„Operation Unthinkable”: Planul secret al lui Winston Churchill de a ataca Rusia Sovietică

În primăvara lui 1945 prim-ministrul britanic Winston Churchill era atât de îngrijorat de intențiile pentru Europa ale dictatorului sovietic Iosif Stalin încât a ordonat Statului Major al Forțelor Armate britanice să redacteze un plan, „Operation Unthinkable”, de a ataca Uniunea sovietică.

Planul ultrasecret era atât de sensibil încât doar cei din cercul imediat de consilieri militari ai lui Churchill au fost informați de existența sa și el a fost desecretizat abia în 1998, la aproape un deceniu după prăbușirea URSS.

Obiectivul general al planului detaliat era de a lua înapoi Germania de Est și Polonia, care căzuseră sub dominație sovietică. Churchill se simțea îndeosebi vinovat din cauza sorții polonezilor pentru care Franța și Marea Britanie au declarat război Germaniei, care au luptat atât de curajos pentru Aliați în timpul războiului, și a căror soartă era acum dictată de Stalin.

Churchill știa că, dacă vrea sa acționeze, timpul se scurge rapid. Statele Unite se pregăteau să transfere un număr uriaș de trupe și echipamente în Orientul Îndepărtat pentru ofensiva finală împotriva Japoniei, lăsând Europa de Vest la mila lui Stalin.

În plus, demobilizarea care avea să înceapă în Marea Britanie imediat după Ziua Victoriei urma să reducă rapid dimensiunea armatei britanice și a capacității sale de acțiuni ofensive.

„Operation Unthinkable” (Operațiunea Inimaginabil) viza un atac masiv al Aliaților împotriva Armatei Roșii pe 1 iulie 1945 la care să participe trupe britanice, americane, poloneze și germane (da, germane).

Obiectivul operațiunii era să îi împingă pe sovietici afară din Germania de Est și Polonia, să îi dea o lovitură puternică lui Stalin, și să-l forțeze să-și regândească planurile de dominație asupra Europei de Est.

Stalin i-a lăsat pe naziști să zdrobească Revolta din Varșovia (FOTO: Archive / AFP / Profimedia Images)

Tensiuni în creștere între Winston Churchill și Iosif Stalin

Churchill a devenit din ce în ce mai îngrijorat cu privire la situația din Europa continentală unde devenea tot mai clar că Stalin nu are vreo intenție de a lăsa țările ocupate de sovietici să își decidă viitorul.

Premierul britanic simțea că are responsabilitatea de a se asigura că Polonia va fi un stat democratic și suspiciunile sale legate de Stalin s-au accentuat puternic după ce Armata Roșie nu i-a ajutat pe polonezi în timpul Revoltei din Varșovia din 1944, în pofida faptului că forțele sovietice erau la porțile capitalei poloneze.

Planul cerut de Churchill Statului Major britanic a fost finalizat pe 22 mai 1945, el stipulând „impunerea voinței Statelor Unite și a Imperiului Britanic asupra Rusiei” și obținerea „unei înțelegeri corecte pentru Polonia”.

Cu alte cuvinte, „Operation Unthinkable” a fost un plan de a ataca Uniunea Sovietică și neutraliza amenințarea comunismului în Europa.

Însă Stalin era deja suspicios cu privire la acțiunile Aliaților, și în special ale britanicilor, după ce aceștia au acceptat predarea a sute de mii de soldați germani care, după predarea necondiționată semnată de noul guvern condus de amiralul Karl Dönitz, au pornit într-o cursă nebună către Vest pentru a nu se preda Armatei Roșii.

Deși acest lucru nu a fost confirmat niciodată de surse oficiale, unii istorici cred că Stalin a aflat de „Operation Unthinkable” încă de dinainte ca planul să fie finalizat.

Două posibile surse vehiculate sunt o presupusă telegramă a lui Churchill din mai 1945 care ar fi fost interceptată de serviciile de informații sovietice și notoriul grup de spioni britanici „Cambridge Five” care a început să transmită informații clasificate Uniunii Sovietice încă din anii 1930.

Istoricul britanic Jonathan Walker notează în cartea sa „Operation Unthinkable: The Third World War” că „atunci când SUA s-au pregătit pentru amenințarea sovietică în 1946 cu propriul plan de război împotriva lui Stalin, cârtițele sovietice din Departamentul de stat american și-au informat stăpânii”.

Premierul britanic Winston Churchill, președintele american Franklin Delano Roosevelt și dictatorul sovietic Iosif Stalin la Ialta (FOTO: Flickr)

Promisiunile pe care sovieticii le-au încălcat după Conferința de la Ialta

„Operation Unthinkable” poate fi considerată într-un fel un rezultat al angajamentelor pe care Stalin și le-a asumat în timpul Conferinței de la Ialta de la începutul lui februarie 1945 și pe care le-a încălcat la scurt timp după.

La Ialta au fost confirmate viitoarele granițe ale Poloniei însă principalul motiv de neînțelegeri l-a reprezentat viitorul guvern de la Varșovia. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis:

„Guvernul provizoriu care funcționează acum în Polonia ar trebui prin urmare reorganizat (…) Acest [nou guvern] își va asuma organizarea unor alegeri libere și fără ingerințe”.

Însă Stalin nu și-a respectat promisiunea de a organiza alegeri libere în Polonia și, în loc ca acestea să fie organizate în vara lui 1945 după cum era așteptat, ele au fost „amânate”. Organizate în cele din urmă în ianuarie 1947 ele au fost apoi puternic manipulate, la fel ca în toate statele ocupate de sovietici.

Unii istorici care cred că Stalin ar fi aflat de „Operation Unthinkable” speculează că acesta ar fi luat decizia de a amâna organizarea alegerilor din Polonia după ce a fost informat despre planul britanicilor. Însă majoritatea surselor sunt de acord că dictatorul sovietic n-a avut vreodată de gând să își respecte promisiunea.

Este de asemenea important să avem în vedere Acordul de procentaj convenit între Churchill și Stalin în timpul celei de-a Patra Conferințe de la Moscova din 1944, infamul „document obraznic” – după cum l-a numit Churchill – care împărțea Balcanii (și România) în sfere de influențe.

Însă după ce a devenit clar că Stalin intenționează să impună guverne-marionetă în statele ocupate, Churchill i-a scris ministrului său de externe, Anthony Eden:

„Lucruri îngrozitoare s-au întâmplat. Un val de dominație rusească mătură Europa. După ce (războiul) se termină, teritoriile aflate sub controlul rusesc, inclusiv statele baltice, tot estul Germaniei, toată Cehoslovacia, o mare parte din Austria, întreaga Iugoslavie, România și Bulgaria. Acesta este unul dintre cele mai melancolice evenimente din istoria Europei și unul care nu are paralelă”.

Dispunerea trupelor la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa (FOTO: Captură Youtube / The Cold War)

Ce prevedea „Operation Unthinkable”, planul secret de a ataca Uniunea Sovietică

Desecretizat în 1998 și păstrat în prezent în Arhivele Naționale ale Marii Britanii, planul de invadare a Uniunii Sovietice redactat de Statul Major Britanic se baza pe următoarele premise:

• Acțiunea are sprijinul deplin al opiniei publice din Imperiul Britanic și Statele Unite și, prin urmare, moralul trupelor britanice și americane continuă să fie ridicat;
• Marea Britanie și Statele Unite au sprijinul deplin al forțelor armate poloneze și se pot baza pe folosirea efectivelor germane și a ceea ce a rămas din capacitatea industrială germană;
• Nu se așteaptă asistență din partea altor forțe ale Puterilor Occidentale, deși orice baze sau facilități aflate pe teritoriul lor, de care ar putea fi nevoie, sunt puse la dispoziție;
• Rusia se aliază cu Japonia;
• Data începerii ostilităților este 1 iulie 1945.

Strategii militari de la Londra afirmau că un succes militar rapid și limitat ar putea convinge Rusia să accepte condițiile Occidentului însă avertizează că dacă acest lucru nu se întâmplă, războiul ar putea deveni unul total, și „prin urmare, trebuie să avem în vedere o luptă la nivel mondial”.

În ceea ce privește perspectiva unui „război total”, ei notau că „în afară de probabilitățile unei revoluții în URSS și a prăbușirii actualului regim, eliminarea Rusiei ar putea fi obținută doar prin:

• ocuparea unor zone metropolitane din Rusia atât de întinse încât capacitatea țării de a purta război ar fi redusă până într-un punct în care rezistența ar deveni imposibilă;
• o înfrângere atât de decisivă a forțelor rusești pe câmpul de luptă încât ar fi imposibil pentru URSS să continue războiul”.

Planificatorii britanici avertizează de asemenea că, în ceea ce privește ocuparea unor zone vitale ale Rusiei, „situația ar putea evolua într-un asemenea mod în care rușii reușesc să se retragă fără a suferi o înfrângere decisivă. Ei ar adopta probabil apoi tacticile pe care le-au folosit cu succes împotriva germanilor și în războaiele anterioare pentru a se folosi de distanțele imense pe care teritoriul lor îl oferă”.

Aceștia amintesc că în 1941 germanii au ajuns în zona Moscovei, Volgăi și Caucazului, dar că evacuarea fabricilor și folosirea unor noi resurse, alături de asistența Aliaților, au permis Rusiei să lupte în continuare.

„În mod practic, nu există nicio limită în ceea ce privește distanțele care pe care Aliații ar trebui să le penetreze în Rusia pentru a face orice rezistență suplimentară imposibilă”.

Ziua Victoriei în Europa (VE Day) sărbătorită la Londra (FOTO: TopFoto / Profimedia Images)

De ce nu a fost pus niciodată în aplicare „Operation Unthinkable”?

Un război total împotriva Rusiei cu câteva luni înainte de lansarea primei bombe atomice asupra Japoniei era un lucru pe care nu și-l dorea nimeni în afară de Churchill, cu atât mai puțin opinia publică, una dintre premisele pe care planul se baza.

În plus, sovieticii aveau o superioritate numerică puternică și o armată experimentată după 4 ani de lupte. Aliații aveau aproape 4 milioane de militari în Europa când Germania s-a predat, majoritatea fiind americani care urmau să fie transferați în Pacific.

Armata Roșie avea aproape 11 milioane de militari și în jur de 20.000 de tancuri și vehicule de artilerie autopropulsată. În ceea ce privește bombardierele tactice, sovieticii se bazau pe o superioritate de 2 la1.

Aliații se puteau baza pe aceleași atuuri care i-au ajutat să câștige războiul împotriva Germaniei, o superioritate covârșitoare pe mare, piloți mai bine antrenați și bombardierele grele care au nivelat orașele germane. Însă după cum au avertizat și strategii militari de la Londra, Aliații se puteau trezi în aceeași situație ca germanii: ce faci când Rusia nu vrea să se predea?

În esență, „Operation Unthinkable” s-a născut dintr-o voință politică, nu una militară, iar liderii militari de la Londra au fost îngroziți când Churchill le-a prezentat planul.

Însă tocmai fundația pe care se baza „Operation Unthinkable”, că Statele Unite se vor alătura Marii Britanii într-un atac împotriva Uniunii Sovietice, era una complet nerealistă. Roosevelt și inițial și Truman au fost convinși că puteau să ajungă la o înțelegere cu Stalin privind lumea de după război.

Ei se înșelau dar nu știau încă acest lucru în primăvara lui 1945. Iar americanii mai aveau de câștigat și războiul cu Japonia, pentru care ajutorul sovietic era considerat esențial. Cu alte cuvinte, America tocmai încheiase o cruciadă în Europa împotriva nazismului. Ea nu avea de gând încă să pornească o nouă cruciadă împotriva comunismului, cel puțin nu deocamdată.

În mod real, „Operation Unthinkable” a fost cu adevărat de inimaginabilă. Însă ea continuă să atragă dezbateri aprinse printre cei pasionați de istorie, discuții asupra cărora noua agresiune rusească din Europa a aruncat kerosen.

În cele din urmă, în pofida victoriei obținute în războiul împotriva Germaniei naziste, Churchill a pierdut alegerile generale din iulie 1945 și planurile pentru „Operation Unthinkable” au fost puse la sertar.

Surse: The National Archives, The History Press, The National Interest.

P.S.: Sper că v-a plăcut această ediție mai altfel a Nerd Alert, după o săptămână de pauză, că mi se părea cam ca nuca-n perete rubrica cu știrile obișnuite din lumea științei, cinematografiei și gaming-ului în contextul războiului din Ucraina.