Noul copil problema

Romania a devenit in scurt timp un nou generator de probleme majore, o sursa de tensiune in interiorul UE, detronand Ungaria sau Bulgaria din topul „railor”. Evolutiile din vara lui 2012 incoace culminea azi cu actiuni care pun iarasi in garda Bruxelles-ul dupa socul incasat anul trecut. Un premier al unui stat UE entuziast in fata Chinei si un guvern gata sa favorizeze pe fata companii chineze, sprijinit de un presedinte care condamna „egoismul” altor state care-si vad de propriile interese pentru a justifica in acest fel repozitionarea externa a Romaniei, un presedinte dintr-un stat UE care pune pe agenda teme revizioniste, unirea cu Moldova, toate aceste n-au cum sa arate prea bine la Bruxelles.

Sa largim putin contextul: vedem state occidentale tot mai exasperate de imigrantii romani si bulgari, de problemele provocate de acestia. Asistam, in preajma alegerilor europarlamentare, la amplificarea discursului nationalist si extremist in Franta, Olanda, Germania si alte state occidentale, ale caror cetateni sunt scosi din minti de hoardele de barbari navalite peste ei de la periferia imperiului.

In replica, Estul Europei a resuscitat, la randul sau, un tip de nationalism izolationist menit sa camufleze incapacitatea guvernelor de la Budapesta, Bucuresti sau Sofia de a tine pasul cu lumea occidentala si de a-i respecta regulile (Bulgaria pare caz diferit, influenta ruseasca fiind mult mai mare si vizibila). Frustrarile interne din tari ca Romania, Ungaria sau Bulgaria sunt atat de mari incat ele risca sa destrame tesutul social in lipsa unui liant puternic, asa incat singurul agregator functional a ramas sentimentul apartenentei la un grup etnic.

Victor Orban a fost varful de lance al acestui pluton de deraiati de la periferia UE, insa Victor Ponta si Crin Antonescu i-au aratat in vara anului trecut ca sunt posibile atentate chiar mai grave de la regulile statului de drept decat cele initiate de Budapeste. Intre timp, Romania si Ungaria au devenit in cancelariile occidentale, inclusiv la Washington, modele de derapaj democratic.

Multi se intreaba acum, pe buna dreptate, ce se va intampla cu regiunea, cu Romania in particular? Nu se va intampla nimic, spun optimistii. Noroc ca am intrat in UE la limita si acolo vom ramane, spre exasperarea crescanda a a vesticilor. Nu se poate iesi dintr-un tratat de aderare cu una cu doua, pentru ca ar fi pusa la indoiala insasi existenta si ratiunea UE.

Numai ca asta se intampla deja in vest. Existenta si ratiunea UE, principiile ei mari, sunt puse in discutie de tari care pana acum au prosperat cata vrema Uniunea a fost un mic club select si inchis. Odata cu largirea au aparut problemele, amplificate apoi de criza economica. Premierul britanic pune in discutie libera circulatie pentru romani si bulgari, iar Comisia Europeana, desi apara aceasta valoare fundamentala, se vede nevoita sa admita ca sunt, totusi, probleme reale.

Alti politicieni viseaza reintoarcerea la sistemul de vize, la moneda nationala, la tot ce le aminteste de prosperitatea si linistea pierdute. Aceste idei castiga tot mai mult teren la populatie, iar politicienii care le sustin sunt in plin avant.

In acest peisaj cumva dezolant, are loc summit-ul de la Vilnius, cu o Ucraina intoarsa de Moscova din drumul european si cu o Moldova fara mari perspective pe termen scurt de aderare la UE, ca sa fim onesti. Cu o zi inaintea summit-ului, presedintele Traian Basescu a spus ca unirea cu Moldova ar trebui sa fie al treilea proiect de tara dupa intrarea in NATO si UE, repetand ideea pentru a nu crede cineva ca a fost vreo scapare.

Un presedinte revizionist, care pune in discutie granite in interiorul UE, era tot ce mai lipsea Romaniei. Greu de crezut ca a fost o declaratie pentru Vilnius. Mai degraba Traian Basescu s-a gandit la votul nationalistilor si al moldovenilor cu dubla cetatenie in perspectiva europarlamentarelor de anul viitor. Cam putin pentru a-si sacrifica un bun castigat: credibilitatea externa.

Dar daca apropierea de China – care pune la dispozitie finantari generoase fara standarde stricte – se intampla tocmai din cauza incapacitatii Romaniei si Ungariei de a cheltui fondurile europene dupa standardele Bruxelles-ului? In plus, banii chinezilor se pot cheltui fara frica de procurori si OLAF. Nu cumva „succesul” summitului Europa Centrala si de Est – China, prezentat triumfalist in Romania, subliniaza de fapt esecul integrarii reale in UE?

Totusi, veti intreba, ce se va intampla cu noi? Ce ne poate face UE? Ne va impinge usor afara sau va face eforturi, cum a facut pana acum, sa ne tina cu orice pret inauntru? Daca MCV se va extinde pe crima organizata, daca fondurile europene vor fi conditionate de achizitiile publice si daca se va pune in discutie in mod oficial politica externa a Romaniei deraiata de la agenda UE, mai putem spune ca suntem in UE la fel ca ceilalti?