Sari direct la conținut

Noutăți privind vânzarea de bunuri și garanțiile acestora

Filip & Company
Diana Gavra, Silviu Vasile, Georgiana Ghinescu, Foto: Filip & Company
Diana Gavra, Silviu Vasile, Georgiana Ghinescu, Foto: Filip & Company

​​În data de 28 decembrie 2021, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (“OUG 140/2021”), aceasta intrând în vigoare la 1 ianuarie 2022. Prin OUG 140/2021, statul român transpune Directiva (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri și, totodată, abrogă legislația anterioară în materia vânzării de produselor și garanțiilor asociate acestora, anume Legea 449/2003.

Noua reglementare corespunde necesității de aliniere la cadrul european în materia protecției consumatorilor și adresează schimbările generate de evoluția tehnologică și comerțul de bunuri care încorporează conținut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea. Prezentăm, pe scurt, cele mai importante aspecte conținute de OUG 140/2021:

1. Termenul garanției legale de conformitate

Similar reglementării anterioare, termenul de garanție pentru un bun este de 2 ani de la data livrării. Este interesant de punctat faptul că, în proiectul de ordonanță de urgență supus consultării publice, termenul propus a fost de 5 ani, însă acesta nu a fost păstrat în forma finală a ordonanței. Spre deosebire de reglementarea anterioară însă, OUG 140/2021 nu mai prevede posibilitatea ca, în cazul bunurilor a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, termenul de garanție să fie redus la această durată. De asemenea, OUG 140/2021 nu mai prevede nici termenul minim în care consumatorul să informeze vânzătorul despre lipsa de conformitate (în reglementarea anterioară fiind prevăzut un termen de 2 luni de la constatare).

Mai departe, noua reglementare vine în sprijinul consumatorului final și stabilește termenul prezumției referitoare la existența neconformității la momentul livrării bunului dacă neconformitatea este constatată în termen de 1 an de la livrare (față de 6 luni în reglementarea anterioară).

O noutate intervine pentru bunurile cu elemente digitale pentru care contractul de vânzare prevede furnizarea continuă de conținut digital sau de servicii digitale, vânzătorul fiind răspunzător pentru orice neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital care intervine sau este constatată în termen de 2 ani pentru bunurile care au o durată medie de utilizare de până la 5 ani, respectiv de 5 ani pentru bunurile care au o durată medie de utilizare mai mare de 5 ani. Dacă furnizarea este pentru o perioadă de peste 5 ani, vânzătorul răspunde pentru orice neconformitate a conținutului sau serviciului care intervine sau este constatată pe parcursul perioadei în care conținutul sau serviciul trebuie să fie furnizat conform contractului.

2. Reglementarea în mod expres a comercializării bunurilor cu elemente digitale

Cum am anticipat, OUG 140/2021 reglementează, în mod expres, cadrul privind comerțul cu bunurile ce conțin elemente digitale, creând astfel drepturi și obligații corelative ale consumatorilor, respectiv ale vânzătorilor.

Bunurile cu elemente digitale sunt definite ca fiind orice obiect corporal mobil care încorporează un conținut digital sau un serviciu digital sau este interconectat cu acestea, astfel încât, în absența respectivului conținut digital sau serviciu digital, bunul nu și-ar putea îndeplini funcțiile. Cu titlu de exemplu, în această categorie de bunuri pot fi incluse electrocasnicele inteligente, telefoanele mobile sau ceasurile inteligente.

Menționăm că OUG 140/2021 nu se aplică contractelor privind furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale, ca de exemplu cazurilor în care se convine în mod expres cu privire la cumpărarea de către consumator a unui telefon inteligent fără un sistem de operare specific și, ulterior, consumatorul încheie un contract pentru furnizarea unui sistem de operare din partea unui terț. Ordonanța de Urgență 141/2021, care a intrat în vigoare la 9 ianuarie 2022, conține prevederi referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau servicii digitale.

Prin crearea unui cadru specific privind vânzarea bunurilor menționate mai sus, OUG 140/2021 stabilește o serie de obligații pentru vânzător, precum obligația de a se asigura că a informat consumatorul cu privire la actualizări și că acestuia îi sunt furnizate actualizări, inclusiv actualizări de securitate, care sunt necesare pentru a menține conformitatea acelor bunuri. De exemplu, în cazul în care un anunț publicitar ar prezenta un televizor inteligent ca integrând o anumită aplicație video, vânzătorul care comercializează un astfel de produs are obligația de a informa consumatorii care au achiziționat produsul despre actualizările aplicației video.

3. Cerințele obiective și subiective privind conformitatea unui bun

OUG 140/2021 detaliază cerințele de conformitate ale unui produs, acestea fiind descrise, în legislația anterioară, de o manieră formală. Astfel, cerințele de conformitate sunt împărțite în două categorii, anume:

i. cerințe obiective de conformitate, care vizează o serie de condiții minime pe care trebuie să le îndeplinească bunul achiziționat, precum bunul să posede calitatea şi să corespundă descrierii unei mostre sau unui model pe care vânzătorul l-a pus la dispoziția consumatorului înainte de încheierea contractului; și

ii. cerințe subiective de conformitate, care vizează calitățile bunului în baza prevederilor contractuale agreate cu consumatorul.

4. Măsuri corective în cazul constatării unei neconformități

Similar reglementării anterioare, în situația constatării unei neconformități, consumatorul poate beneficia de reparația sau înlocuirea produsului defect. Totuși, spre deosebire de legislația anterioară, care reglementa dreptul consumatorului de a solicita, în primul rând, reparația produsului, OUG 140/2021 dă consumatorului posibilitatea de a opta între reparație și înlocuire, cu excepția situației în care măsura aleasă ar fi imposibilă sau ar impune vânzătorului costuri disproporționate.

Mai departe, noua reglementare clarifică și detaliază situațiile în care consumatorul poate cere (și obține) reducerea prețului pentru bunul achiziționat ori încetarea contractului prin care l-a achiziționat, în caz de neconformitate.

În plus, OUG 140/2021 prevede, în mod expres, dreptul consumatorului de a alege măsura corectivă în situația în care neconformitatea este constatată în scurt timp de la livrare, însă fără a depăși un termen de 30 de zile calendaristice.

5. Redefinirea prezumției de lipsă a conformității

Dacă în reglementarea anterioară bunul putea fi considerat conform contractului de vânzare în cazul în care consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască lipsa de conformitate, legislația în vigoare nu mai menține această prevedere care lasă loc de interpretări. Astfel, OUG 140/2021 prevede că pentru ca un bun să poată fi considerat conform, la momentul încheierii contractului de vânzare vânzătorul trebuie să informeze consumatorul în mod explicit că o anumită caracteristică a bunurilor nu corespunde cerințelor obiective de conformitate, iar acesta din urmă să accepte în mod expres și separat acest lucru la momentul încheierii contractului de vânzare.

6. Garanția comercială

Similar reglementării anterioare, OUG 140/2021 permite acordarea de garanții suplimentare consumatorilor în condițiile certificatului de garanție comercială sau a celor menționate în publicitatea disponibilă înainte de vânzare.

Printre noutățile aduse de OUG 140/2021 în materia garanțiilor comerciale se numără obligația vânzătorului de a repara sau înlocui produsul defect în termen de maximum 15 zile calendaristice (legislația anterioară permitea posibilitatea vânzătorului de a determina această perioadă) sau răspunderea directă a producătorului pentru garanția comercială, în situația în care producătorul este emitentul acesteia.

7. Concluzii

Noua reglementare este binevenită având în vedere că aliniază România la cadrul european în materia protecției consumatorilor și, totodată, adresează dezvoltările generate de progresul tehnologic.

Pe de altă parte, va fi interesant de urmărit maniera în care noua reglementare va fi pusă în aplicare, în special prin raportare la diferitele situații ce pot fi generate de reclamarea defectelor produselor complexe sau interpretarea prevederilor referitoare la bunurile cu elemente digitale ori cerințele de conformitate.

Articol semnat de Diana Gavra (senior associate), Silviu Vasile (senior associate) și Georgiana Ghinescu (associate)

ARHIVĂ COMENTARII