si ursor de intuit. Ca atare, pe dosarele sensibile, Bucurestiul are nevoie in permanenta de sprijin din partea granzilor. Si dosare sensibile sint din plin: integrarea in Schengen, ridicarea MCV, bugetul 2014 – 2020 cu prelungirea perioadei de gratie pentru cheltuirea actualelor fonduri europene etc. Romania nu se poate bate de una singura pe toate aceste fronturi: ca in orice organizatie complexa de tipul UE, are nevoie de aliati majori, de aliante de context, de pozitionari stabile care sa asigure increderea pe termen lung a partenerilor.

Premierul Victor Ponta a inceput fara indoiala sa vada realitatea dura a negocierilor europene odata cu participarea sa la ultimul Consiliu European informal. Cu o Franta tot mai incoltita de patronate, FMI sau chiar de Germania – care-i cer reforme profunde pentru cresterea competitivitatii, cu o Mare Britanie cu fundul in doua barci, cu o Italie sfisiata de probleme economice interne, Romania nu are decit un aliat firesc. Germania. Rolul sau intr-o Europa tot mai putin competitiva pe plan global creste de la zi la zi, iar Angela Merkel insasi e privita tot mai des ca mintea limpede a unui continent pe care au aparut lideri contestati chiar in interiorul propriilor partide precum Francois Hollande ori David Cameron.

Economie – investitii

Politicile ultimilor 20 de ani, lipsa reformelor in companiile de stat, tarele sistemului de justitie ori lipsa de educatie antreprenoriala au facut ca investitorii autohtoni sa nu poata asigura de unii singuri cresterea economica in Romania. Romania si bunastarea sa economica depind intr-o masura uriasa de investitiile straine. Premierul Ponta stie, fara indoiala, acest lucru, asa ca merge la Berlin sa asigure Germania ca e un partener stabil politic si macroeconomic, ca e o tara guvernabila – primul pas pentru ca firmele nemtesti sa vina in Romania.

Nabucco West

Ponta a amintit gazoductul Nabucco West (vezi aici mai multe despre proiect) in interviul acordat Deutsche Welle. Si nu intimplator. Germania – care are o relatie foarte buna cu Rusia – a fost unul din statele reticente din UE privind acest proiect indelung aminat. Or, la finalul lunii iunie e asteptata decizia oficiala a Azerbaidjanului in competitia Nabucco versus TAP (Trans – Adriatic Pipeline). Oficialii azeri au dat in ultima vreme suficiente semne ca vor asigurari politice din partea UE ca Nabucco (proiect major pentru Romania, aproape fetisizat de toate guvernele din ultimii ani) este agreat la nivel european.

De ce este Germania mai degraba reticenta in legatura cu Nabucco? Pentru ca Berlinul are propria strategie in relatia cu Rusia, un partener privilegiat de comert cu resurse naturale vs. know-how tehnologic, si nu vrea sa puna umarul la realizarea de catre citeva tari est-europene a unei alternative la gazul rusesc.

Transnistria si parcursul european al Republicii Moldova

Germania se afirma tot mai puternic ca un jucator puternic in afara UE, puterea sa economica radiind in zonele in care interesul strategic al SUA a inceput sa paleasca (schimbarea strategica a focusului SUA dinspre Europa spre Asia este deja de notorietate). Ezitarile aceleiasi Frante, dar si vocatia naturala a Germaniei au transformat Berlinul in principalul partener european de discutii al Rusiei.

A urmat in mod natural interesul Germaniei pentru rezolvarea conflictului inghetat din Transnistria – la pachet cu sustinerea parcursului european al Republicii Moldova. Nu intimplator, Angela Merkel a facut anul trecut o vizita istorica la Chisinau, aratind preocuparea sa reala pentru mica republica – tampon dintre UE si spatiul de influenta rus.

Cit despre interesul strategic al Romaniei fata de Republica Moldova, aici nu mai e nevoie de explicatii.

Or, vizita lui Victor Ponta la Berlin vine intr-un moment delicat pentru Republica Moldova: tocmai si-a rezolvat in extremis criza politica interna si a evitat alegeri anticipate care se anuntau catastrofale pentru coalitia pro-europeana. Dar criza a ridicat multe semne de intrebare liderilor europeni cu privire la viabilitatea atragerii Republicii Moldova pe orbita europeana. Si asta intr-un an crucial pentru Chisinau: in toamna are loc summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, unde Republica Moldova spera sa parafeze Acordul de Liber Schimb si cel de Asociere cu UE, adica pasi simbolici si practici pe drumul spre integrarea europeana.

Ca lider de initiativa alaturi de Polonia si Suedia in lobby-ul pentru Republica Moldova, Romania ar trebui sa depuna acum eforturi majore pentru a-si convinge partenerii europeni ca la Chisinau lucrurile sint pe fagasul cel bun. Berlinul e o etapa esentiala a acestui turneu. Pentru a o convinge insa pe Merkel ca actualul guvern de la Chisinau e unul de incredere, Ponta trebuie mai intii sa dovedeasca exact acelasi lucru despre guvernul sau si coalitia sa de guvernare.

Va reusi Victor Ponta sa elimine sau sa diminueze macar reticenta Germaniei fata de guvernul sau si de USL? Depinde de faptele sale:

• rezolvarea vechii probleme a arieratelor
• convingerea Berlinului ca nu mai are dublu discurs, ca e angajat ireversibil pe calea reformelor.
• incetarea atacurilor asupra justitiei (or, unele amendamente la Constitutie fac exact pe dos – vezi posibilitatea de a-i chema in fata Parlamentului pe magistrati)
• stoparea eventualelor derive populiste si pastrarea deficitului in limitele convenite cu Bruxelles-ul

PS: Merita remarcat noul aplomb al premierului Ponta atunci cind se declara de acord cu Statele Unite ale Europei – ideea lansata in spatiul intern acum aproape doi ani de presedintele Traian Basescu si primita cu maxima raceala de liderii USL:

DW: Nu demult s-a desfăşurat în mediul public românesc o mică dispută pe tema ”Statelor Unite ale Europei”. USL a fost destul de reticent faţă de această formulă adoptată de preşedintele Traian Băsescu.

Victor Ponta: Eu nu. Eu sunt total convins că, – sigur proiectul ideatic de State Unite ale Europei probabil că va mai necesita ceva timp, – dar eu sunt convins că acesta este proiectul pe care trebuie să-l susţină orice om politic cu viziune.

DW: Indiferent de costuri, indiferent de cedările de suveranitate?

Victor Ponta: Indiferent de cedările de suveranitate sau costuri. În cei 50-60 de ani de construcţie europeană, toate costurile sau cedările de suveranitate s-au dovedit mai mici decât beneficiile. Inclusiv pentru Romania. E cred că, din 2007 până acum, România a avut mai mult de câştigat fiind membră a Uniunii Europene decât dacă ar fi stat în afară. Sunt întotdeauna şi costuri. A fost o iluzie că vom avea numai beneficii. Ai în schimb şi responsabilităţi, ai şi costuri comune. Dar per total, trăgând linie, aspectul ideatic e evident, eu cred, Europa ca să reziste în competiţia mondială trebuie să fie unită, nu avem nicio şansă separat în competiţia cu Statele Unite, cu China…