Panorama: Câţi bani aduce Xi Jinping în Italia?

În spatele procesiunii de 50 de maşini, a sosirii la palatul Quirinale cu escorta călare şi a cinei pentru 300 de invitaţi oferite de Preşedinţia Republicii nu se află atât de mult dorinţa de a face o impresie bună faţă de preşedintele celei de-a doua cea mai mare economii din lume, ci mai degrabă voinţa politică clară de a-i spune liderului chinez Xi Jinping că banii mulţi pe care intenţionează să-i investească în Italia, vor fi bine cheltuiţi, scrie Panorama citată de Rador.

Deoarece semnarea Memorandumului de înţelegere privind deschiderea italiană faţă de proiectul ‘Belt and Road Initiative – BRI’ (aşa-numitul Drum al Mătăsii) este o ‘conditio sine qua non’ pentru a inaugura şi alte perspective de investiţii economice bilaterale între Italia şi China.

Cât costă relaţiile comerciale între Italia şi China?

Pentru a înţelege despre ce cifră de afaceri este vorba e bine să pornim de la numere. Numai în 2018, relaţiile comerciale dintre Italia şi China au fost estimate la o valoare de 44 de miliarde de euro, din care 40% numai în Lombardia pentru o cifră de afaceri de 17,6 miliarde de euro. Din 2017, Italia este a treia destinaţie europeană pentru capitalul provenit de la Beijing.

Deja între 2014 şi 2015, compania chineză China National Chemical a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni de la Pirelli cu o investiţie de 7,3 miliarde de euro, la care trebuie adăugate cele 400 de milioane de euro plătite de Shanghai Electric pentru a intra în capitalul companiei Ansaldo Energia, în afara celor 2.81 de miliarde investite de societatea electrica China State Grid pentru a achiziţiona 35% din CDP RETI.

În acelaşi timp potrivit datelor publicate de către Fundaţia Italia Cina, societăţile chinezeşti cu participare italiană sunt în prezent peste 1.700, cu aproximativ 150.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 22 de miliarde de euro.

La aceasta se adaugă cele 450 de companii cu capital italian prezente în Hong Kong (8.000 de angajaţi pentru o cifră de afaceri de peste 2,3 miliarde de euro).

De-a lungul ultimilor 15 de ani, numărul s-a dublat şi, în spatele cuvintelor rostite în această dimineaţă de Xi Jinping pe marginea întrevederii cu preşedintele Sergio Mattarella, se intuieşte intenţia politico-economică de a menţine porţile deschise Italiei în ţara Dragonului.

Xi Jinping: „O întâlnire fructuoasă“

Liderul chinez a vorbit într-adevăr, despre o „întâlnire fructuoasă“, adăugând: „China şi Italia sunt parteneri strategici cu respect şi încredere reciprocă unul faţă de celălalt. Între noi nu există nici un conflict de interese, ambii ştim cum să respectăm preocupările celeilalte părţi“.

Simbolul reînnoitei deschideri chinezeşti fată de exportul italian este sosirea – după negocieri lungi şi dificile – a primului container de portocale siciliene în portul Ningbo, din estul Chinei. E vorba de aproximativ 40 de tone de citrice de calitate moro şi tarocco care în zilele următoare vor fi distribuite pe piaţa din China.

Exportul de citrice intră şi ele în cadrul schimburilor bilaterale dintre Italia şi China, conţinute în memorandumul privind Drumul Mătăsii.

Ce este cu adevărat Belt and Road Initiative?

Dar, cu siguranţă, Beijingul nu este impresionat de o mână de portocale. Adevărata premisă este că ‘Belt and Road’ nu e un simplu proiect comercial şi de infrastructură, ci un design geopolitic cu o gestaţie extrem de lungă menit să inverseze ordinea stabilită şi să facă în aşa fel încât China să gonească SUA de pe acoperişul lumii ca primă putere mondială.

Este vorba de cel mai mare plan economico-diplomatic din toate timpurile care îşi propune pătrunderea pe scară largă a Chinei în Occident prin infrastructuri, industrie, telecomunicaţii, comerţ şi schimburi de toate tipurile. Proiectul a început în 2013, cu o alocare iniţială de 40 de miliarde de dolari, la care în 2017 au fost adăugate alte 100 de miliarde.

Este considerat cel mai mare proiect de infrastructură şi investiţii din istorie care implică în prezent 68 de ţări şi, aproximativ 65% din populaţia lumii.

Rolul Italiei

Italia este prima ţară din marile puteri G7 care va semna memorandumul de înţelegere, are o poziţie foarte importantă în jocul de risc pe care China îl conduce cu restul lumii, în special pentru porturile sale, punct de sprijin şi de plecare pe mare spre est, vest şi sud. Fereastra spre vest este reprezentată de portul Genova, pe unde trece deja 30% din marfa din China sosită în Italia.

Acum, însă, Dragonul vrea să-şi tripleze influenţa şi ar vrea să facă cu porturile Trieste şi Palermo (poarta de acces spre Africa) ceea ce a făcut în 2016, cu Pireu din Atena, atunci când a achiziţionat 67% din pachetul de acţiuni al acestuia prin China Ocean Shipping Company (Cosco) transformând portul elen într-un hub chinez în Marea Mediterană.

După ce a semnat un cec de 368,5 milioane de euro şi a semnat un plan de investiţii de 350 de milioane în 10 ani, Pireu a devenit al treilea port container mediteranean, cu aproape 4,5 milioane de tone de marfă de tranzit şi cu obiectivul de a ajunge la 10 milioane în următorii opt ani.

Acum, pare să fi sosit rândul Italiei. În primul rând a portului Trieste, datorită locaţiei sale strategice cu vedere spre nordul Europei, dar şi a celui de la Palermo.

‘Toccata şi fuga’ în Sicilia a lui Xi Jinping din timpul celor două zile în Italia ar putea avea şi scopul de examina fezabilitatea proiectului de a tranzita la Palermo 16 milioane de containere pe an, oferind locuri de muncă pentru 435.000 de persoane, pentru o operaţiune în valoare de 5 miliarde de euro.

La cel foloseşte memorandumul italiano-chinez?

Semnătura acordului privind Drumul Mătăsii ar trebui, prin urmare, pe de o parte să asigurare investiţiile chineze în Italia şi pe de altă parte să-i liniştească pe aliaţii europeni (deloc fericiţi de iniţiativă italiană) de bună voinţa – cel puţin pe hârtie – a Chinei, de a se conforma standardelor occidentale de producţie, de muncă, de mediu şi de siguranţă.

Potrivit unora, documentul este ceva mai mult decât promisiunea de cooperare reciprocă în multe domenii, în timp ce potrivit altora, ar putea fi un prim pas pentru o occidentalizare lentă a Dragonului, în timp ce marea majoritate percepe riscul prin care trece micuţa Italie punându-se sub influenţa gigantului chinez.

Acordurile cu societăţile

Concomitent cu memorandumul de înţelegere, sâmbătă vor fi semnate alte cincisprezece memorandumuri între societăţi italiene şi chinezeşti, inclusiv SNAM, Fincantieri, Sace, Danieli, Eni, Bracco şi Cassa Depositi e Prestiti. Preşedintele COP, Fabrizio Palermo, va semna, printre altele, un acord pentru emiterea de obligaţiuni în RMB.

Aşa-numitele obligaţiuni „panda” vor fi oferite investitorilor instituţionali din China şi vor folosi la sprijinirea creşterii companiilor italiene din China.

Interesele din Campionatul italian

Mai există apoi şi chestiunea campionatului din seria A. Pe ordinea de zi a vizitei preşedintelui chinez în Italia, există şi o întâlnire cu liderii fotbalul italian pentru a studia posibilitatea ca China să găzduiască unele meciuri de fotbal din Italia (amicale? Cupa Italia? Campionatul?) pentru a promova fotbalul italian în China şi a favoriza formarea tinerilor fotbalişti în şcolile de fotbal din China.

De asemenea, operatorii turistici italieni speră că vizita preşedintelui Xi Jinping în Italia îi va convinge pe chinezi să aleagă peninsula pentru următoarea vacanţă, acordând o atenţie specială sudului, prea puţin vizitat de călătorii care sosesc din ţara Dragonului, în principal din cauza lipsei infrastructurii capabile să satisfacă gusturile turiştilor chinezi (în special lipsa terenurilor de golf).

Cele mai mari temeri

Există teama că Dragonul va folosi Italia (şi apoi restul Europei), ca pe un mare rezervor de credite şi că, în faţa investiţiilor în infrastructură şi în opere, într-o bună zi China va cere contul revendicând bucăţi din Italia, aşa cum s-a întâmplat în Sri Lanka, sau cumpărând obligaţiuni italiene şi devenind un conducător al sorţii peninsulei.