În Europa de Est, populismul afectează în continuare băncile / Modelul lui Orban, primul care a pariat că băncile nu se vor retrage din Ungaria, continuă să inspire politicienii (Bloomberg)

În 2009, când un colaps al creditelor din Europa de Est era o amenințare directă și pentru băncile mamă din vest, factorii de decizie din ambele părți s-au reunit pentru prima dată cu scopul de a salva sistemul. Un deceniu mai târziu, creditorii din est performează mai bine decât cei din vest, dar apar noi riscuri care amenință să fie la fel de dăunătoare, potrivit unei analize Bloomberg.

Bancherii se întâlnesc miercuri în capitala Austriei pentru a discuta despre cei 10 ani de la Inițiativa de la Viena, fondată pentru a proteja regiunea de efectele crizelor economice mondiale. Contextul este marcat de un populism în creștere, care ar putea să zguduie încă sistemul financiar, și un scandal în creștere de spălare a banilor, care a afectat deja zone din Europa de Est și bănci occidentale cum ar fi Swedbank AB și Danske Bank A / S.

După treizeci de ani de la căderea Cortinei de Fier, bănci de la Tallinn până la Tirana și de la Bratislava până la Brest-Litovsk sunt încă dominate de un grup de bănci din Europa de Vest conduse de austriecii de la Erste Group Bank AG și Raiffeisen Bank International AG, italienii de la UniCredit SpA și Intesa Sanpaolo SpA, societatea franceză Societe Generale SA și KBC Groep NV din Belgia. Dintre concurenții lor din est, s-a alăturat OTP Bank Nyrt cu sediul în Budapesta.

Tocmai relația transfrontalieră se poate dovedi a fi un călcâi al lui Ahile pentru dezvoltarea economiilor de piață liberă într-un sistem bancar mai interconectat ca oricând. Fără un parteneriat dorit de ambele părți – directorii occidentali ai băncilor și factorii politici din Europa de Est – sistemul financiar rămâne vulnerabil la crize.

Înainte de criza financiară globală, băncile se împrumutau ieftin din Vest și împrumutau la dobânzi specifice piețelor emergente clienții estici dornici de case, mașini și electrocasnice. Procesul de recuperare a decalajelor economice era văzut ca un drum cu sens unic și managementul riscurilor sau prevenirea spălării banilor nu au reprezentat o prioritate.

În cadrul Inițiativei de la Viena, băncile s-au orientat spre împrumuturi în monedele locale, iar creditele neperformante au fost masiv depreciate, cu costuri mari pentru băncile care le-au acordat cu exuberanță. În ansamblu, aceste evenimente au lăsat atât consumatorii din est cât și băncile occidentale mai puțin vulnerabile la criza creditelor care a lovit masiv regiunea în 2009, potrivit BERD.

După mai mulți ani de reducere a gradului de îndatorare, contracții în multe țări și pierderi de miliarde, pe măsură ce creditele problematice se deteriorau, trendul s-a schimbat în majoritatea țărilor din Europa de Est, spunea luna trecută Andreas Treichl, directorul executiv al celui mai mare creditor al regiunii, Erste.

„Avem rate de creștere pe care alte bănci europene nu le pot avea, datorită Republicii Cehe, Slovaciei, Ungariei, României”, a spus Treichl.

Până în prezent, ciclul economic este suficient de puternic pentru a oferi un bazin suficient pentru finanțarea bancară. Preocupările potrivit cărora reducerea finanțării transfrontaliere ar putea afecta creșterea nu s-au materializat, potrivit lui Artur Szeski, analist pentru credite bancare la FitchRatings din Varșovia.

“Salariile cresc, șomajul scade și astfel veniturile disponibile cresc foarte repede, și o parte semnificativă a acestora merge în depozite bancare. Lichiditatea nu este o constrângere pentru creștere și nici capitalul”, a arătat el.

Creșterea profiturilor poate provoca un nou risc, așa cum au demonstrat evenimentele recente din România. Acolo, guvernul a introdus un impozit draconic pe bănci, „taxa pe lăcomie”. În timp ce Bucureștiul a trebuit să modifice în cele din urmă legea, episodul a subliniat provocări care pot fi mai dificil de rezolvat decât criza creditelor.

“Anul trecut a arătat clar că riscul politic îl depășește pe cel comercial”, a subliniat Treichl.

Tentativa de asalt a Bucureștiului asupra bilanțurilor refăcute ale băncilor nu este primul sau singurul exemplu. În Ungaria, premierul proaspăt ales Viktor Orban s-a confruntat cu o dezordine foarte toxică în 2010. Băncile austriece au exportat la vecinii lor estici obiceiul periculos al creditelor în franci elvețieni, care a afectat masiv milioane de unguri, în momentul în care forintul s-a depreciat.

Orban a transformat Ungaria într-un laborator al riscului politic care încă mai bântuie băncile. El a fost primul care a realizat că merită să mulgi băncile străine considerate prădătoare. Și a dejucat bluff-ul băncilor atunci când a pariat că acestea nu ar îndrăzni să se retragă din țară ca răspuns la acțiunile guvernului care le-au afectat bilanțurile.

“Orban a câștigat,” spune Matthias Siller, care conduce fondul Baring Eastern Europe, cu active de 887 milioane dolari. “A ignorat amenințările că băncile se vor retrage și a câștigat. Iar acest lucru îl face un fel de model pentru restul estului Europei, ceea ce e într-un fel periculos pentru bănci.”

Acțiunile lui Orban continuă să inspire politicienii din Europa de Est. Un motiv pentru această popularitate este că alegătorii din unele țări încă suferă din cauza unor practici de creditare pe care le consideră incorecte. În prezent, Polonia discută despre conversia în monedă națională a creditelor în valută, o operațiune care ar putea costa băncile 3,2 miliarde zloți (842 milioane dolari SUA) pe an.