Moldova e tara-cobai a OSCE

Vladimir Socor, comentator al „Wall Street Journal” pe problemele spatiului ex-sovietic, sustine ca Moldova e pindita de „un pericol imediat” – recunoasterea autoritatilor transnistrene. Intr-un interviu acordat „Cotidianului”, Vladimir Socor critica politica UE si a OSCE fata de conflictul transnistrean.

Problema Moldovei parea sa revina pe agenda, dar nu s-au petrecut lucruri extraordinare. E corecta impresia?

Faptul ca Romania a devenit avocatul politic constant, dezinteresat si fidel al Republicii Moldova e o situatie fireasca. Domnul Basescu ridica in foruri internationale problema stationarii ilegale a trupelor rusesti in Republica Moldova si problema secesionismului criminal. Presedintele Voronin a schimbat cu 180 de grade orientarea Moldovei, Chisinaul s-a orientat catre Europa.

Cum de s-a schimbat Voronin

A luat prin surprindere schimbarea, o vizita a lui Putin la Chisinau a fost anulata in ultimul moment.

Voronin s-a simtit inselat de reprezentantul lui Putin, Kozak, care a venit in ultimul moment cu cereri suplimentare, nediscutate in negocieri. Chisinaul a suferit un soc in relatia cu Rusia. Avind de-a face cu Putin si echipa sa, echipa de la Chisinau si-a dat seama ca „Rusia doreste sa recolonizeze Republica Moldova”, nu sint cuvintele mele, citez cuvintele cuiva.

De asemenea, societatea civila s-a mobilizat impotriva Memorandumului Kozak. Apoi, UE, prin Solana, SUA, prin ambasada de la Chisinau, cu totii au intervenit la Presedintie impotriva iscalirii Memorandumului Kozak. Dar aceste evenimente au devenit istorie veche. Important e ca schimbarea de orientare a oferit Occidentului o optiune strategica.

Problema de capetenie care se pune in Republica Moldova este: cine va determina politica de securitate pe acest sector de 450 km al frontierei euroatlantice.

Si care e abordarea Uniunii Europene si a SUA?

Ramine indecisa. Inainte se parea ca Rusia va determina ordinea politica si de securitate pe aceasta frontiera. Schimbarea de orientare la Chisinau a oferit UE, NATO si SUA o optiune strategica. Occidentul nu a fructificat inca aceasta oportunitate.

Basescu s-a dus la Washington, a vorbit cu Bush despre securizarea Marii Negre, parca nu a primit raspuns pe masura.

Dureaza foarte mult timp pina cind o problema este pusa pe agenda Washingtonului sau a UE. In nici un caz nu ne putem astepta la rezultate imediate. Trebuie sa se persevereze pe toate fronturile si cu toate ocaziile.

Politica UE este profund neadecvata

Sint si dezvoltari pozitive, deschiderea delegatiei Comisiei la Chisinau, numirea unui emisar UE pentru Transnistria.

Inca nu stim care e mandatul Delegatiei. Deocamdata, raspunderea cea mai mare revine emisarului special. Iar politica UE fata de conflictul transnistrean e profund neadecvata. Eu am participat la multe conferinte internationale in care delegatii UE nu mentioneaza problema retragerii trupelor rusesti cind se refera la problemele Republicii Moldova.

Cind ii intrebi, in pauza sau dupa conferinta, de ce nu au mentionat problema trupelor rusesti, raspunsul este intotdeauna „pentru ca se intelege de la sine si nu mai trebuie sa o ridicam public”. Aceasta atitudine trebuie corectata urgent pentru ca trimite semnal catre Rusia care sugereaza ca UE e dispusa sa tolereze prezenta trupelor rusesti.

Apoi UE trebuie sa scoata Moldova din conceptul de vecinatate comuna UE – Rusia. Moldova nu are ce cauta in acest concept, nu se invecineaza cu Rusia, e situata la 1.000 km departare de cea mai apropiata parte a Rusiei.

Nu cereti prea mult? UE se opune pina si la participarea Romaniei in procesul negocierilor.

UE pretinde ca Romania nu ar aduce o valoare adaugata daca ar intra in proces. In realitate, valoarea adaugata e foarte mare. Romania ar putea echilibra formatul de negocieri. In acest format pentagonal, interesele Rusiei au patru voturi: doua voturi directe, Moscova si Tiraspol, si doua indirecte, prin Ucraina si OSCE. Moldova e izolata.

Formatul pentagonal a fost creat de Primakov pentru a exclude orice implicare a Occidentului. In acest format, Rusia, Ucraina si OSCE au titlul de „mediatori” si „garanti”. Acesti termeni nu au nici un suport legal, sint inventati de Primakov. El a conferit aceste titluri cu de la sine putere Rusiei, Ucrainei si OSCE.

Iar OSCE ii convine acest format, fiind in cautare disperata a unui rol in politica de securitate a Europei. Singurul punct din Europa in care mai poate pretinde acest rol este in Republica Moldova. Iar OSCE e implicata gratie lui Primakov. OSCE are un interes birocratic, chiar de supravietuire, sa mentina acest format, sa paraziteze pe el si e gata sa sacrifice interesele Republicii Moldova.

Peste citeva saptamini sint alegeri organizate de Smirnov, nerecunoscute de OSCE, alte alegeri sint in 2006 pe care OSCE le-ar putea monitoriza.

OSCE a elaborat o metoda: a monitoriza alegeri si a recunoaste rezultatele lor. Este un experiment in premiera, nimeni nu ar fi indraznit sa-i propuna lui Saakasvili sa fie de acord cu o asemenea procedura in Abhazia si Osetia.

Dar Moldova a devenit terenul de experimente pentru Rusia si OSCE: solutia federalizarii, ideea de garantare externa cu Rusia in rol dominant, acum experimentul asa-zisei democratizari a Transnistriei. Cind o organizatie internationala anunta decizia de a monitoriza alegeri inseamna ca a si luat decizia de a le recunoaste, chiar cu rezerve.

Rezolutia promulgata la OSCE, in mod evident, a pavat calea catre acest tip de solutie. Ucraina a mers chiar mai departe, a preconizat monitorizarea alegerilor din Tiraspol din decembrie 2005. OSCE e mai sofisticata, si-a dat seama ca ar fi inacceptabil, OSCE sustine ca e nevoie de un an pentru a schimba atmosfera.

Trupele rusesti, factor psihologic

Cine sa schimbe atmosfera in Transnistria?

Alegerile din decembrie 2005 nu vor fi recunoscute. Dar in decembrie 2006 sint programate alegeri prezidentiale, iar reprezentantii UE si OSCE preconizeaza sa tina concomitent alegeri noi pentru sovietul suprem.

E in armonie cu o noua tactica formulata de la Kremlin: enclavele secesioniste trebuie sa convinga opinia publica interna ca se democratizeaza prin alegeri pluraliste cu partide create chiar de autoritati.

Ar obtine recunoastere internationala, autoritatile secesioniste ar incepe apoi o noua faza a negocierilor pe picior de egalitate cu autoritatile legitime care sa duca la legalizarea secesiunii.

Nu la desprinderea completa, nu la recunoasterea juridica pe plan international, ci la transformarea secesionistilor in actori legitimi cu perspective de a fi recunoscuti subiect de drept international sau de a se accepta asocierea lor cu Federatia Rusa. In prima faza se urmareste tinerea alegerilor si recunoasterea politica, nu juridica.

Aceasta se intentioneaza in Transnistria in decembrie 2006 cu colaborarea OSCE si cu acordul reprezentantului special al UE. Acesta e pericolul imediat.

Dar ce ar trebui sa faca OSCE?

Nu atmosfera, ci structurile trebuie schimbate in Transnistria. Alegeri valabile nu pot fi tinute in prezenta armatei rusesti si a aparatului vast de securitate al Transnistriei. OSCE si reprezentantul UE sustin ca 2.000 de soldati rusi nu pot sa influenteze hotaritor alegerile.

Dar prezenta armatei ruse e un factor psihologic mult mai important decit 2.000 de voturi, cintarite aritmetic in alegeri. E un factor psihologic care demonstreaza populatiei Transnistriei ca va continua sa fie tinuta intr-un sistem de represiune si de intimidare si ca armata rusa nu pleaca, deci agentii pusi de Rusia la Tiraspol vor ramine in functie. •

Politica timida fata de Kremlin

Vladimir Socor considera ca ezitarile Occidentului in ceea ce priveste politica fata de Chisinau sint cauzate de faptul ca „vocea Moldovei nu se face inca auzita in cancelariile occidentale. Foarte mult conteaza masina de propaganda a Rusiei, contactele nemijlocite ale diplomatiei rusesti cu diplomatia occidentala. Rusia reuseste deseori sa dezinformeze fara riposte.

Apoi UE inca nu si-a definit politica externa si de securitate comuna. Iar la Washington a aparut o tendinta de a ceda intiietatea in problemele Moldovei catre Bruxelles”.