Ofensiva Islamului radical (de Alexandru Lazescu)

„Uniunea Europeana convoaca reuniuni de criza chiar si in cazul unor subiecte de genul nivelului subventiilor agricole sau cel al TVA. Atunci cind insa unul dintre membrii sai mai mici, Danemarca, ajunge tinta unor atacuri doar pentru ca incearca sa apere valori si norme pe care s-a construit chiar UE capitalele de pe continent ramin in mod semnificiativ mute.

Aceasta tacere a fost auzita si inteleasa in lumea musulmana”. E un punct de vedere de peste ocean, extras dintr-un editorial aparut in „Wall Street Journal”, prilejuit de scandalul caricaturilor care au inflamat lumea musulmana.

E drept ca intre timp Franco Frattini, comisarul european pentru justitie a tinut sa precizeze ca actiunile violente de intimidare si cererile de restringere a libertatii de expresie sint total inacceptabile.

E insa greu de spus ce inseamna asta in realitate pentru ca liderii europeni au tinut pina acum mai degraba sa-si exprime regretul ca acele caricaturi au fost publicate decit sa condamne amenintarile si demonstratiile violente din lumea musulmana care ieri au dus la incendierea ambasadelor daneza si norvegiana de la Beirut.

De partea cealalta asistam din contra la o combinatie de actiuni violente in strada, de amenintari la adresa mass media occidentale, declaratii dure de condamnare venite de la nivel oficial, din Siria pina in Indonezia, plus boicotul comercial al produselor din tarile in care ziarele au republicat caricaturile din solidaritate cu jurnalistii danezi care se dovedeste foarte eficienta.

S-a instaurat deja teama. „Nestle” s-a grabit sa publice in tarile islamice reclame in care preciza ca nu e o corporatie daneza ci una elvetiana. Un parlamentar danez, Jens Peter Bonde, a redescoperit vechea tema a vinovatiei Vestului fata de tarile musulmane pe care le-a opresat in trecut, un discurs foarte drag de altfel stingii europene.

Iar canale de televiziune globale ca CNN obtureaza imaginile caricaturilor cu pricina atunci cind trateaza subiectul.

Problema e ca in focul dezbaterilor se amesteca doua tipuri diferite de argumente, lucru care se poate vedea si in dezbaterea incipienta de la noi pe aceasta tema, ceea ce poate fi nu doar extrem de confunzionant ci si periculos pentru ca se eludeaza astfel chiar fondul problemei.

Confuzia e cu atit mai complicat de gestionat atunci cind afli ca si Vaticanul a condamnat publicarea caricaturilor. Prima disputa care a capatat o mare proeminenta mai ales in tari dominate de secularism, precum Franta, e aceea care contrapune dreptului la libera exprimare, una din valorile fundamentale in UE, ideea responsabilitatii presei.

Pina unde poate merge libertatea presei ? Ce e legitim si ce nu. E o discutie complicata mai veche, amplificata atunci cind sint in joc sensibilitati speciale precum cele legate de valorile religioase, pe care astfel de evolutii dramatice o readuc in prim plan.

Din acest punct de vedere e de inteles faptul ca musulmanii s-au simtit ofensati si ca au dorit sa protesteze. Depinde insa cum o fac. De aceea exista formule legitime precum „scrisorile catre editor”, comunicatele de presa sau demonstratiile de strada pasnice. Ceea ce vedem insa ca se intimpla e altceva. Asistam la furie dezlantuita, distrugatoara, amenintatoare.

Ajungem aici intr-un punct critic care expune evolutii de profunzime ce tin de ciocnirea civilizatiilor previzionata cu 10 ani in urma de Samuel Huntington.

Prin atitudinea generala si prin tipul de comportament pe care il promoveaza printre credinciosi Islamul radical sustine, si inca pe un ton imperativ, suprematia absoluta a acestei religii nu doar in lumea musulmana ci oriunde traiesc musulmani. De aceea a fost ucis regizorul olandez Theo van Gogh acuzat ca a produs un film „ireverentios” la adresa Islamului.

Din acelasi motiv adoptarea unui standard dublu care incrimineaza aparitia unor caricaturi „ofensatoare” in ziare occidentale cerind „respect” fata de Islam in timp ce simpla expunere publica a unei cruci este ilegala in Arabia Saudita nu este perceputa drept ipocrizie.

Roger Koppel, editorul cunoscutului cotidian german „Die Welt”, care din solidaritate a decis sa publice caricaturile, declara unui post de televiziune german ca este socat de suprareactia din Orientul Mijlociu.

„Canalele TV arabe transmit scene in care ostatici rapiti de grupari teroriste sint decapitati sau rabini evrei sint portretizati in cele mai degradante ipostaze si cei de acolo le vad drept lucruri normale”.

Dar semnele de intrebare nu se opresc aici. E evident dar si tulburator in acelasi timp fanatismul celor iesiti in strada gata sa moara sau sa omoare atunci cind o mica publicatie din Danemarca publica citeva caricaturi controversate sau apare un articol in care se speculeaza ca s-ar fi aruncat deliberat Coranul la toaleta in inchisoarea americana de la Guantanamo.

Numai ca pentru ca astfel de miscari masive de protest sa se puna in miscare e nevoie si de organizare. Cum se spune pe la noi mai e nevoie de zvoneri si de raspindaci.

Ceea ce inseamna ca exista retele, organizatii si chiar structuri statale, in Iran sau Siria chestiunile de acest gen au loc practic pe fata, care imping in mod programatic spre radicalizare lumea musulmana catre un conflict de anvergura cu cea occidentala.

Ne aflam intr-un punct de cotitura. Semnele nu sint bune deloc. Victoria coplesitoare a miscarii radicale „Hamas” din Palestina, atitudinea sfidatoare a Iranului in chestiunea nucleara si declaratiile voit incendiare ale presedintelui Ahmadinejad nu fac decit sa creasca temperatura disputei.

Caricaturile nu sint nimic altceva decit un episod dintr-o confruntare a carei amploare si ale carei consecinte sint greu de anticipat dar extrem de nelinistitoare. Cu atit mai mult cu cit lumea occidentala, europenii mai ales, pare in buna parte depasita de situatie se iluzioneaza in continuare refuzind sa accepte o realitate tot mai evidenta pe zi ce trece.

Alexandru.Lazescu@ZiaruldeIasi.ro