Note de lectură: Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României: (1880–2020)

Această istorie a stocului de aur al Băncii Naționale a României (BNR) apare la o jumătate de secol de la demonetizarea oficială a metalului galben, în condițiile în care un nou tip de monedă – moneda digitală (electronică) – pare să înlocuiască atât moneda efectivă (bancnota neconvertibilă), cât și moneda scripturală sau de cont (neconvertibilă). Aurul continuă să fie însă un important activ de rezervă, pe care multe bănci centrale, inclusiv BNR, îl dețin în cantități mai mari sau mai mici.

Elaborată de un grup de specialiști din BNR, sub coordonarea guvernatorului Mugur Isărescu, lucrarea este o amplă și erudită operă științifică. Munca depusă pentru elaborarea sa este impresionantă.

Dintre numeroasele calități ale cărții, două pot fi remarcate și apreciate în mod deosebit. Prima este tratarea foarte detaliată a subiectului. Intervalul de 140 de ani (1880–2020) este împărțit în patru perioade semnificative, pentru care, în funcție de sursele documentare existente, autorii au „elaborat câte o metodologie, astfel încât să poată fi surprinse atât caracteristicile particulare ale fiecărei etape, cât și elementele comune pe termen lung.” (p. 20-21). Cartea conține, însă, numeroase analize anuale, iar uneori autorii acordă o atenție deosebită desfășurării evenimentelor în intervale de timp scurte, de luni sau chiar săptămâni. Această tratare detaliată permite formularea unor concluzii mai relevante decât cele care s-ar fi putut fi desprinde prin simpla prezentare mecanică a seriei statistice cantitative lungi a stocului de aur al BNR în perioada avută în vedere. Situațiile excepționale și adesea intempestive din anii de răscruce din istoria României moderne (1917, 1945, 1990, 2007) sunt, într-adevăr, foarte relevante pentru înțelegerea cauzelor și consecințelor economice, financiare și monetare ale variațiilor stocului de aur al BNR.

A doua caracteristică remarcabilă a lucrării este nivelul său intelectual ridicat. Faptele și procesele prezentate sunt evaluate cu ajutorul unor criterii raționale și clar definite. Explicațiile oficiale curente sau ex post ale evenimentelor sunt redate în mod succint și critic; iar unele judecăți exprimate în legătură cu acestea de către autorii, mai vechi sau mai noi, care s-au ocupat de istoria economiei României, vor trebui reconsiderate, cel puțin dacă această carte este studiată cu atenția cuvenită. Nivelul științific ridicat și consecvent al lucrării este impresionant.

Deoarece valoarea și validitatea unei mai mari părți a textului depind de numeroasele detalii subiacente, o discuție la fel de amănunțită pe marginea acestuia ar necesita o nouă carte, mai degrabă decât o simplă recenzie. Să sperăm că lucrarea va sta la baza unor dizertații de masterat și teze de doctorat ale tinerilor economiști români, preocupați de istoria monedei românești.

În ceea ce ne privește, propunem doar câteva teme de discuție.

Autorii pornesc de la premisa că „rolul aurului în mecanismele monetare gestionate de băncile centrale și conceptele circumscrise acestuia au suferit […] modificări importante pe măsură ce realitățile economice ale lumii moderne și contemporane s-au transformat.” (p. 10). Această premisă concordă cu concluziile principalelor lucrări de economie monetară (Monetary Economics) și ale rapoartelor oficiale ale instituțiilor financiar-monetare internaționale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Consiliul Mondial al Aurului etc.), care abordează problema respectivă din perspective și cu instrumente analitice diverse. În măsura în care o lucrare de asemenea amploare și rigoare, consacrată istoriei monetare a României, oferă dovezi specifice în acest sens, aceasta contribuie la completarea bazei empirice a analizelor generale respective. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro