Modificari aduse cerintelor creditelor de consum

Introducere

Pe langa cadrul legal general romanesc care reglementeaza protectia consumatorului, reprezentat de Ordonanta de Guvern nr. 21/1992 (numita in continuare OG) a existat o nisa care permitea creditorilor sa modifice dobanzile si comisioanele pe care le percepeau pentru creditele de consum, prin ridicarea lor la un nivel corespunzator propriilor interese – dupa cum ar fi legea cu privire la creditele ipotecare (Legea 190/1999) si legea creditelor de consum (Legea 289/2004). In consecinta, consumatorii plateau din ce in ce mai mult bancilor, pe masura ce dobanzile si comisioanele erau marite arbitrar.

Acest lucru a dus la inregistrarea multor plangeri la Oficiul Protectiei Consumatorilor si la instantele de judecata. Increderea in institutiile de credit a fost diminuata considerabil. Ca o reactie la acest fenomen, Guvernul a adoptat Ordonanta de Urgenta nr. 147 (denumita in continuare OUG) care a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 795, Partea I din 27 noiembrie 2008 si care a intrat in vigoare pe 27 decembrie 2008. OUG este menita sa puna punct practicilor abuzive ale institutiilor de credit.

Protectia oferita de OG

In cuprinsul OUG au fost introduse trei noi articole (i.e. art. 9¹ – 9³) in vederea protejarii consumatorilor care incheie contracte de credit. Dispozitiile generale de protectie prevad ca in cazul in care un consumator solicita o oferta de credit unui furnizor de servicii financiare (i.e. creditorul), acesta din urma va trebui sa ii puna la dispozitie, gratuit, pe hartie, un grafic de rambursare ori un alt document care sa contina in detaliu costurile totale ale creditului ce urmeaza a fi suportate de catre consumator, precum si o copie a proiectului contractului de credit.

Furnizorii de servicii financiare sunt obligati sa respecte prevederile OG cu privire la tipul de contract de credit pe care il ofera consumatorilor. Astfel, daca creditul implica dobanda sau orice alte costuri pentru consumator, institutiile de credit trebuie sa puna la dispozitia acestuia urmatoarele informatii: rata dobanzii, fixa sau variabila, costul total al creditului, dobanda anuala efectiva, durata contractului de credit, precum si suma totala care va trebui platita de catre consumator. Informatiile privitoare la costuri trebuie sa fie scrise intr-o maniera usor de citit prin folosirea unor fonturi de aceeasi marime cu restul textului.

Conditii pentru incheierea contractelor de credit

Potrivit OG modificata, furnizorii de servicii financiare sunt obligati sa respecte anumite cerinte cand prezinta un anumit proiect de contract de credit unei persoane. Prima conditie este ca toate clauzele sa fie scrise vizibil si intr-un mod usor de citit folosind un font de marime minim 10. Contractul trebuie redactat in doua exemplare, pentru fiecare parte cate un exemplar. O alta conditie este ca toate dobanzile, comisioanele, taxele, costurile si cheltuielile bancare ca si orice alte costuri privitoare la credit sau la serviciile in legatura cu creditul, pe care un consumator nu le poate refuza, trebuie sa fie clar prevazute in contract. In plus, contractul trebuie sa prevada clauze referitoare la costurile pe care le implica operatiuni cum ar fi depozitele, retragerile sau costurile de administrare.

Pentru a impiedica abuzurile furnizorilor de servicii financiare, pe durata perioadei de creditare este interzisa cresterea comisioanelor, taxelor, costurilor si cheltuielilor bancare sau a oricaror altor costuri care sunt prevazute in contract sau introducerea unora noi care nu au fost prevazute in contract.

OUG stabileste o serie de conditii care trebuie indeplinite in ce priveste creditele cu dobanda variabila cum ar fi un determinant independent al dobanzii (i.e. cresterea dobanzii nu depinde de vointa furnizorului de servicii financiare, ci de indicii de referinta contractuali sau legali). O alta dispozitie prevede ca dobanda poate fluctua in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare sub conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate creditele acordate persoanelor fizice si sa nu incalce limita maxima stabilita prin contract. Mai mult , formula folosita pentru determinarea ratei dobanzii trebuie mentionata in contract ca si perioadele si/au conditiile in care aceasta fluctueaza. In acest mod, consumatorul este mai bine protejat si poate aprecia mai corect sumele de bani pe care le datoreaza furnizorului de servicii financiare.

OUG interzice includerea in contract a unor prevederi prin care furnizorul de servicii financiare are dreptul de a modifica unilateral clauzele contractuale, cu exceptia situatiei in care se incheie in acest sens cu consumatorul un act aditional la contract privitor la o astfel de modificare. Daca furnizorul de servicii financiare intentioneaza sa modifice clauzele contractuale, acesta trebuie sa notifice consumatorul in modurile prevazute in contract si sa astepte raspuns. Lipsa raspunsului nu reprezinta acceptarea modificarii.

Contractul poate prevedea drept sanctiune pentru neachitarea la timp a ratelor de catre consumator, raportarea la Biroul de Credit sau la institutiile similare.

Legea speciala a creditelor de consum – Legea 289/2004

In timp ce OG reprezinta cadrul general pentru protectia consumatorilor, Legea 289/2004 reglementeaza domeniul creditelor de consum. Principala caracteristica a Legii 289/2004 este ca se adreseaza doar persoanelor fizice (pe care ii denumeste consumatori), si nu persoanelor juridice. In acest sens legea poate fi considerata o inlesnire speciala pentru persoanele fizice.

Potrivit articolului 3 din legea 289/2004, aceasta nu este aplicabila creditelor imobiliare. Legea se aplica contractelor de inchiriere care prevad ca finalitate transferul dreptului de proprietate catre chiriasi, dar nu se aplica contractelor de inchiriere obisnuite. Imprumuturile care nu presupun plata dobanzilor sau a altor costuri reprezinta o alta exceptie de la lege, ca si imprumuturile care nu prevad plata dobanzii daca debitorul este de acord cu rambursarea deodata a intregului credit. Mai mult decat atat, legea nu se aplica creditelor sub forma de avans in cont curent acordate de catre o institutie de credit sau financiara daca nu sunt acoperite de un instrument de plata tip carte de credit.

Obligatii preliminare ale creditorului

Consumatorul poate incheia cu creditorul o gama variata de contracte, iar legea prevede in sarcina creditorului o serie de obligatii pentru a proteja consumatorul impotriva unor eventuale abuzuri. Textul initial al articolului 6(a) din Legea 289/2004 prevedea ca, inainte de incheierea unui contract de credit, creditorul trebuia sa prezinte tipurile de credite si sumele pe care le poate acorda, luand in considerare situatia financiara a consumatorului, avantajele si dezavantajele pe care le implica tipul respectiv de credit si, de asemenea, scopul pentru care a fost solicitat.

OUG modifica dispozitiile mai sus mentionate in sensul ca un creditor trebuie sa puna la dispozitia consumatorului, gratuit, pe hartie, schema de rambursare si o copie a proiectului contractului de credit, in conditiile in care se solicita o oferta de credit, potrivit dispozitiilor cadrului general de protectie a consumatorilor. Drept consecinta, consumatorul va putea constientiza mai usor avantajele si dezavantajele unei oferte de credit si daca poate sustine rambursarea creditului. De asemenea, noul text ofera consumatorului posibilitatea de a discuta clauzele proiectului contractului de credit cu creditorul.

Anterior, articolul 6(b) din Legea 289/2004 permitea creditorului sa furnizeze doar acele informatii precise si complete pe care le considera necesare la incheierea contractului de credit. Intelesul termenului „necesar” era interpretat in favoarea creditorului; astfel acesta putea ascunde informatiile care nu erau „necesare” si care l-ar fi determinat pe consumator sa nu semneze un contract de credit. OUG modifica articolul 6(b) prin eliminarea interpretabilului „necesar” – astfel, in prezent, creditorul este obligat sa furnizeze informatii corecte, complete si precise cu privire la contractul de credit prefigurat. Potrivit articolului 6(c) din lege, precum si potrivit prevederilor OUG, creditorul trebuie sa furnizeze consumatorului informatii referitoare la intreaga documentatie necesara pentru obtinerea unui credit.

Conform modificarilor aduse de OUG, consumatorul trebuie sa prezinte in mod corect creditorului situatia sa financiara actuala, in forma stabilita prin regulamentele aplicabile, precum si sa arate mijloacele de garantare pentru plata integrala a datoriei, iar daca este necesar o evaluare a bunurilor care reprezinta garantia. Articolul 6(c) din lege prevedea o conditie suplimentara – documentatia de credit trebuia sa contina si o evaluare a situatiei financiare cu privire la intreaga perioada de rambursare. OUG inlatura aceasta dispozitie cauzata de imposibilitatea prevederii evolutiei pietei financiare, si astfel il scuteste atat pe consumator, cat si pe creditor, de o astfel de evaluare si efectele acesteia.

Conditii privind contractele de credit

Dupa cum am mentionat anterior, in acelasi mod in care se prezinta oferta de credit la cerere, si contractul de credit trebuie de asemenea incheiat cu consumatorul pe hartie, in cel putin doua exemplare, din care unul pentru consumator. Legea prevede includerea in contractele de credit a urmatoarelor: numele si adresele partilor, valoarea dobanzii, valoarea totala a costurilor creditului suportate de consumator, o lista privind valoarea, numarul si frecventa rambursarilor sau data platilor, documentatia de credit, posibilitatea rambursarii integrale a creditului si reducerea proportionala a costurilor creditelor, si alte clauze prevazute de anexele legii.

Trebuie mentionat ca OUG modifica unele clauze prevazute de lege. Clauza referitoare la dobanda joaca un rol major in lupta impotriva abuzurilor creditorilor. Mai precis, OUG stipuleaza modificari care au fost de asemenea aduse si cadrului legal referitor la protectia consumatorilor. Astfel, intr-un contract de credit de consum, dobanda trebuie sa fie clar definita ca fiind fixa sau variabila. In cazul in care dobanda este variabila, fluctuatia ei trebuie sa fie independenta de vointa creditorului si poate fluctua doar datorita variatiei unor indici de referinta determinabili si care sunt prevazuti in contract sau in lege.

O atentie deosebita este acordata contractelor care se refera la credite acordate ca plati in avans pentru linii de credit oferite de institutii de credit sau financiare – credite care sunt acoperite de instrumente de plata de tip card de credit. Pentru acest tip de contracte de credit, consumatorul trebuie sa fie informat de catre creditor cu privire la limita creditului, in cazul in care exista; dobanda anuala si costurile aferente, precum si cu privire la conditiile de modificare a acestora si la modul in care contractul de credit poate fi desfiintat. Creditorul trebuie sa informeze consumatorul in scris despre orice modificare a dobanzii anuale sau a altor costuri, daca o astfel de modificare este ulterioara incheierii contractului.

Modificarile referitoare la conditiile necesare pentru incheierea unui contract de credit de consum trebuie de asemenea respectate la incheierea tip particular de contract care implica trei parti: un furnizor de servicii sau de bunuri, creditorul si consumatorul. Acest tip de contract implica un contract preexistent intre furnizorul de servicii sau bunuri si creditor. Contractul preexistent prevede ca creditorul ofera imprumuturi doar clientilor furnizorului de servicii sau bunuri (i.e. consumatorul).

Sanctiunea pentru nerespectarea conditiilor legii, astfel cum a fost aceasta modificata si completata ulterior, este nulitatea absoluta a contractului astfel incheiat.

Concluzie

Posibilitatea discretionara pe care o aveau institutiile de credit de a modifica clauzele unui contract de credit in favoarea lor fara acordul anterior al consumatorului a dus la lipsa de incredere in astfel de instrumente de credit si la scaderea investitiilor facute pe baza unor astfel de credite. OUG ofera un cadru legal mai sigur pentru consumatorii si investitorii care obtin astfel de credite.

Cu toate acestea, in ultima perioada a aparut o noua problema – posibilitatea ca restrictiile si conditiile impuse de OUG sa determine,in cele din urma,scaderea numarului de credite, in conditiile in care institutiile de credit ar introduce conditii mai aspre pentru a fi indeplinite de consumatori la momentul solicitarii unui credit. Aceasta a aparut in urma actiunii a doi factori care influenteaza in prezent operatiunile de creditare: pe de-o parte limitarile impuse de OUG privitoare la variabilitatea dobanzilor si a costurilor creditelor si, pe de alta parte, neincrederea institutiilor de credit in mediul economic combinat cu cresterea ratei dobanzii interbancare. Rezultatul ar putea fi ca institutiile de credit sa impuna conditii mai grele pentru creditele acordate consumatorilor pentru a-si asigura propriile afaceri. Sa speram ca intregul mediu economic, zguduit de criza economica mondiala, se va „vindeca” curand si, in consecinta, institutiile de credit vor renunta la conditiile lor aspre de acordare a creditelor.

Articolul a fost publicat cu aprobarea:

Rubin Meyer Doru & Trandafir

SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION

IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.

http://www.hr.ro