Mortii presedintelui Ponta
Daca eliminam zgomotul, propaganda si balastul zilei de ieri, stirea principala e aceasta: premierul Victor Ponta si-a lansat candidatura la presedintia Romaniei in aceeasi zi in care doi cetateni romani murisera in inundatii, la citiva kilometri de locul festivitatii. Cumplita povara pentru orice veritabil om de stat, moartea a doi concetateni intr-un dezastru natural nu a stat insa deloc in calea PSD, care si-a vazut mai departe de sarbatoarea de la Craiova. Cei doi morti in inundatii fac parte acum din actul fondator al campaniei lui Ponta, dar mortii care inspaiminta sint cei din sala festivitatii: Lia Vasilescu, Gabriel Oprea, Dragnea, Corlatean, Ecaterina Andronescu, Ponta insusi, hahaindu-se si bucurindu-se ca la o nunta politica. Suflete moarte, incapabili de minima empatie cu suferintele miilor de oameni maturati de ape la citiva kilometri de ei, hraniti doar cu setea de putere si de voturi.
Cu totii au promis ieri seara Dreptate pina la capat. Adica rasturnarea tiranului Basescu si a regimului lui. Cu totii au sfidat minima morala politica, indecenti si instrainati de oamenii pe care vor sa-i conduca in calitate de lideri politici.
Sa ne intelegem, nu a fost vorba despre o coincidenta sinistra. Nu. A fost premeditare. Toata tara – inclusiv liderii PSD – stiau de marti dimineata ca urmeaza potopul in trei judete. Toata tara – inclusiv liderii PSD – stiau de marti de la prinz ca sute de oameni sint evacuati din calea apelor, iar casele si gospodariile lor sint distruse. Toata tara – inclusiv liderii PSD – stiau inainte de inceperea parastasului vesel de la Craiova ca doi oameni au murit. A declarat-o, in felul lui bolovanos (Avem aproximativ doua victime), generalul de izmene Gabriel Oprea, Dumnezeu-stie-cum ajuns ministru in aceasta tara.
PSD avea tot timpul din lume sa amine festivitatea de la Craiova. Aminarea lansarii candidaturii lui Ponta era o decizie necesara, care ar fi dovedit responsabilitate si empatie. Dar se vede treaba ca nici moartea nu poate opri masinaria PSD. In timp ce doi oameni erau plinsi de neamuri si prieteni in satele luate de ape, ati putut vedea in prime-time revarsarea de ura si resentimente din discursurile PSD-istilor si afiliatilor lor, PC si UNPR.
Chiar daca le acordam autoritatilor locale si centrale prezumtia de maxim profesionalism si organizare impecabila, cei doi morti din Arges ramin o tragedie, pe care se cuvine ca orice guvern si orice partid sa o onoreze prin decenta. Or, ce am vazut ieri seara la festivitatea PSD din Craiova (incheiata cu Oda bucuriei) a fost o revarsare de indecenta ingrijoratoare pentru orice cetatean care asteapta intelegere si umanitate de la liderii sai politici.
Cit despre comportamentul de ieri al lui Victor Ponta, din punct de vedere uman el nu merita decit dispret. Jurnalistic insa, discursul sau trebuie analizat atent, fie si pentru ca acest act fondator al posibilei sale cariere de presedinte de tara transmite citeva linii importante directoare:
- teama (prost mascata) de institutiile functionale. Intr-o fraza ce nu are inteles decit daca o legam de o declaratie din aprilie a lui Sebastian Ghita („Noi, cei din partide, răspundem în fața oamenilor. Alegerile nu sunt între PICCJ, DNA, DIICOT, SRI, SIE, STS și alte entități cu 3-4 litere. Nu i-am văzut pe afișe” – sursa: EVZ), Ponta a anuntat ca vrea sa fie „presedintele oamenilor, nu al unui birou, al unor institutii). E vesnica frica a PSD-istilor de eventuale noi dosare care sa le incurce socotelile electorale si la fel de vesnica lor incercare de a distruge aceste institutii (au incercat in 2012, au incercat in martea neagra din decembrie 2013, posibil sa mai incerce o data si anul acesta)
- nationalism feroce. Ponta a continuat linia PSD de la europarlamentare si a apasat pe pedala nationalismului, dind linia viitoarei campanii impotriva neamtului Klaus Iohanis. De notat optiunea sefului PSD intr-un context regional tulbure, unde nationalismul inflameaza tari precum Ungaria si Ucraina
- lipsa referirilor la partenerii traditionali ai Romaniei, UE si SUA.
- atacul (mascat sub o volta retorica) la apartenenta lui Klaus Iohanis la o alta religie decit cea ortodoxa. E a treia oara (dupa interviurile de la Adevarul si RTV) cind Victor Ponta aduce singur in discutie propria sa ortodoxie, in comparatie cu religia lui Iohanis. Inca un front de lupta periculos intr-o tara care nu-i straina de intoleranta religioasa si intr-o regiune unde religia e prea des folosita in rafuielile politice
- inconsistenta, lipsa oricarui proiect real de tara. In afara sloganurilor deja tocite despre indepartarea lui Basescu, redeschiderea scolilor si spitalelor, Victor Ponta nu a creionat un proiect articulat, cu obiective strategice pe termen scurt, mediu si lung. Un discurs de o ora fara nici o informatie noua e o performanta, chiar si pentru Victor Ponta
- lipsa de insufletire. Ponta nu a dat nici un moment senzatia ca e liderul care isi doreste cu adevarat sa intre in batalia electorala. Stim cu totii ca el a fost mai degraba impins de conjunctura interna de partid sa devina candidat, dar senzatia de corvoada a fost indubitabila marti seara la Craiova. Si sala a simtit-o, reactia celor 5.000 de delegati la discursul interminabil al sefului lor fiind mai degraba anemica.
- minciuna ramine prezenta in arsenalul prezidentiabilului Ponta. Seful PSD a promis ca va reda justitia oamenilor, ca justitia va fi egala pentru cel slab si pentru cel puternic, pentru cel sarac si cel bogat. Sa spui asa ceva intr-o zi in care insusi ministrul Justitiei e dovedit drept mincinos (vezi investigatia HotNews.ro) fara ca ministrul insusi sau premierul sa ia in calcul varianta demisiei ori demiterii este o imensa minciuna
- masinaria propagandei functioneaza impecabil la Antena 3 si RTV. Cele doua posturi controlate de mogulii Dan Voiculescu si Sebastian Ghita au avut grija sa-l prezint aseara pe Victor Ponta drept premierul-tatuc, liderul preocupat de necazurile oamenilor, care sta printre ei si doarme in bordeiele sinistratilor. Cele doua posturi aproape ca au eliminat informatia ca acelasi Ponta plecase de la inundatii pentru a participa la o festivitate de partid in care si-a anuntat candidatura, intelegind ca acest act nepotrivit ar putea declansa ostilitatea publicului