O idee foarte proastă: comasarea alegerilor

”Realizarea unui proiect de comasare a alegerilor prin uniformizarea tuturor mandatelor la cinci ani și alinierea datelor pentru alegerile prezidențiale, parlamentare, europarlamentare și locale în scopul minimizării impactului negativ al proceselor electorale asupra vieții economice și sociale a țării.”

Of, una caldă alta rece în programul de guvernare. Ideea de a comasatoatealegerile este o mare greșeală, și – ironic – o neînțelegere, tocmai a evoluției care a făcut posibil acest guvern. Alegerile sunt, între altele, și un mod în care electoratul poate să-și arate nemulțumirea față de guvernare – și mă refer aici la oricare tip de alegeri. E un rol esențial. Asta s-a întâmplat la alegerile prezidențiale de anul trecut, de exemplu. Electoratul a transmis cât se poate de tranșant majorității parlamentare și guvernului Ponta (și titularului) că au o problemă serioasă. Iar ei au reacționat în consecință …vreme de vreo lună, două. După care au continuat ca și cum sancțiunea electorală nu fusese niciodată aplicată. Urmarea? Indignarea publică a revenit și a explodat un an mai târziu în stradă. Un lucru foarte bun, în aceste condiții, căci condițiile sunt foarte proaste: sistemul constituțional poate lăsa alegerea directă a președintelui fără niciun efect la nivel de guvernare. Însă ieșirea oamenilor cu zecile de mii în stradă în scop politic trebuie să fie o excepție. Regula este că oamenii ies la vot, și votul lor are un impact imediat. Repet, doar doi ani de zile au trecut până când guvernarea Ponta a devenit insuportabilă unei majorități a electoratului.

Or, guvernarea Cioloș își propune acum ca vreme de 5 (cinci!) ani, electoratul să nu aibă niciun fel de alegeri la care să poată să dea un vot de sancțiune la adresa guvernării. E o rețetă ca evenimente excepționale cum a fost cel de la începutul lunii să devină la ordinea zilei, cel puțin unul pe ciclu electoral. Apropo, să fim înțeleși, nu demonstrațiile și furia publică l-au făcut să demisioneze pe V. Ponta înainte să escaladeze situația. Din contră, în dimineața dinainte ca Liviu Dragnea să-l demisioneze, consilierul său personal Mirel Palada își bătea deja joc de manifestanți, în stilul cunoscut. Pe viitor, e foarte posibil să nu mai avem conjuncturi excepționale în care premierul nu mai e șef de partid și poate fi astfel obligat să plece, și să continuăm cu aroganți personali gen Palada care aruncă paie pe focul manifestanților din stradă. Mai ieri, cu nici măcar cu un an înainte de alegeri, premierul nu concepea să plece pe motiv de indignare publică. Cum va fi când o să aibă să zicem trei ani până la orice fel de consultare populară?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro