O revizuire periculoasa si consecintele ei. Ce ramane de facut?

Întocmit în grabă de o Comisie parlamentară care a evitat orice recurs la expertiza de specialitate şi a ignorat cerinţele minime de transparenţă, proiectul de lege de revizuire este, astăzi, o realitate juridică. El intruchipează, din punct de vedere practic, viziunea despre stat şi instituţiile constituţionale a majorităţii social- liberale. Raportarea la această provocare, pe termen scurt şi mediu, devine obligatorie.

Ce rămâne de făcut? În mod evident, dezbaterile din Camere, indiferent de momentul în care vor avea loc,nu pot oferi şansa unei modificări de substanţă a textului. Raţiunile sunt evidente şi ţin de natura distribuţiei de mandate în parlament. În ipoteza în care Uniunea Social- Liberală rămâne un bloc unitar, iar proiectul în cauză este asumat, fără ezitare, drumul către referendum este deschis.

Aşadar, strategia de răspuns la revizuirea constituţiei poate fi legată de momentul în care naţiunea este invitată să se pronunţe, prin vot, asupra legii de revizuire. Ca şi în vara anului trecut, în circumstanţele asaltului asupra statului de drept şi suspendării preşedintelui, o întrebare se pune, legată de maniera în care cei ce refuză dictatul puterii actuale trebuie să reacţioneze- participare la referendum şi vot negativ sau exprimarea refuzului prin boicot? Indiscutabil, noua ecuaţie politică este complicată de faptul că viitoarea consultarea referendară se va desfăşura în acord cu noul prag stabilit de legislator şi validat de Curtea Constituţională, sub condiţia respectării unui interval de timp în aplicarea sa.

A participa, chiar şi prin intermediul unui vot negativ, la procedura de revizuire ce culminează cu referendumul înseamnă a gira şi cauţiona o modalitate netransparentă şi oligarhică de amendare a legii fundamentale. Boicotul este alternativa la complicitatea cu majoritatea din Camere şi cu viziunea ei despre stat. Boicotul, departe de a fi un act irelevant, reprezintă forma prin care se manifestă rezistenţa civică paşnică a comunităţii de cetăţeni. Boicotul este un dublu refuz- un refuz al acceptării textului şi un refuz al acceptării legitimităţii democratice a procedurii înseşi.

Argumentele în favoarea respingerii, fără echivoc,a textului legii de revizuire, în forma pe care această Comisie a imaginat-o, sunt numeroase şi privesc atât fondul ,cât şi forma juridică în care textul se înfăţişează. Redactat imprecis, introducând dispoziţii ce sunt de natura legilor organice, proiectul de revizuire are ca obiectiv central subminarea echilibrului şi separaţiei puterilor, prin acordarea unei autorităţi virtualmente ilimitate parlamentului. Regimul politic care se conturează este organizat în jurul unor adunări ai căror membri îşi văd imunitatea extinsă- camerele devin curtea de judecată ce poate convoca, la audieri, persoanele fizice şi juridice. Golită de conţinut, instituţia şefului de stat este o formă marginală de reprezentare a naţiunii, iar prerogativele Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă nu sunt cu nimic afectate. Rezultatele referendumului din 2009 sale au fost socotite irelevante, în numele suveranităţii parlamentare.

Tabloul este completat de slăbirea poziţiei justiţiei, prin modificarea mandatului şi compoziţiei CSM şi prin limitatea atribuţiilor Înaltei Curţi în chestiunea judecării demnitarilor. Statutul Curţii Constituţionale, deocamdată neclarificat, va fi, în mod previzibil, schimbat spre a permite domesticirea şi a acestei instituţii. În fine, semnificativ, referendumul încetează să mai aibă relevanţă şi aplicabilitate juridică în România, de vreme de orice iniţiativă referendară se cere aprobată, prin vot, de Camere.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro