Partidele românești și religia. Un mariaj steril ideologic

Imediat după 1989, religia a fost un simbol al libertății, apoi, de-a lungul anilor 90, un simbol al anticomunismului. Treptat, Biserica Ortodoxă Română a devenit un apendice al administrației și puterii de stat și element obligatoriu protocolului de stat. După 2016, însă, dogma religioasă își face locul în doctrina politică a partidelor de la noi. Astăzi, religia nu e doar simbol și protocol, e deja parte a ideologiei politice.

Religia, simbol al libertății în societatea post-comunistă

După 45 de ani de comunism, la noi religia a fost privită ca un simbol al libertății în anii de după Revoluția din 1989. În chiar primele minute de transmisie liberă din istoria televiziunii române, Ion Caramitru și Mircea Dinescu, două dintre personajele-simbol ale Revoluției, invocau divinitatea, în deja celebrul „Fraților, Dumnezeu și-a întors fața către noi!”

Credință = anticomunism

În anii 90 religia a fost asociată anticomunismului și deseori invocată de opoziția politică în lupta cu puterea reprezentată de FSN și Iliescu, considerată continuatoarea Partidului Comunist. Erau vremurile în care protestatarii îngenuncheau în Piața Universității, se închinau și spuneau Tatăl Nostru, erau vremurile în care referința la credință era considerată de opoziția de atunci o carte câștigătoare în lupta electorală. În dezbaterea finală din campania pentru alegerile prezidențiale din 1996, candidatul CDR, Emil Constantinescu i-a adresat contracandidatului său, Ion Iliescu, faimoasa întrebare, considerată la vremea respectivă aproape un game-changer electoral: „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Cu toate acestea, dincolo de credința asociată anticomunismului, în antiteză cu ateismul comunist, niciun partid nu s-a avântat în subiecte ce țin de dogma religioasă.

Protocolul de stat și nelipsitul sobor de preoți

După 1990 Biserica Ortodoxă Română a redevenit o instituție asociată protocolului de stat, iar de atunci soborul de preoți e nelipsit de la tot felul de evenimente care implică autoritățile centrale și locale, fie tăieri de panglici sau sărbători oficiale, iar clericii de prim rang apar deseori alături de șeful statului sau al guvernului.

PSD și BOR în mediul rural

În același timp, dependența Bisericii Ortodoxe de finanțarea de la buget a creat o relație puternică între structurile sale din teritoriu și cele ale PSD, în condițiile în care social-democrații au avut de-a lungul anilor cea mai puternică reprezentare în teritoriu și mai ales preoților din mediul rural. Nu de puține ori, aceștia din urmă au acționat ca agenți electorali ai primarului. După ieșirea lui Iliescu din scenă, s-a accentuat și apropierea dintre PSD și BOR.

Ponta, român ortodox versus Iohannis, german luteran

În 2014, în campania electorală pentru alegerile prezidențiale, candidatul PSD, Victor Ponta a jucat, fără succes electoral, cartea apartenenței la ortodoxie, dar în cheie strict autohtonistă. Era pe de o parte, românul ortodox, Victor Ponta, de cealaltă parte, germanul luteran, Klaus Iohannis. Deși în sondaje românii optau pentru un președinte român și ortodox, la alegerile propriu-zise, profilul etnic și religios al candidaților nu a contat. Românii ar fi preferat un președinte român și ortodox, dar acestea nu erau considerate atribute prioritare în decizia de vot. În ciuda eșecului acestei strategii electorale, începând cu 2014, profilul conservator al PSD a devenit tot mai vizibil și manifest.

Coaliția pentru Familie și ascensiunea fundamentalismului religios în politică

Apariția Coaliției pentru Familie și campania acesteia pentru modificarea Constituției a marcat și intrarea religiei în prim planul disputelor politice. E adevărat că au mai fost în prim plan teme care au atras implicarea politică a cultelor religioase, cum e, de exemplu, aceea a predării religiei în școli, dar niciuna dintre acestea nu a avut un asemenea impact și anvergură.

Campania Coaliției pentru Familie a fost susținută de toate partidele parlamentare, cu excepția USR, cele două mari partide din Parlament la acea dată, PSD și PNL, fiind și cele mai active în susținere. Liberalii au semnat chiar și un protocol de colaborare cu CPF înainte de alegerile parlamentare din 2016.

Noul PNL și implicarea politică a cultelor neoprotestante

Perioada 2016-2018, cât a durat campania de modificare a Constituției inițiativă de Coaliția pentru Familie a marcat ascensiunea aripii conservatoare a PNL și a implicării politice a cultelor neoprotestante, din ce în ce mai puternice în PNL și chiar în PSD.

Deși referendumul pentru modificarea Constituției a fost un eșec rușinos pentru Coaliția pentru Familie și partidele care au susținut inițiativa, curentul politic care susține o un stat religios și-a continuat ofensiva, inspirat în primul rând de mișcările conservatoare din vest și, mai ales, din Statele Unite.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro