O soluție pentru problema listelor de susținători în alegeri
Ordonanțele de Urgență mai au încă destul potențial de abuz, din păcate. Și din fericire, pe undeva, pentru că în acest fel publicul și societatea civilă încă mai pot înregistra cât de rău a pervertit acest instrument sistemul instituțional din țara asta, cât de multă pagubă au făcut și continuă să facă în toate domeniile, nu doar cel al Justiției. Dar nu despre ele vreau să scriu aici, cel puțin de data asta. Alegerile pentru Parlamentul European au dovedit peste putință de tăgadă o problemă serioasă a legislației electorale. Din păcate, nu e „breaking news”, nu e nici măcar „news”, e „olds”. Poveste veche, trece neobservată.
Conform legii, pentru a se înscrie în aceste alegeri partidele trebuiau să prezinte dovada unui număr de 200.000 (două sute de mii) de susținători. Am avut 13 partide înscrise în alegeri, doar șapte au obținut un număr de voturi(!) mai mare decât acest prag. Dintre acestea ALDE a obținut mai multe voturi, dar mai puține decât cele ale cetățenilor cu drept de vot care i-ar fi susținut în prealabil, cu nume, prenume și semnătură. Iar între numărul susținătorilor și cel al votanților pentru cele două partide codașe e un ordin de mărime diferență. Ar trebui să credem astfel că zeci de mii de alegători au semnat pentru partidul dlui Tăriceanu, dar câteva săptămâni mai târziu au absentat inexplicabil de la vot. Sau că din fiecare zece cetățeni care au semnat pentru partidul numit BUN, nouă au refuzat apoi să-l voteze. În mod evident sistemul nu funcționează.
Dar despre problemele astea am scris deja la ultimele alegeri, aș vrea să propun aici o soluție. Iar în context ar trebui să adaug că n-am și nimeni n-ar trebui să aibă o problemă cu liberalizarea sistemului politic, din contră. Participarea la alegeri este un drept constituțional, poate fi restrânsă doar ca excepție, una care să nu afecteze substanța lui. Rolul alegerilor populare nu este atât să producă un câștigător, unul sau mai multe persoane încredințate cu o demnitate publică, ci să producă un mandat, o expresie a voinței politice a întregului electorat pentru instituția respectivă. Orice obstacol arbitrar participării la alegeri lezează îndeplinirea acestui rol. El poate fi justificat exclusiv de lipsa de relevanță politică a competitorului, iar pragul proporțional pentru asta ar trebui să fie cu mult mai mic decât cel pentru câștigarea de mandate, orientativ cam cu un ordin de mărime, 5% voturi prag de câștig, 0,5% semnături prag de participare. Comisia de la Veneția recomandă un prag maximal de 1% susținători raportat la întregul electorat al circumscripției. Repet, maximal. La noi e depășit. Iar raportat la prezență duce la situații de un evident absurd: numărul minim necesar de susținători poate ușor depăși coeficientul electoral, adică numărul de voturi exprimate raportat la cel de mandate atribuite. Altfel spus, un partid nu se poate înscrie în alegeri deși are un număr de susținători care, dacă ar fi venit ulterior la vot, i-ar fi adus un mandat.
Iar a numi liberal și permisiv un sistem care cere 200.000 de susținători să te înscrii într-o competiție, dar nu verifică listele astea și acceptă situația în care competitorul câștigă de zece ori mai puține voturi este ca și cum ai spune că o instituție publică e accesibilă publicului deși are ușile permanent ferecate, pentru că n-are nicio problemă dacă-i spargi geamurile și intri pe-acolo.
Pe scurt, avem un sistem în același timp foarte strict în ce privește condițiile care sunt puse pentru participarea în alegeri, și foarte lax când vine vorba să urmărească dacă sunt îndeplinite. Soluția e să avem fix invers, un sistem care aplică strict reguli permisive. Ce propun eu, nu pretind că e singura sau măcar cea mai bună soluție, este integrarea acestor condiții în procesul electoral. Mă refer la delegații competitorilor în secțiile de votare. La constituirea secțiilor de votare, delegații fiecărui partid trebuie să se prezinte în persoană, nu mai sunt simple semnături pe liste pe care nu le verifică nimeni. Numărul secțiilor este rezonabil pentru acest scop, sunt ceva mai puțin de 19.000 la nivel național.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro