Opinii pe net: Karma si-o face omul cu mana lui; Baga-v-as cardul in Fisc; Cum mai sta treaba

Razvan Exarhu vorbeste in editorialul sau „Karma si-o face omul cu mana lui” despre descoperirea ca „multi dintre oamenii pe care ii iubesc sau ii admir, chiar daca sunt foarte departe in timp de acest moment, au printre afinitatile lor semnificative figuri pe care le asez si eu pe acelasi piedestal”. Mai important decat avantajul de a fi putut trai alaturi de niste oameni pe care ii poti cunoaste doar din carti acum, mi se pare ca ramane puterea intuitiei de a nimeri fara ezitare perechea perfecta. De exemplu, imi place la nebunie de Constantin Argetoianu, una dintre cele mai interesante personalitati inca ignorate ale istoriei noastre recente. Imi place la fel de tare Mateiu Caragiale si cred ca audiobookul Craii de Curtea Veche, in lectura lui Andrei Plesu, poate fi o idee buna de dar de Craciun. Fac oricate reverente in fata Reginei Maria si mi se pare perfect natural ca un spirit stralucitor ca al lui Argetoianu a stiut sa inteleaga natura miraculoasa a personalitatii Reginei. Pentru asta il admir si mai mult, asa cum ma bucur sa gasesc pasaje in ultimele insemnari de jurnal ale lui Mateiu Caragiale, in care il descopar pe Conu Argetoianu ca solutie a tuturor relelor din tara. Cititi articolul inegral in EVZ.

In „Baga-v-as cardul in Fisc!” Petre Barbu vorbeste despre plata prin card a impozitului pe venit. Multi dintre contribuabilii romani nu va cunosc si este foarte posibil sa ramaneti pana la sfarsitul vietii un anonim pentru ca, in curand, Guvernul Boc o sa va debarce din functia de presedinte al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si-o sa-si instaleze omul (clientul) sau. Acum, dupa ce v-am prezentat marelui public, imi permit sa va confirm ca am primit scrisoarea dvs., care insoteste decizia de impunere pentru plata impozitului pe venit, pe anul 2007. Cand am vazut cat am de plata, mintea mi s-a intunecat. Dar scrisoarea dvs. mi-a luminat-o instantaneu. Inceputul este memorabil: „Stimate contribuabil, cu totii ne dorim sa avem, in Romania, o administratie europeana moderna si eficienta (…) Institutia noastra urmareste sa va ofere servicii moderne si usor de utilizat, astfel incat dumneavoastra (adica eu, Petre Barbu! – nota mea) sa va platiti voluntar si la timp obligatiile fiscale…” Dar sa nu ma pierd in introduceri! Iata ce surpriza luminoasa mi-ati facut: „In acest sens, introducem plata prin card a impozitului pe venit si cream o baza de date privind sistemul de fiscalitate, astfel incat sa raspundem prompt intrebarilor dvs. Introducem aceste servicii pentru ca ne pasa de contribuabil…” Cititi articolul integral in Adevarul.

Ovidiu Pecican abordeaza, in editorialul sau „Cum mai sta treaba„, formarea noului Guvern Boc. De cateva zile asa un cor de bocitoare prin jur si atata unison in a pleca degetul mare in jos referitor la noul guvern al Romaniei, incat aproape ca iti vine sa te intrebi daca nu cumva, iesind o secunda din tribuna, manat de nevoi grabnice, ai pierdut tot spectacolul si spectacolul pentru care venisesi s-a si jucat. Evident, toata lumea are dreptate, ca mereu in Romania: da, PDL si PSD reconstituie FSN-ul (singura imperfectiune este ca Stolo a defectat in ultima clipa, altminteri se putea inchide paranteza bramburita de un deceniu si mai bine de jumatate, reluandu-se de la jecmanirea de valuta a proaspatului intreprinzator roman, cum s-a facut la vremea respectiva)… si, da, cel care se afla la volan este duetul biela-manivela Base-Boc. Dar hai sa ne gandim: PDL-ul marinarului este tot PD-ul lui Roman? Nici pomeneala. PSD-ul de astazi sa fie oare tot esalonul doi al lui Iliescu? Unde sunt Barladeanu, N.S. Dumitru, Brucan si ceilalti tigri tamili ai primelor momente de tranzitie postcomunista petrecuta cu vechii comunisti in frunte? Nu mai sunt, semn ca de la FSN-ul calauzit de fosti stalinisti convertiti la democratie originala am ajuns intr-o alta etapa, fie ea si una marcata de prezenta de neocolit a baronilor… si daca Geoana ar manca graunte din palma etern prezidentiabilului I.I., tot nu mai avem de a face cu aceeasi echipa; deh, trece timpul peste toti, nu doar peste unii. Nu mai e nici macar acelasi PSD de alaltaieri, din vremea veleitatilor imperiale ale lui Adi Nastase. Se vede cu ochiul liber. Or, daca atatea lucruri s-au schimbat la nivelul celor doua partide din arcul guvernamental, ce anume continua sa fie ca pe vremuri, starnind temeri complicate si apocaliptice? Citeste articolul integral in Romania libera.