PARIS 2024. Astăzi este marea finală olimpică a lui David Popovici! 28 de țări, printre care Republica Moldova, au luat deja medalii. România așteaptă salvarea onoarei de la tânărul său înotător de 19 ani

Pe vremuri, România a fost atât de bună la Jocurile Olimpice încât o forță uriașă a sportului din ultimele decenii, Spania, e încă în urma noastră în clasamentul all-time pe medalii. Dar, ediție după ediție, performăm tot mai puțin. Acesta este fondul de criză de încredere cu care așteptăm astăzi finala de natație de 200 metri liber, de la ora 21:40, când David Popovici pornește ca favorit.

David Popovici a intrat în finala de natație de 200 metri liber cu cel mai bun timp înregistrat din toți înotătorii care au concurat la Paris. Are și cel mai bun timp al anului 2024. Are și cel mai bun timp al epocii „fără costumele minune”, care ajutau excesiv sportivii, costume care au fost eliminate. 

Românul are titluri de campion mondial și are recorduri de viteză ale lumii. Dar nu are, încă, o medalie olimpică, visul suprem al oricărui copil care se apucă de sport. 

„Seceta” olimpică a lui David Popovici se suprapune peste o lipsă cronică a delegației României. 

India câștiga o medalie individuală de aur când noi aveam 86

În primele două zile de la Paris, 28 de țări câștigaseră medalii olimpice: printre ele se numără Tunisia, Mexic, Egipt sau India. 

Țară cu peste un miliard de locuitori, India a luat primul său titlu olimpic individual abia la Beijing 2008, prin tiristul Abhinav Bindra. În același an 2008, România, o țară cu 23 de milioane de locuitori, la maximul său de populație, avea deja 86 de medalii de aur la Jocurile Olimpice. Dar timpurile sportului s-au schimbat și nu în favoarea României. 

Când nu mai merge pe credit

Ne uităm în apa bazinului, după o medalie de aur. Acum 40 de ani, în 1984, la JO de la Los Angeles, câștigam 20 de medalii de aur. A fost, într-adevăr, o ediție aparte, cu o concurență mai mică, în care România a refuzat să se alăture boicotului țărilor comuniste contra SUA și a participat la Jocuri.

Dar și acum 24 de ani, la Sydney 2000, când concurența era extraordinară, România lua 11 medalii de aur. Acum 20 de ani, de la Atena 2004, delegația revenea acasă cu 8 medalii de aur, o cifră imensă după standardul nostru de astăzi. 

Una dintre cele mai relevante comparații poate că este aceasta. Spania reprezintă, în ultimele decenii, o uriașă forță sportivă a lumii. Este multiplă campioană mondială și europeană la mai multe sporturi de echipă. La ultimele cinci ediții ale Jocurilor Olimpice are o medie de 18 medalii pe ediție. Noi, abia am adunat 4 la Tokyo. 

Și, cu toate acestea, Spania este sub România în clasamentul all-time al Jocurilor Olimpice. Noi suntem spre locul 20 pe națiuni, Spania spre 30. Atât de buni am fost, acumulând prestigiu ediții la rând, atât de lipsiți de rezultate am ajuns. Creditul însă se termină.

Avem nevoie de o descătușare

La Paris, după nici 48 de ore de Jocuri, Republica Moldova a luat deja un „bronz”, la judo, prin Denis Vieru, la categoria 66 de kilograme. 

România nu are, în acest moment, nicio medalie, alta decât rotunda așteptare națională pentru seara de luni, când David Popovici pornește drept favorit în cursa de 200 de metri liber.

Lucian Boia scria într-una dintre cărțile sale că obsesia națională pentru metalul olimpic trădează neîncredere. „Fabrica de medalii” înseamnă, poate, că ne e mai simplu să trăim prin performanța altora. Deseori ne delegăm sportivii să ne reprezinte, în numele a ceea ce noi nu izbutim.

Dacă e adevărat că în „fabrica de medalii” a stat înșurubat un exces, e la fel de adevărat că în seceta de azi stă pitită o mare lipsă de speranță. Poate că nu e întâmplător că avem nevoie de cineva tânăr, un bărbat de 19 ani, fără dependență de vechile mituri, ca să deschidă din nou poarta. La Paris 2024 vor mai veni și alte șanse, de la canotaj, tenis de masă și alte sporturi, însă simbolic astăzi la natație avem nevoie de David Popovici în cea mai bună dintre versiunile lui și ale noastre.