Monica Macovei si elitele (de Alexandru Lazescu)

„Eforturile doamnei Macovei de a reforma sistemul legal, de a reduce intruziunea politicului in justitie si de a combate coruptia au fost determinante in a convinge Bruxelles-ul ca Romania chiar are intentii serioase in ceea ce priveste modernizarea administratiei de stat.

Dar intoleranta ei fata de obieciurile politce locale desi admirata de catre opinia publica i-a adus putini prieteni in rindul elitelor. Deja a pierdut un vot de incredere in Senat. Reformele sale sint incomplete, desi multe dintre ele sint prea avansate pentru a fi oprite.” E un extras din ultimul numar al saotaminalului britanic The Economist.

Cam acelasi ton il adoptau zilele trecute si alte publicatii occidentale influente, de la Financial Times la International Herald Tribune. Monica Macovei e populara si in Bulgaria.

Un ziarist de acolo imi spunea ca demersurile sale au avut un rol important in diminuarea reticentelor existente in Uniunea Europeana fata de aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007, lucru de care au beneficiat si bulgarii pentru ca cele doua tari nu puteau fi acceptate sau respinse decit la pachet. Dar asta tine deja de trecut.

Pentru ca ieri la prinz premierul Calin Popescu Tariceanu a pus punct final mandatului d-nei Macovei la Justitie, prin eliminarea ei alaturi de ceilalti ministri nominalizati de Partidul Democrat.

Cum se intimpla de obicei unele lucruri se vad mai bine de afara, atunci cind esti detasat de pasiunile locale. Cuvintul cheie din paragraful de mai sus este elitele. The Economist nu vorbeste doar de politicieni si probabil ca nu e un lucru intimplator. Oameni ca fostul ministru al Justitiei nu sint populari nici in cercurile de afaceri nici chiar printre functionarii publici de virf.

Cine iubeste turbulentele si imprevizibilul ? Filosofia de tip Hrebenciuc, impartasita de altfel deschis in culise, are in vedere constructia unui sistem care sa amortizeze socurile.

Un sistem in care sa existe limite clare pina la care se duce batalia politica, in care invingatorul nu ia totul ci mai lasa un oarecare acces la resurse adversarilor si, mai ales, nu-i impinge niciodata pe acestia in situatii fara iesire. E un aranjament care ofera protectie pe termen lung pentru ca nu se stie niciodata cum ies alegerile si cine accede la un moment la pirghiile de putere.

Lucrurile despre care vorbim nu sint defel specifice Romaniei. Se intimpla mai peste tot, e drept cu variatii semnificative.

Daca in Suedia cariera unei politiciene de mare perspectiva a fost curmata brusc atunci cind s-a aflat ca a decontat citeva cutii de bomboane si pachete cu servetele dupa o deplasare la Bruxelles in Franta, unde un inalt demnitar a ajuns la un moment dat sa-i faca cadou amantei o casa de cinci milioane de euro finantata de o mare corporatie controlata de stat, sau in Italia e nevoie de mult mai

mult pentru a scoate definitiv pe cineva de pe scena politica. In engleza exista un cuvint care descrie foarte bine tot acest amestec de fire, oculte sau la lumina zilei, care leaga oameni politici, oameni de afaceri, oameni de media, functionari publici alaturi de alte categorii influente din spatiul public: Establishment.

Ideea de Establishment nu e bineninteles simpatica pentru omul obisnuit. Trimiterile la manipulare, la demagogia politica si la sirul de vorbe fara acoperire debitate in spatiul public sint doar citeva care ne vin automat in minte.

De altfel revoltele electorale care au proiectat in ultimul deceniu in prim plan populisti ca Heider in Austria sau ca Pym Forteyn din Olanda, ultimul asasinat intre timp, sint tocmai o expresia a exasperarii alegatorilor fata de un discurs fals obsedat de normele asa numitei „corectitudini politice” mai degraba decit de a raspunde provocarilor realitatii.

Reactiile anti-sistem sint la ordinea zilei pe vechiul continent. Si in Occident dar si in foste tari comuniste ca Polonia sau Slovacia. Am trecut si noi partial prin asta in 2000 cind Vadim Tudor si partidul sau au fost principalii beneficiari.

Si foarte probabil vom avea in curind parte de un fenomen oarecum asemanator dar mai amplu si mai profund, pentru ca se sprijina, spre deosebire de cel precedent, pe un suport ideologic mai consistent. E vorba de ascensiunea lui Gigi Becali si a formatiunii sale politice.

Dar daca establihment-ul nu e neaparat foarte simpatic nu e nici raul absolut. Legaturile vizibile si invizibile pomenite mai sus ofera o anumita stabilitate sociala atita vreme cit se respecta un anumit set de reguli si se impun limite peste care nu se poate trece fara a risca expulzarea din sistem. Tocmai aici e insa si punctul nevralgic pentru noi.

Establishment-ul autohton e unul de foarte proasta calitate. E un amestec care ii pune la un loc pe profitorii fostului regim Ceausescu, fosti activisti comunisti si securisti, un caz tipic e Dan Voiculescu, cu „lupii tineri”, la fel de lipsiti de scrupule, care populeaza mediile politic si de afaceri romanesti.

Practic nu exista nici un fel de preocupari serioase legate de onorabilitate si nici un fel de reguli minimale de conduita.

Toata agitatia prin care trecem acum nu e pina la urma altceva decit reactia sistemului fata de ceea ce este perceputa drept „agresiunea” de care se fac vinovati oameni ca Traian Basescu sau Monica Macovei. Nu e nici o noutate. D-na Macovei, in particular, a generat in mod evident o zona de turbulenta si disconfort atita vreme cit s-a aflat in fruntea Ministerului Justitiei.

De aceea si trebuie luate urgent masuri. Indiferent de costurile politice. Daca diagnosticul e clar la fel de limpede e si tratamentul preconizat. Noul titular de la Justitie trebuie sa fie doar un fel de dispozitiv biela – manivela care sa preia comenzile din culise.

Cine va accepta pozitia are sanse infinitezimale sa nu se compromita, motiv pentru care oameni cu experienta ca Gyorghy Frunda sau Renate Weber au si decis probabil sa decline oferta. Noul ministru va avea sarcina de a scapa cit de repede de sefii de la Parchetul General si de la DNA in perioada in care presedintele va fi suspendat.

Aflat zilele trecute in vizita la Iasi seful AVAS, Theodor Atanasiu, a descris in cursul unei reuniuni private a liberalilor locali un astfel de scenariu despre care oricum se vorbea de mai multa vreme.

Cum se va vor sfirsi lucrurile ? Daca intr-un peisaj atit de fluid anticiparile de detaliu sint riscante evolutiile la scara macro sint deja previzibile. Masinaria redutabila transpartinica pusa la punct de structurile din politica, mediul de afaceri si din mass media a reusit deja sa o elimine din guvern pe Monica Macovei. Cu putin noroc il va termina poate si pe Traian Basescu.

Dar asta nu inseamna deloc ca ne vom putea intoarce in punctul de plecare initial, daca asta vizeaza cumva „elitele” noastre. Nici in termeni politici si nici din alt punct de vedere. Scena politica va fi cu totul reconfigurata iar PNL va avea mare noroc daca va mai prinde Parlamentul desi astazi noii ministri liberali din cabinet cred poate ca l-au prins pe Dumnezeu de picior.

Si PSD s-ar putea sa se incurce in propriile fente chiar daca pe moment a reusit sa-i transforme pe liberali intr-o marioneta pe care Ion Iliescu si colegii sai o pot juca dupa propriul plac. Insa e vorba de mai mult de atit. La nivelul societatii romanesti au aparut frustrari majore si o iritare care prevestesc vremuri agitate dar de care actorii din establishment nu par sa fie constienti.

Sau poate cred ca premiul merita orice sacrificii. E un calcul gresit. Evenimentele de acum au toate sansele sa declanseze nu peste multa vreme un adevarat tsunami pe scena politica romaneasca care s-ar putea sa-i mature pe multi dintre cei care astazi se maimutaresc plini de importanta pe micile ecrane.