Nici o brinza? sau nicio branza? (de Marian Chiriac)

Academia Romana a lansat joi o noua editie a Gramaticii limbii romane. Costa doar 15 lei noi si apare la 43 de ani de la ultimul tratat asemanator care stabilea normele si regulile limbii romane. Noua Gramatica aduce o interpretare a structurii gramaticale a limbii romane, incercind sa tina pasul cu evolutia limbii.

Lansarea noii Gramatici a limbii romane nu reprezinta foarte probabil o stire care sa tina prima pagina a cotidianelor si nici „capul” de jurnal tv. Mare brinza de stire asadar, ar putea zice unii. Si totusi cum vom scrie corect cind ne vom referi la aceasta informatie? Nici o brinza de stire? sau poate nicio branza de stire?

Gramatica da un raspuns la aceste intrebari. Asadar, ar trebui sa stim

ca „nici o” nu exprima o „negatie definitiva” ci o disjunctie. Astfel, se

spune corect: aceasta stire nu e nici o vaca, nici o capra, ci e o

informatie (neavind desigur vreo legatura cu produsul final al laptelui dat de cele doua animale).

Alta e situatia cind e vorba de „nicio”, care arata ca este vorba de o negatie definitiva. Un exemplu in acest sens: nicio carte nu reglementeaza mai bine evolutia limbii decit o face noua Gramatica.

Situatia este identica si cind trebuie facuta distinctia intre „nici un”

sau „niciun”. Lingvistii spun ca aceasta distinctie e in spiritul limbii, e

foarte utila si trebuia in cele din urma operata la nivel normativ.

Alta noutate: „o data” nu se mai scrie despartit, ci impreunat („odata”), intotdeauna cand este adverb, inclusiv in locutiuni – „odata ce”, „odata cu”. El ramane separat numai atunci cand este numeral si se opune lui „de doua ori”. Aici parca e mai simplu, nu?

Gramatica mai prevede o serie de reglementari specifice, destinate totusi mai curind initiatilor. Astfel, foarte pe scurt, au disparut denumirile de parti principale si parti secundare de propozitie, asta insemnind ca subiectul nu mai este parte principala de propozitie, ci un complement mai special.

Pe de alta parte, articolul nu mai este considerat parte de vorbire de aceeasi importanta cu substantivul, verbul sau adjectivul. Oricum, partile de vorbire se numesc acum clase lexico-gramaticale.

In cele din urma, au fost multiplicate tipurile de complement, complementul direct fiind scindat in doua categorii: complement direct si complement secundar, iar complementul indirect – in complement indirect, complement prepozitional si

complement posesiv.

Desigur, toate aceste amanunte nu intereseaza pe majoritatea dintre noi si nici nu ne ajuta sa traim mai bine. Totusi, ca sa citam pe presedintele Academiei Romane, Eugen Simion, „gramatica sigur ca nu invata pe omul care vorbeste urat cum sa vorbeasca frumos, dar invata pe cei care trebuie sa invete pe omul de pe strada”.

Gramatica e totusi importanta pentru ca stabileste normele unei limbi si corectitudinea folosirii limbii. Sau altfel spus ajuta la apararea limbii.

„Orice natiune culturala, orice societate civilizata are un sistem al

limbii, un sistem care trebuie sa fie cat mai corect. De aceea, natiile

civilizate, cum ar fi Franta de pilda, au o adevarata retea de institutii,

in afara de scoala, de familie, pentru apararea limbii, de la Academie, pana la, repet, societati speciale pentru apararea limbii franceze. Ei, la noi totul a ramas pe seama scolii si a familiei”, a mai spus Eugen

Simion.

„Familia intr-un fel a abandonat aceasta problema. A ramas strada si media, in special televiziunea. Si multi se plang ca limba romana s-a uratit, este si adevarat.

Cand ascultam pe cineva, pe un om politic, dar nu numai pe ei, vedem cum cuvintele se jupoaie, cum fraze nu se termina niciodata. Nu mai exista acea fluiditate si acea frumusete, acea constructie armonioasa a limbii”.

Academia Romana, institutia care a editat noua Gramatica, a facut totodata un apel pentru folosirea unui singur sistem ortografic, respectiv cel care impune scrierea cu „a” si nu „i”, respectiv „sunt” si nu „sint”. „Trebuie sa renuntam la orgolii. Am facut din ortografie o cauza nenorocita a politicii.

Nu cred ca «a» sau «i», respectiv «sunt» sau «sint» ne califica capacitatea noastra intelectuala sau morala. Nu cred ca aceasta schizofrenie care se manifesta in societatea romaneasca mai trebuie accentuata si prin doua sisteme ortografice”, a mai spus Eugen Simion.