Nu țineți copiii departe de treburile casnice! Șapte lucruri pe care un copil de 12 ani ar trebui să știe să le facă

Aspirarea camerelor, ștergerea prafului, golirea coșului de gunoi, așezarea mesei și spălarea vaselor sunt doar câteva dintre deprinderile pe care cei mici ar trebui să și le însușească până la vârsta preadolescenței. Psihologii îi îndeamnă pe părinți să nu-i cocoloșească pe copii ținându-i departe de treburile casnice dacă intenționează să facă din ei adulți responsabili, capabili să se descurce singuri.

Roger W. McIntire, profesor de psihologie la Universitatea din Maryland, SUA. și autor al cărții Raising Good Kids in Tough Times – Cum să crești  copii buni în vremuri dificile – este de părere că musai orice copil trebuie să aibă și responsabilități. Cum îi determini însă să facă ce le spui?

În primul rând, atunci când sunt mici, copiii în mod natural dornici să fie de ajutor. Această dorință a lor trebuie cultivată de către părinți pentru a le dezvolta copiilor o cultură a muncii.

Nu vă faceți griji că nu vor face față! Dacă sunt suficient de pricepuți să butoneze telefonul mobil, cu atât mai mult sunt înzestrați să dea cu aspiratorul, să șteargă praful sau să golească coșul de gunoi.

Îndeplinirea unor sarcini gospodărești le dă celor mici, pe lîngă sentimentul utilității, pe cel al muncii în echipă, al apartenenței la o familie în care există atât drepturi, cât și reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte. În plus, le crește și stima de sine.

De la treburi casnice și cumpărături și distracție în natură

Într-un top activități pe care un preadolescent ar trebui să știe să le facă, a ști să-și pregătească singur masa este pe primul loc, potrivit todayparents.com. Nu orice fel de mâncare și nu tot timpul. Se începe cu un fel de mâncare simplu, preparat și savurat cu plăcere de cel mic, pentru ca apoi, în timp, să vină și rândul felurilor mai complicate.

Al doilea lucru este acela de a-și face singur patul și a-și schimba lenjeria. Aceasta nu doar pentru a le da o mână de ajutor părinților, ci și pentru a deprinde copiii cu un sentiment de autonomie și de intimitate în cazul unor evenimente nocturne precum scurgeri menstruale sau incontinență urinară.

Abilitatea cu numărul trei este cea de utilizare a transportului public. Înainte de a-i lăsa să circule singuri, părinții trebuie să exerseze cu cei mici câteva rute de bază, să-i ajute să descifreze o hartă de metrou sau de autobuz. Totodată, trebuie să le spună copiilor ce au de făcut în cazul în care au uitat să coboare la stația potrivită sau au greșit trenul sau autobuzul. Recomandarea ar fi aceea de a sta cât mai aproape de șoferul mijlocului de transport și de a-i cere ajutor atunci când se simt în nesiguranță.

Mersul la școală singuri, ca și întorsul, mersul la cumpărături împreună cu părinții sunt deprinderile cu numerele patru și respectiv, cinci. Copiii învață cum să fie independenți, să calculeze singuri restul sumelor de bani, cum este organizat un magazin și care sunt cele mai bune oferte prin prisma raportului calitate preț.

Pe locul al șaselea șase se plasează distracția în natură. Mulți copii se plâng că se plictisesc în lipsa telefoanelor inteligente și a tabletelor. Remediul ar fi îndemnarea copiilor la joaca împreună cu alți copii, animale de companie, în natură, îndrumarea către lectură sau alte activități interesante pentru a vedea ce le place.

Abilitatea cu numărul șapte este cea a supravegherii unui copil mai mic împreună cu un adult în cameră sau fără. Acest tip de activitate dezvoltă simțul responsabilității, gândirea critică, empatia și abilitățile de rezolvare a problemelor. În plus, stimulează încrederea copiilor în ei înșiși și capacitatea lor de a gestiona diverse situații de viață.

Sfat: nu insistați asupra perfecțiunii

Pe măsură ce copiii cresc și își asumă tot mai multe responsabilități, părinții trebuie să aibă răbdare cu ei și să le reamintească de sarcinile pe care le au. Majoritatea copiilor caută să se eschiveze sau uită pur și simplu. În aceste condiții, ajută încurajarea și îndrumarea cu blândețe, ca și laudele, îndreptându-i pe cei mici în direcția corectă.

Roger W. McIntire atrage atenția asupra unor capcane atunci când vine vorba despre cum și ce îi învățăm pe cei mici. În primul rând, spune profesorul de psihologie, e bine ca părinții să nu insiste asupra perfecțiunii. Nimeni nu face lucrurile perfect, astfel că abordarea mai relaxată este cea mai potrivită. Altminteri, totul s-ar putea transforma într-un coșmar sau părintele ar fi tentat să facă el treaba în locul copilului, ori nu asta este ideea.

Instrucțiuni simple și clare

A doua recomandare către părinți ar fi aceea de a nu întârzia cu antrenarea copiilor la treburile casnice. De exemplu, a adaugat psihologul, ducerea hainelor la spălat sau curățatul mesei după cină. „Nu-i punem pe copii să facă aceste lucruri considerând că trebuie să fie mai întâi pregătiți. Dar asta înseamnă că punem carul înaintea boilor. Copiii nu vor învăța decât făcând”, a mai spus el.

La rândul ei, Elizabeth Pantley, autoare de cărți de parenting, îi sfătuiește pe părinți să fie consecvenți și să explice copiilor că activitățile care le revin trebuie făcute în mod regulat. Altfel, copiii ar putea amâna pe mâine, pe poimâine, în speranța că altcineva va face lucrurile în locul lor.

Pantley insistă asupra faptului că părinții trebuie să fie foarte specifici atunci când transmit instrucțiunile celor mici. Astfel, o cerință de tipul „fă-ți curat în cameră” este vagă și poate fi interpretată în multe feluri. Mesajele potrivite sunt: „Pune-ți hainele în dulap, cărțile pe raft, vasele la bucătărie și jucăriile în cutiile cu jucării”.

Copiilor trebuie să li se arate mai întâi cum să facă treburile, pas cu pas, după care trebuie lăsați să-și ajute părinții. Încet-încet copiii trebuie puși să-și facă treaba sub supraveghere și mai apoi, după ce învață să facă, trebuie lăsați singuri.

Cât privește termenele limită, Pantley recomandă tehnica „după ce/atunci”. De exemplu, părintele spune: „După ce hrănim pisicuța sau câinele, atunci vom putea lua cina”.

Ce pot fi puși copii să facă, în funcție de vârstă

Din lista treburilor adecvate pe care copiii le pot face, în funcție de vârstă, fac parte următoarele: 

Între 5 și 7 ani: își face singur patul, pune masa și curăță după terminarea ei, șterge praful, adună jucăriile, pune cărțile pe raft, pune hainele murdare într-un coș, umple cu mâncare vasele animalelor de companie, golește coșul cu gunoi, mătură podeaua, sortează rufe, udă flori, spală vase de plastic în chiuvetă.

Între 8 și 10 ani: pe lângă cele anterior amintite, pune aspiratorul, ajută la prepararea cinei, a propriilor gustări, plimbă animalul de companie, pune în dulap sau în frigider alimentele cumpărate de la magazin.

Între 11 și 12 ani: în plus față de cele de mai sus, ajută la curățenie în bucătărie, schimbă lenjeria de pat, scoate vasele spălate din mașină și le pune la locul lor, spală mașina, gătește o masă simplă sub supraveghere.

Sursa foto: Dreamstime.com