OPINIE Pesediștii pot să-și etaleze prosperitatea, cât există „pericolul AUR”

Ce se întâmplă în Polonia.

FOCUS: O petrecere pesedistă cu șinșilă* și Al Bano

Numai cine nu vrea nu vede contrastul. În Europa, în țări prospere și cu democrații puternice, avem proteste cu sute de mii de oameni, din cauza vieții tot mai scumpe, și politicieni îngrijorați care încearcă să limiteze pârjolul. În mult mai săraca Românie, cu o inflație mult mai mare, este liniște în stradă, iar politicienii aflați la guvernare sunt suficient de relaxați încât să-și afișeze prosperitatea la televizor, fie ea originală sau fake, fără nicio constrângere.

Mă veți întreba acum: „Bun, și care-i legătura?”

Aș spune că lipsa rușinii este o legătură. Ar mai fi și lipsa oricărei griji a guvernanților români că, spre deosebire de colegii lor din Occident, vor ajunge să dea socoteală electoratului. AfD-ul din Germania îi dă fiori pe șira spinării cancelarului Merz. Și are și de ce, mai ales că Rusia este foarte activă în promovarea partidului extremist german. 

Sorin Grindeanu din România știe însă că Nicușor Dan va face tot ce poate ca să țină AUR departe de guvernare. Și se folosește de acest lucru.

Unde politicienii seamănă cu mafioții 

„Oare de ce nu-și țin petrecerile private departe de ochii presei? Nu ar fi atât de greu să fie discreți”, mi-a spus cineva în acest weekend, când toate televiziunile și site-urile de știri dădeau imagini și detalii despre liderii PSD care participau la botezul fiului lui Alfred Simonis de la Timișoara. Un eveniment scump, cu ținute de lux și cu artiști internaționali celebri, plătiți să întrețină atmosfera.

În general, la fel ca mafioții, dar din motive diferite, politicienii atenți cu propria imagine își țin opulența departe de ochii publicului. Chiar dacă și-au construit-o în mod legitim, dar cu atât mai mult când nu au cum s-o justifice din salariile de bugetari. 

Și într-un caz, și în altul, ei tot vor fi judecați la urne, în funcție de imaginea pe care o proiectează. Nu poți fi, totuși, credibil când plângi pe umerii oamenilor care se luptă din greu cu prețul mare al vieții, când dai senzația că pe tine nu te afectează.  

Este o regulă de bun-simț oriunde în Europa – în Franța, Spania, Germania, ca să dau doar câteva exemple de țări unde, în ultimele weekenduri, sute de mii de oameni au ieșit în stradă, iar protestele au ajuns să fie chiar violente. E de ajuns să citești comentariile de pe internet ca să înțelegi că petrecerea de sâmbătă de la Timișoara a dat prost în ochii multor români.

„Trebuie să fim mult mai atenți la mesajul pe care-l transmitem”, a recunoscut, luni, Sorin Grindeanu, ca reacție la criticile apărute în spațiul public. Venite însă din partea celui care s-a plimbat cu avioanele plătite de Nordis, scuzele nu par deloc credibile. Iar anunțul lui Ciolacu, că și-a anulat nunta cu Sorina Docuz, după valul de critici privind ținuta acesteia din weekend, nu pot decât să-l consemnez ca atare. E la fel de puțin credibil, ca și scuzele lui Grindeanu.

Totuși, să nu uităm că Docuz nu e doar partenera lui Ciolacu, ci și deținătoarea unor companii care au prosperat în urma afacerilor făcute cu primării conduse de pesediști. 

Dar de ce sunt atât de relaxați pesediștii în relația cu poporul?

Realitatea este că pesediștilor nu prea le mai pasă acum de ce cred românii. Pentru că știu că este foarte puțin probabil ca, în viitorul apropiat, să piardă puterea. Sau cel puțin atâta vreme cât președinte al României va fi Nicușor Dan. 

Având în vedere acest „bau-bau” care se numește AUR, pesediștii știu că președintele va face tot ce poate pentru a-i ține la guvernare. „AUR în opoziție” – pare să fie singura regulă după care mai funcționează jocul democratic din România. Justificat de necesitatea de a menține România pe parcursul pro-european, principiul s-a transformat și în colacul de salvare al celorlalți politicieni.

Unii i-au zis „cordon sanitar” – adică toate partidele așa-zis pro-occidentale pot guverna împreună și mima reformele, numai să țină „extremiștii” în opoziție. Ilie Bolojan a fost „un accident”, deci a trebuit să fie înlăturat. 

Atâta vreme cât Nicușor Dan va păstra cordonul sanitar împotriva AUR, pesediștii sunt relaxați. Pot să umble numai în blană de șinșilă și în bolizi de lux dacă-și doresc acest lucru. „Ce ni se poate întâmpla?”, se pot întreba ei. Nimic, după cum s-a dovedit până acum. 

* 24 de țări europene, dintre care 19 state membre UE, au interzis fermele unde se cresc șinșile, din cauza cruzimii cu care sunt tratate aceste animale. Există și un proiect al Comisiei Europene pentru o interdicție la nivelul UE. O lege prin care s-au interzis fermele de nurci și șinșile a fost votată și în România și va intra în vigoare pe 1 ianuarie 2027. Între timp, AUR a inițiat un proiect care vrea să anuleze această măsură. 

PUZZLE Care este miza luptei pentru controlul Tribunalului Constituțional al Poloniei

Ne-am uitat foarte mult timp cu admirație la Polonia, așa că merită să înțelegem ce s-a întâmplat zilele trecute în această țară, unde s-au lansat acuzații reciproce „de lovitură de stat” între partidul premierului Donald Tusk (liberal) și cel al președintelui Karol Nawrocki (conservator). Lupta este pentru controlul Tribunalului Constituțional al Poloniei (un fel de Curte Constituțională).

Euronews a publicat un explainer despre acest subiect. Pe scurt, în 2015, coaliția liberală a lui Tusk a numit cinci judecători la Tribunalul Constituțional. Președintele conservator Andrzej Duda a refuzat însă să-i învestească. 

Noul Parlament, controlat de conservatori, a anulat numirile partidului lui Tusk și a desemnat alți cinci judecători. Ulterior, PiS (conservator) a schimbat legile Curții și a numit judecători loiali acestui partid. În 2021, CEDO a decis că instanța poloneză nu mai este constituită legal. Ulterior, Curtea poloneză a contestat și supremația unor prevederi din dreptul UE, ceea ce a declanșat un conflict major cu Bruxelles-ul. 

În 2023, Tusk s-a întors la putere și de atunci nu recunoaște legitimitatea Tribunalului Constituțional și nu mai publică hotărârile acestuia în Monitorul Oficial. La rândul lui, Tribunalul blochează reformele guvernului. 

În 2026, Parlamentul a ales 8 noi judecători, iar noul președinte conservator Karol Nawrocki a refuzat să-i investească pe cinci dintre ei. De asemenea, președintele conservator al Tribunalului Constituțional nu le-a permis acestora să-și ocupe locurile. 

În noaptea de 30 spre 31 octombrie, șapte judecători au intrat în clădire printr-o poartă dinspre cancelaria premierului escortați de SPP-ul polonez. Susținătorii PiS, care pichetau clădirea, au tăiat un gard ca să intre peste ei, iar președintele țării, care era în drum spre Senegal, s-a întors cu avionul și l-a acuzat pe premierul Tusk de „lovitură de stat”. Comisia Europeană i-a cerut lui Nawrocki să-i învestească pe noii judecători și susține dreptul Parlamentului de a-i numi. Tusk mai are de partea sa și Comisia de la Veneția și CEDO. Războiul nu este încă tranșat, riscul este ca țara să funcționeze cu două curți constituționale în paralel.  

Care este miza? 

În primul rând, Tribunalul Constituțional poate anula orice lege, deci toate reformele guvernului Tusk pe justiție, avort, migrație pot fi blocate. Mecanismul este similar cu cel din România: președintele conservator le trimite la Curte, iar Curtea le poate declara neconstituționale.

O altă miză o reprezintă banii europeni. Conflictul cu Bruxelles-ul pe tema supremației dreptului european i-a costat pe polonezi fonduri europene în perioada când guvernul era de la PiS. 

De asemenea, în 2027 vor fi alegeri în Polonia, iar Tribunalul Constituțional are un rol în validarea scrutinului și soluționarea contestațiilor. Într-o țară polarizată, controlul asupra Curții poate decide inclusiv câștigătorul alegerilor. 

Pe plan extern, o criză constituțională într-o țară atât de importantă precum Polonia, poate destabiliza întregul flanc estic al NATO și UE. Iar acest lucru contează enorm în aceste vremuri tulburi, în care amenințarea Rusiei pentru Europa este tot mai prezentă.

Ce se întâmplă la alegerile americane

Pe 3 noiembrie au loc alegerile pentru Congres de la jumătatea mandatului prezidențial din Statele Unite, un scrutin care va avea un impact major asupra restului mandatului prezidențial a lui Trump. Rezultatele le vom afla miercuri dimineață, dar aș nota câteva idei aici. 

Alegerile au loc pe fondul unor prețuri record la motorină, din cauza războiului din Orientul Mijlociu, și al scăderii popularității lui Trump. De altfel, în această cheie trebuie interpretat și acordul cu Putin, care a scandalizat liderii europeni, pentru vânzarea de motorină.

Republicanii au acum 53 de locuri din 100 în Senat și o majoritate foarte mică în Camera Reprezentanților. Prognozele îi dau pe democrați favoriți să câștige Camera, iar Senatul e la egalitate. Dacă democrații câștigă măcar Camera, pot bloca bugete, pot porni anchete (de exemplu despre acordul pe motorină sau afacerea Lukoil) și pot limita finanțarea războiului. Dacă republicanii păstrează ambele camere, Trump intră în ultimii doi ani de mandat practic fără contrapondere legislativă.

Pentru Europa și Ucraina, miza este mare, de asemenea. Un Congres controlat de democrați ar putea bloca relaxarea sancțiunilor pentru Rusia și ar putea sprijini mai mult Ucraina, inclusiv livrarea rachetelor Patriot. Asta chiar înainte de negocierile cu Rusia programate în noiembrie. 

O victorie a lui Trump i-ar întări în schimb abordarea tranzacțională: acorduri pe petrol, presiuni pe Zelenski și negocieri directe cu Putin. 

În ceea ce privește România, o înfrângere a lui Trump ar slăbi simbolic AUR și curentul suveranist. Dar despre acest subiect vom discuta mai multe în ediția următoare a newsletterului. 

Bulgaria, mai prietenoasă cu Rusia

O știre interesantă vine și din Bulgaria, unde alegerile prezidențiale au fost câștigate de Iliana Iotova, candidata care pledează pentru „dialog cu Moscova”, pentru a pune capăt războiului din Ucraina. Totuși, prezența la urne a fost foarte scăzută, 23% în primul tur și 27% în al doilea, ceea ce ridică o problemă de legitimitate a Ilianei Iotova. În campanie a pus accentul pe frica de război, după atacurile cu drone din Marea Neagră care au scufundat mai multe nave în apropierea Bulgariei și României. 

85 de ani de la masacrul de la Odesa

În octombrie 1941, a avut loc la Odesa poate cel mai rușinos episod din istoria Armatei Române. După aruncarea în aer a clădirii în care se instalase conducerea armatei române de ocupație, militarii români au ucis, drept răzbunare, mii de localnici, majoritatea evrei. Au fost spânzurați în piețe publice, arși de vii, împușcați. În realitate, clădirea fusese minată de sovietici și detonată cu ajutorul unei tehnologii necunoscute de români. La 85 de ani de la episod, în cadrul podcastului „Rațiunea, înapoi!”, am reconstituit evenimentele cu ajutorul cercetătorului care le-a studiat în arhive, istoricul Adrian Cioflâncă. 

Pe curând,

Gabriel Bejan