Niculina Moica, devenită deținută politic la 15 ani: „Asistăm acum la o răbufnire a oamenilor, care nu mai înțeleg și nu mai știu ce să creadă. Sunt înnebuniți de cap”

Niculina Moica avea 15 ani și jumătate în 1959, când a fost arestată pentru „discuții contra regimului”. Era elevă în clasa a IX-a. La scurt timp după ea, a fost ridicat și tatăl său. Condamnați inițial la câte 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”, au fost grațiați 5 ani mai târziu. Ea spune că își dorește, în primul rând, să nu uităm.

Ajunsă astăzi la 81 de ani, Niculina Moica este unul dintre ultimii 1.000 de români care au trecut prin pușcăriile comuniste și care sunt încă în viață.

5 penitenciare în 5 ani 

Niculina Moica era în clasa a IX-a când a fost arestată alături de alți câțiva tineri. Împreună, ei puseseră bazele „Uniunii Tineretului Liber” – o organizație anticomunistă, în Reghin, județul Mureș. La scurt timp a fost arestat și tatăl său.  

Toți membrii „Uniunii Tineretului Liber”, majoritatea elevi de liceu, au fost arestați după ce câțiva băieți din grup au furat arme de la Ocolul Silvic. Plănuiseră să fugă în munți și să lupte, alături de partizani, împotriva regimului bolșevic. Până la acel incident, membrii grupului se întâlniseră de câteva ori și scriseseră scrisori de compasiune pentru familiile unor deținuți politici.

Niculina Moica și tatăl său au fost condamnați la 20 de ani de muncă silnică. Mama ei a fost evacuată din casă, iar toate bunurile i-au fost confiscate.

Niculina Moica avea să fie eliberată 5 ani mai târziu, împreună cu tatăl său, în urma unui decret de grațiere. România nu trebuia să mai aibă deținuți politici. În cei 5 ani, a trecut prin penitenciarele din Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad și Oradea.

După eliberare a curățat cartofi într-o brutărie

Povestește că, după eliberare, și-a găsit cu greu de lucru la o brutărie unde curăța cartofi pentru pâine. 

A reluat și liceul, la fără frecvență, iar după ce l-a terminat, a lucrat în contabilitate.

Niculina Moica s-a căsătorit cu un fost deținut politic, iar după nașterea fiicei sale s-a temut în permanență că aceasta va fi, la rândul său, urmărită și va avea de suferit, până la căderea regimului comunist.

După Revoluție, Niculina Moica și-a consultat dosarul de la Securitate, aflând că a fost supravegheată în permanență și i s-a pătruns în casă. Ultima notă din dosarul ei era datată 11 decembrie 1989, iar prieteni și vecini dăduseră note informative despre ea. 

„Nu se poate uita”

„Eu de foarte multe ori am fost întrebată dacă pot să iert. M-am rezumat la a spune că responsabil pentru iertare este Dumnezeu. Mulți dintre cei care ne-au făcut asta, atunci, sunt morți. Dar nu se poate uita”, povestește astăzi Niculina Moica despre cele întâmplate în urmă cu aproape 66 de ani. 

„Să îți distrugă viața, viitorul, la vârsta pe care am avut-o… Aveam 15 ani și 7 luni atunci când am fost arestată. Am stat 5 ani în închisoare și mi-au distrus toată tinerețea și viitorul. Toată viața mea a fost dată peste cap. A mea și a familiei mele.

Nu vreau să fac din asta un caz, să mă tot plâng, dar nu este ușor. Și au fost foarte multe cazuri, au fost poate copii mai mici ca mine. Au fost mii de cazuri de oameni care au fost arestați, au suferit, mulți au murit. Și atunci, nu este foarte ușor să zici că ierți. Poate că ierți, dar nu poți să uiți”, a mărturisit ea..

„Unii au trăit doar ca să facă averi, iar alții au trăit uitați”

Despre situația de acum din România, Niculina Moica consideră că „partidele și conducerea țării nu au fost destul de atente la ce se întâmplă în societatea noastră”. 

„Erau destule nemulțumiri legate de ceea ce se întâmplă și nu a ieșit ce și-a dorit poporul după Revoluție. A fost un pic altfel decât au sperat oamenii”, spune fosta deținută politic, cu referire la ultimii 35 de ani. 

Ea consideră că acum asistăm la „o răbufnire a oamenilor, care nu mai înțeleg, nu mai știu ce să creadă”. 

„Tinerii nici măcar nu pot fi acuzați. E o bulibășeală în capul lor, pentru că nu știu ce să înțeleagă. Este rezultatul acestor 35 de ani, în care unii au trăit doar ca să facă averi, iar alții au trăit uitați, s-au descurcat cum au putut. Oamenii sunt înnebuniți de cap și nu mai știu ce să mai creadă”, este de părere Niculina Moica.

„De ce nu se vorbește mai mult despre regimul comunist, dacă tot ne speriem de Putin?”

În ultimii ani, Niculina Moica, astăzi președintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a mers prin școli și le-a vorbit elevilor despre regimul comunist. 

Ea se întreabă „de ce nu se vorbește mai mult despre regimul comunist, dacă tot ne speriem de Putin?”.

Afirmă că, mergând în școli și vorbindu-le copiilor, „se ridică câte unul” care îi spune: „Bine, dar mie mama mi-a spus că era bine pe vremea lui Ceaușeșcu!”.

„Le-am spus mereu: «Nu vorbiți cu mama! Vorbiți cu bunicii!». Pentru că nu a fost ușor nici în epoca Ceaușeșcu, sigur că da. Eu am ieșit din închisoare, apoi am trăit epoca Ceaușeșcu în care am îndurat și foamea, și frigul, și toate lipsurile care au fost. Dar au fost cu totul alte temeri. Pe când, pe vremea lui Gheorghiu-Dej, nu puteai să spui un banc. Eu am stat în închisoare cu femei care au spus un banc și au luat 6 ani sau 12 ani de închisoare”, povestește ea.

„Asta nu ar trebui uitat! Și lumea nu știe”, adaugă fosta deținută politic. 

„Vorbesc cu persoane care parcă nici nu au auzit de Gheorghiu-Dej”

„De multe ori vorbesc cu persoane care parcă nici nu au auzit de Gheorghiu-Dej. Cum este posibil?”, se întreabă Niculina Moica. 

Ea mai spune că, printre profesori, „sunt unii care se tem să vorbească despre comunism”.

„Nu știu cum se va termina, vă spun sincer. Pentru că nu este normal. Nu e ușor, o să avem zile complicate. Din păcate”, crede Niculina Moica. 

Ea este membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, înființată în ianuarie 1990, și pe care o conduce din septembrie anul trecut. 

În 2018, a fost decorată de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler, „în semn de apreciere pentru înalta ținută morală și profesională de care a dat dovadă de-a lungul vieții, în semn de profund respect pentru cutremurătoarele suferințe îndurate în temnițele comuniste, precum și pentru demnitatea și curajul cu care a luptat pentru susținerea valorilor democratice”.

Niculina Moica și-a spus povestea la o dezbatere despre rolul și contribuția femeilor în timpul dictaturii comuniste, în Revoluția din 1989 și în transformările din ultimii 35 de ani, dezbatere care a avut loc în cadrul expoziției „Femei. Putere. România”. Expoziția reprezintă o selecție de portrete feminine realizate de-a lungul ultimilor ani de fotograful Cornel Brad, ce conturează 100 de ani de evenimente istorice care au marcat România.