Opinii pe net: 2008/2009, perspective sumbre

Traian Ungureanu argumenteaza in2008, mai periculos în 2009 ca exista riscul ca inertiile aparute in 2008 sa se continue si in anul urmator. „România nu face faţă nevoilor ei de susţinere viitoare. Aproape tot ce luăm acum drept modernitate e oglindirea fugară a unor modele de viaţă în mod esenţial inaccesibile. Am reuşit să importăm criza economică a societăţilor occidentale, nu şi stabilitatea lor juridică şi morală. Cauza o reprezintă fuga de probleme, comoditatea care organizează laborios prezentul şi nu înţelege mai mult. Recomandarea testamentară a prezentului naţional e „faceţi şi voi ca noi“, iar această reţetă e, pur şi simplu, o descărcare de faliment, spre buna ruină a celor ce vin. Impulsul primar e, în continuare, imitaţia, iar produsul ei -paralizia prin satisfacţie fără susţinere. Resursele limitate ale unei societăţi relativ sărace premiază nebuneşte contraperformanţa unor duplicate în cel mai bun caz îndrăzneţe. Imităm oameni mari şi glorii publice. Obţinem vedete şi orgolii. Criza de fond nu e economia, ci educaţia. Băsescu e mai necesar ca oricând, iar miza lui 2009 va fi menţinerea unui preşedinte care continuă solitar proiectul de relansare naţională. Va fi greu, căci 2008 a fost anul în care am rămas pe loc. Anul în care liberalii au distrus o ecuaţie politică învingătoare. Anul în care sistemul de vot a fost împins în absurd, iar societatea s-a adâncit în absenteism. Anul în care presa a pactizat cu irealitatea. Anul în care şicul radical a trecut în resentiment antiintelectual şi a început să facă jocuri pe care nu le pricepe. 2008 ameninţă să fie mai periculos în 2009”. (integral in Cotidianul)

Tom Gallagher sustine in 2008: anul vidului politic si electoral, ca anul care se incheie a fost marcat de o serie de involutii in plan politic. „2008 a fost anul in care societatea romaneasca s-a dovedit incapabila a-si sanctiona elitele politice, ale caror standarde de conduita au involuat spre noi cote-record. Strigatele de revolta sau apelurile privind reinnoirea au lipsit insa din toate regiunile tarii. Timisoara a devenit un oras de provincie adormit. Faimosul grup de la Cluj s-a volatilizat precum o naluca, desi unii pesedisti transilvaneni s-au dovedit nu doar adeptii principiilor autentice ale social-democratiei, ci si ai unor standarde etice mai ridicate decat in multe alte parti ale tarii. Nu in ultimul rand, marginalizarea femeilor pare a fi o constanta a scenei politice romanesti: in PSD, Ana Birchall a fost executata politic in baza unui scenariu de telenovela. In PD-L, Mona Musca a ramas ostracizata, fiind renegata de corul greilor din partid, dar, tinand cont de configuratia noului Parlament, n-ar fi putut face oricum mai nimic. Elena Udrea a reusit, ce-i drept, sa acceada in guvern in pofida defaimarilor mass-media. Ramane insa de vazut in ce masura comatoasa industrie turistica a tarii va avea de beneficiat de pe urma prezentei sale in fruntea ministerului de resort. Anul 2008 a mai fost cel al declinului populismului desantat. Gigi Becali a vazut cartonasul rosu al electoratului, fiind parasit rapid de majoritatea adeptilor sai. Acelasi „nu” raspicat din partea electoratului l-a primit si Vadim. Dar imensul absenteism, de 60%, inregistrat la urne poate lesne constitui o platforma excelenta pentru populistii vechi sau noi. Cine poate sti daca in laboratoarele mass-media nu se pregateste de pe acum aparitia unei noi forte politice lansate special pentru a-l trimite pe Basescu la pensie si pentru a convinge natiunea frustrata ca i s-a infatisat, in fine, adevaratul salvator”. (integral in Romania libera)

Mircea Marian considera in articolul Să-i dăm o şansă guvernului Boc?ca noul executiv ar avea sansa sa echilibreze balanta economica a tarii daca va renunta la politiciile populiste create exclusiv in interes de partid. Să acceptăm deci, resemnaţi, că am fost minţiţi. Nimic nou sub soare. În aceste condiţii, întrebarea ar fi: trebuie ca presa să ţină guvernul Boc sub presiune şi să-l forţeze să-şi îndeplinească, cel puţin parţial, promisiunile electorale? Sau să conştientizăm că trecem printr-o criză, să susţinem măsurile de austeritate şi să lăudăm executivul dacă are curajul să adopte, într-un an electoral, măsuri nepopulare? Răspunsul meu ar fi destul de nuanţat. Sunt de acord că este nevoie de reducerea cheltuielilor, în special în ceea ce priveşte achiziţiile de consumabile şi salariile bugetarilor. În 2008, cheltueilile cu salariile bugetarilor au atins 7% din PIB, faţă de doar 4,5%, în 2004. Dar măsura de a plafona veniturile tuturor directorilor din companiile cu capital majoritar sau integral de stat nu numai că este de un populism dezgustător, dar va produce efecte perverse care ar putea să coste mai mult decât economia directă realizată la bugetele de cheltuieli. Niciun profesionist nu va veni să conducă CEC-ul, Eximbank, Romgaz sau Poşta Română pentru 1.200 de euro pe lună. Cei care vor accepta astfel de slujbe, pentru un asemenea salariu, fie sunt tâmpiţi, fie sunt puşi pe furat. Guvernul Boc merită o şansă, dar nu înainte de a lua o măsură, măcar una!, prin care să demonstreze că este şi altceva decât o adunătură de incompetenţi şi populişti, adusă la putere de către baronii locali şi „binecuvântată“ la Cotroceni. (integral in Evenimentul Zilei).