Nașterile în afara căsătoriei. Câte erau la 1900, în ce profesii erau mai dese și unde suntem acum / Câți români trăiesc în uniune consensuală și cât durează o asemenea relație

În primele 4 luni din acest an au venit pe lume puțin peste 50.000 de copii, potrivit unui anunț făcut vineri de Institutul Național de Statistică. Cam 10% din ei sunt născuți în București, restul fiind distribuiți în celelalte județe. La 1900, scrie Adrian Majuru în ”Copilăria la români (1850-2050). Istorie și prognoză”, din cei

8766 de nou-născuți din Capitală, 7448 au fost legitimi şi 1318 erau „copii naturali” (circa 18%).

Datele apar în lucrarea „Tabelul născuților după ocupația, profesia sau meseria tatălui la copiii legitimi şi a mamei la copiii naturali”, citată de Majuru.

După profesia părinților, cei mai mulți copii s-au născut în familiile meseriașilor, meşteşugarilor (stăpâni, calfe, ucenici): 1 863 de nou-născuți, dintre care 1 790 de copii legitimi. Un număr de 1 356 de copii s-au născut în familiile unde părinții aveau diverse ocupații mărunte, neconsemnate printre categoriile socioprofesionale ale Statisticii. Urmau comerciantii de tot felul, hotelierii, proprietarii de birje, cu un număr total de 1 314 copii, dintre care numai trei nelegitimi.

Familiile de funcționari plătiți de Stat, care aveau o anumită siguranță financiară, au avut 870 de copiii în 1900, urmați îndeaproape de familiile proprietarilor, directorilor, administratorilor de fabrici mari și ateliere mari, în cadrul cărora s-au născut 523 de copi.

Un caz particular l-a reprezentat categoria servitorilor de casă pentru servicii personale şi familii. În cazul acestora, dintr-un total de 632 de copii, 347 au fost copiii din flori ai slujnicelor particulare. Servitoril de casă dau cel mai mare procent de copii nelegitimi dintre toate categoriile socioprofesionale recunoscute la 1900.

Liber-profesioniştii precum profesorii, avocații, medicii, acele familii cu un nivel mediu sau chiar pe prima treaptă a categoriilor sociale superioare, aşa cum era cazul avocaților, au avut 388 de copiii, dintre care 19 nelegitimi.

Familiile persoanelor aflate în slujbă la comercianti precum functionari, agenți, comiși etc. au avut 230 de copii in total, toți legitimi. Un număr important de copii (233)-au născut în familiile militarilor şi agenților de poliție. In familiile funcționarilor mărunți precum lucrătorii manuali la tramvaie, căi ferate, şosele, cărăuşi, hamali etc. s-au născut 384 de copii. „Muncitorii de pământ, servitori agricoli, argații, pădurarii, pescarii etc.” au avut 119 copii, iar în familile agricultorilor proprietari şi arendaşi mari şi mici, proprietari şi exploatatori de păduri s-au născut 37 de copii în total. In fine, cei mai puțini copii s-au născut in familiile marilor proprietari, ale rentierilor.

În 1935, s-au născut 585 386 de copii, dintre care 302 314 de băieţi şi 283 072 de fete. Din totalul de 302 314 de baieti, 31 921 au fost nelegitimi şi necunoscuți (circa 10%) , iar în cazul fetelor, 30 242 dintr-un total de 252 830 de nou-nascuti (circa 12%)

In mediul rural s-au născut cei mai multi copii: 511 806 de copii, dintre care 264 098 au fost băieţi şi 247 708 fete. In mediul urban numarul copiilor a fost simțitor mai scazut: 73 580, intre care 38 216 de băieți și 35 364 de fete. Cel mai mare contingent de copii din flori l-a dat mediul rural: 49 136 de cazuri, față de numai 13 027 in mediul urban, mai scrie Majuru.

Situatia pe provincii istorice se prezintă astfel: cele mai reduse cazuri de abandon In anil 1934 si 1935 au fost in Dobrogea (2 078 de cazuri, respectiv 2 192), apoi în Bucovina (2 177 de cazuri, respectiv 2.029), in Banat (3 356 de cazuri, respectiv 3 212) și în regiunea Crişana-Maramureş 15296 de cazuri, respectiv 5 263). Cele mai numeroase cazuri de abandon s-au inregistrat in Muntenia: 30 075 in 1934 si 19 169 in 1935.

Uniunea consensuală la români: câți o preferă și cât durează în medie

Mai jos, aveți numărul femeilor după grupa de vârstă, care trăiesc în uniune consensuală. În total, sunt circa 400.000. Sursa datelor: INS

Mai jos, aveți reprezentat grafic cam cât durează la noi o relație de uniune consemsuală. Sursa datelor, tot INS.

Unde suntem azi

Potrivit datelor oficiale, un copil din trei este adus pe lume în afara căsătoriei. Suntem însă departe de situația din Franța (unde aproape 7 din 10 copii sunt născuți înafara căsătoriei) sau de țări precum Bulgaria, Norvegia sau Portugalia.

Într-un studiu al regretatului Traian Rotariu, care analizează legătura dintre nou-născuţi şi caracteristicile mamelor acestora, el arată că naşterile în afara

căsătoriei se întâlnesc în general la femeile fără educaţie, care trăiesc în sărăcie şi apar la vârste mai tinere decât naşterile maritale. Înainte de vârsta de 20 ani sunt mai multe naşteri în afara căsătoriei decât în cadrul acesteia. Patru din cinci naşteri non-maritale înainte de vârsta de 20 ani provin de la femei cu educaţie primară.

Femeile active economic au proporţii mai reduse ale naşterilor în afara căsătoriei decât cele inactive, pentru fiecare nivel educaţional. Fenomenul este mai des

întâlnit în mediul rural şi are o incidenţă ridicată în rândul populaţiei rome, care are un standard de viaţă foarte scăzut, cu o integrare socială deficitară, care practică un stil de viaţă premodern

Câteva explicații pentru care am ajuns aici

Instituţia căsătoriei implică aşteptări despre rolurile economice, iar uniunile consensuale implică un angajament iniţial mai redus de a realiza responsabilităţile

economice pe termen lung cerute de căsătorie, arată un alt studiu. Pentru a se căsători, cuplurile consideră că trebuie să aibă mai întâi un loc de muncă stabil, și o locuinţă.

Mai mult, cei cu situaţie economică precară pot gândi că instituţia căsătoriei, cu prevederile legale referitoare la proprietăţile cuplului şi la moştenire, nu sunt relevante în cazul lor, date fiind puţinele bunuri materiale deţinute. Același studiu arată că în SUA s-a demonstrat o relaţie pozitivă între venitul cuplurilor

coabitante şi aşteptările de a se căsători cu partenerul, precum şi o relaţie negativă între venit şi aşteptările de a nu se căsători vreodată. Altfel spus, dintre cei care coabitează, cei care au mai multe resurse financiare sunt cei care au mai multe aşteptări legate de căsătoria cu partenerul, şi tot ei sunt şi cei care îşi realizează

Când circumstanţele economice ale tinerilor adulţi bărbaţi sunt precare, aceştia amână căsătoria; cei nesiguri din punct de vedere economic, inclusiv cei care sunt încă în sistemul de învăţământ, aleg mai degrabă parteneriatul în forma coabitării, în locul căsătoriei. Persoanele cu educaţie ridicată şi/sau cu venituri mari au o probabilitate mai mare de a se căsători, de a trece mai rapid de la coabitare la căsătorie şi de a rămâne căsătoriţi.

Dacă pentru femeile cu venituri mici căsătoria este ceva la care aspiră, a avea un copil este ceva realizabil, indiferent de stabilitatea financiară sau statut marital, mai arată studiul citat.

O explicaţie alternativă vehiculată în legătură cu fenomenul procreării în afara căsătoriei este cea legată de teoria celei de a doua tranziţii demografice şi de

schimbările sistemului de valori. Pe scurt, teoria se referă la schimbările survenite în comportamentele legate de familie, în ţările nord şi vest europene, în a doua jumătate a anilor ’60: trend bine instalat pentru fertilitatea sub nivelul de înlocuire a generaţiilor, răspândirea unei multitudini de aranjamente de viaţă alternative căsătoriei, separarea căsătoriei de procreare, acompaniate de creşterea divorţialităţii.

Mădălina T. Inginer. Stă cu chirie în Capitală, având un partener de apartament. ”Un tip deștept, bine dezvoltat fizic, dar nu știu dacă mi l-aș dori ca soț. Ca tată al copilului, de ce nu? I-am propus asta și a fost de acord. Acum sunt în luna a patra de sarcină. Familia lui nu mă place, așa că nu vreau complicații sau scandaluri. Ai lui încă nu știu că vor fi bunici, nici nu știu dacă merită să le spunem. Vom vedea ce ne va aduce viitorul”, spune Mădălina.

În mediul rural, frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei e mai mare, comparativ cu cea din mediul urban

Cristian N. și Nicoleta P. se știu din liceu. Niciunul nu crede în instituția căsătoriei și au decis să nu ”se ia” cu acte. Sunt de 15 ani împreună, se iubesc și vor avea un copil în toamnă, dacă totul merge bine. ”Să mergem ca acum 100 de ani la preot ca să ne confirmăm că ne iubim? E absurd!, zice Cristian. ”Sau să cheltuim mii de euro pe o nuntă în loc să punem banii aceia pe numele viitorului copil? Chiar am fi tâmpiți să facem asta!”, spune și Nicoleta, râzând.

Numărul copiilor aduși pe lume înafara căsătoriei are loc în judeţele cu grad de urbanizare mai scăzut şi o pondere a populaţiei tinere mai mare

Din punct de vedere al situaţiei juridice, în anul 2020, ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei a fost de 32,5% din numărul total al născuţilor-vii. În mediul rural, frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (37,5%) a fost mai mare, comparativ cu cea din mediul urban (28,3%). Cea mai mare parte a copiilor născuţi în afara căsătoriei (50,4%) provin de la tinerele sub 25 ani, arată o cercetare a Statisticii.

Din numărul total al născuţilor-vii, 28,6% au avut mame cu vârsta între 30-34 ani, iar 30,8% dintre născuţii-vii au avut taţi cu vârsta între 30-34 ani. Starea de sănătate şi calitatea vieţii copiilor depind, esenţial, de nivelul de pregătire al mamelor.

Ponderea născuţilor-vii ai căror mame au avut un nivel de pregătire redus (cel mult studii gimnaziale) a fost de 25,9%, iar 35,9% din totalul născuţilor-vii au avut mame cu o pregătire de nivel mediu (profesional, liceal şi postliceal). În anul 2020, ponderea născuţilor-vii ai căror mame au un nivel de pregătire ridicat (universitar sau mai mult) a fost mai mică ca cea din anul 2019 (28,7% în anul 2020 și 30,4% în anul 2019).

Specific României înainte de 1990 era faptul că majoritatea naşterilor se produceau în cadrul căsătoriilor (96%-97%), iar în 4 din 5 căsătorii în cadrul primei căsătorii. Natalitatea era legată în mare măsură de nupţialitate, iar populaţia României s-a caracterizat printr-o nupţialitate înaltă. Între anii 1949-1958 rata nupţialităţii a o scilat între 10 şi 12 căsătorii la 1000 locuitori, apoi după 1960 rata a scăzut sub 10 căsătorii la 1000 locuitori.

Cursul descendent a continuat şi în perioada 1975-1982, nivelul nupţialităţii fiind de 8,7 căsătorii la 1000 locuitori, iar după 1994 rata nupţialităţii a scăzut sub 7‰.

Începând cu anul 1992 asistăm la o creştere a numărului de naşteri în afara căsătoriei, proporţia lor progresând de la 15% (1992) la 32% (2020).

Diferenţa dintre vârsta medie la prima căsătorie şi vârsta medie la prima naştere a înregistrat un proces de diminuare, ajungând în teritoriu negativ, după care și-a mai revenit în ultimii ani. Intrarea în teritoriu negativ înseamnă că momentul conceperii copilului precede momentul căsătoriei. Altfel spus, mireasa e deja însărcinată atunci când are loc nunta.

Societatea se schimbă nu doar în România. Conform datelor Eurostat, în ultimii 60 de ani schimbările sunt dramatice

În anul 2020, peste două treimi dintre copiii născuţi cu reşedinţa obişnuită în România au tatăl salariat (117771 născuţi-vii) şi aproape jumătate dintre născuţii-vii cu reşedinţa obişnuită în România (87149 născuţi-vii) au ambii părinţi salariaţi. Ponderea copiilor născuţi-vii cu reşedinţa obişnuită în România ale căror mame sunt casnice este, în anul 2020, de 33,3% . Pe medii de rezidenţă, dintre născuţii-vii care au reşedinţa obişnuită în mediul urban din România, 68,0% au mame salariate, iar 47,9% dintre cei ce au reşedinţa obişnuită în mediul rural au mame cu statut ocupaţional de casnică.

În timp ce, în mediul urban, 58446 născuţi-vii cu reşedinţa obişnuită în România (61,8%) au ambii părinţi salariaţi, în mediul rural numai 28703 născuţi-vii cu reşedinţa în România (34,9%) au ambii părinţi salariaţi.

La nivel european, în anul 201910, ţările cu cea mai mare rată a natalităţii sunt Irlanda cu 12,0 născuţi-vii la 1000 locuitori, Franţa cu 11,2 născuţi-vii la 1000 locuitori şi Suedia cu 11,1 născuţi-vii la 1000 locuitori.

Rata natalităţii din România (10,3 născuţi-vii la 1000 locuitori), se situează peste media europeană (9,3 născuţi -vii la 1000 locuitori). Ţările europene cu cea mai mică rată a natalităţii au fost Grecia (7,8 născuţi-vii la 1000 locuitori), Spania (7,6 născuţi-vii la 1000 locuitori) şi Italia (7,0 născuţi-vii la 1000 locuitori)