Pasi necesari pentru imbunatatirea protectiei consumatorilor romani

Este suprinzatoare relativa indiferenta a opiniei publice fata de tot mai numeroasele stiri alarmante despre toxiinfectii alimentare, soldate cu imbolnaviri in masa. As mentiona numai cateva dintre ele: 30 de copii ajunsi la spital in urma unor toxiinfectii alimentare cauzate de programul “laptele si cornul”, in Ploiesti (sursa); alti 30 cu probleme asemanatoare, in Galati (vezi stire); 36 de copii la Galati (vezi stire); 24 de copii la Pitesti au acuzat probleme serioase, dupa ce au mancat la cantina scolii (vezi stire), etc.

Surprinde si usurinta cu care s-a trecut peste criza bacteriei E-coli, care a cauzat imbolnavirea si chiar moartea mai multor bebelusi din judetul Arges. Patronul fabricii de lactate “Bradet”, acuzata de Ministrul Agriculturii pentru productie si distributie de branza infestata cu bacteria respectiva, a reusit, victimizandu-se la televizor, sa starneasca o mare emotie patriotica, care a determinat autoritatile sa dea inapoi. Cauza infectiei nu a fost stabilita, deocamdata.

In fine, cea mai recenta stire priveste descoperirea in apa asa-zisa “de izvor” sau “de masa” din mai multe hipermarketuri a unei concentratii mult peste limitele admise de germeni.

Toate aceste stiri ne spun ca poate ca ar fi momentul potrivit sa ne intrebam care este situatia legislatiei romanesti privind protectia consumatorilor. Este ea adecvata, proportionala si bine aplicata? Garanteaza ea in mod complet si eficient protectia intereselor consumatorilor? Este, in fine, aliniata legislatiei similare din alte tari, mai dezvoltate?

As face o paralela intre legislatia romaneasca in domeniu si cea franceza. Comparatia este traditionala si poate avea darul sa ne arate ca mai avem numeroase puncte de imbunatatit si ca unele modificari aduse regimului juridic al protectiei consumatorilor nu au fost cele mai inspirate.

Ar fi de remarcat, mai intai, diferenta de accesibilitate. Legislatia protectiei consumatorilor din Franta a fost codificata, incepand cu anul 1993, ajungandu-se la un voluminos Cod al Consumului. Acesta cuprinde toate reglementarile privind protectia consumatorilor, fie ele in materia creditului de consum, in domeniul sigurantei produselor (inclusiv alimentare), in materia garantiilor pentru conformitate si calitate, in domeniul contractelor dintre comercianti si consumatori, etc. Existenta acestei unitati legislative este, desigur, exrem de folositoare autoritatilor care aplica legislatia respectiva, dar si subiectilor de drepturi si obligatii decurgand din Cod, respectiv consumatorii si comerciantii.

In Romania, ca de obicei, lucrurile stau tocmai pe dos. Avem o pletora de legi, ordonante simple si de urgenta, ca sa nu mai vorbim de hotararile de guvern, care incearca sau pretind ca incearca sa reglementeze acest domeniu.

In plus, ca o manifestare a neputintei legiuitorului roman de a strange toate normele relevante intr-un singur act legislativ, avem si un Cod al Consumului (legea nr. 296/2004), stingher si fara prea mare legatura cu restul reglementarilor. In mod normal, un Cod al Consumului ar trebui sa reuneasca toate reglementarile in domeniu, nu sa se adauge la acestea.

Cateva exemple:

1. “Biblia” legislativa a protectiei consumatorilor este, in Romania, Ordonanta Guvernului nr.21/1992 privind protectia consumatorilor. Incercare de sistematizare legislativa, ea a fost modificata, revizuita, adaugita si republicata de mai multe ori.
2. In domeniul garantiilor, avem Legea nr.449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora. Recent, guvernul a amendat-o prin Ordonanta nr.9/2016, prezentata triumfal de presa ca pe o mare victorie in batalia impotriva abuzurilor comerciantilor, in fapt insa doar o transpunere in aceasta lege a unor reguli existente deja in OG nr.21/1992.
3. Practicile comerciale incorecte fata de consumatori sunt identificate si sanctionate in Legea nr.363/2007.
4. Drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii sunt reglementate atat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.34/2014, cat si prin Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre si consumatori.

Iata, asadar, numai cinci exemple de acte normative care reglementeaza protectia consumatorilor in Romania, spre deosebire de unul singur, in Franta. Este evident ca e mult mai greu pentru autoritati si pentru particulari sa se descurce in acest hatis legislativ, in Romania. Nu de putine ori, prevederile din aceste legi se suprapun sau se contrazic, si apoi este necesar ca legiutorul sa intervina din nou si sa clarifice situatiile de acest gen. Alteori, prevederile dintr-un act normativ ar trebui sa figureze in altul, cu un obiect mai potrivit al reglementarii.

De aceea, un prim pas necesar in demersul de a avea o legislatie transparenta si usor de aplicat in domeniul protectiei consumatorilor ar fi codificarea sa, intr-un unic si complet Cod al Consumului.

Pentru a ajunge la urmatorul pas, sa intram putin in detaliile celor doua legislatii, mai exact in modalitatile in care legislatia franceza intelege sa defineasca si sa sanctioneze abaterile de la normele de calitate si de conformitate, fata de cea romaneasca.

Potrivit art.213-1 din Codul francez al Consumului, este pedepsita cu inchisoare de pana la doi ani si cu amenda de 300.000 euro oricine care, indiferent daca este sau nu parte intr-un contract, a inselat sau a incercat sa insele cocontractantul, prin orice mod sau procedeu, in ceea ce priveste:

1. Natura, specia, originea, calitatile substantiale, compozitia sau continutul oricarui produs;
2. Cantitatea marfurilor livrate sau identitatea acestora, prin livrarea unei alte marfi decat cea care a facut obiectul contractului;
3. Modul de folosire, riscurile inerente produsului, controalele efectuate, precautiile care trebuie luate.

Cuantumul amenzii poate merge, proportional cu beneficiile obtinute, pana la 10% din cifra de afaceri medie, calculata in functie de cifrele de afaceri obtinute in ultimii 3 ani.

Jurisprudenta franceza, prin Curtea de Casatie, a statuat: “constituie element material al delictului de inselaciune asupra calitatilor substantiale ale unui produs vandut, punerea pe piata a unui produs neconform cu reglementarea care ii stabileste compozitia”[i].

Astfel, incalcarea unei reguli care defineste procedeul de fabricatie si elementele care intra in acest procedeu constituie inselaciune. La fel, in cazul incalcarii uzantelor profesionale, al indicatiilor gresite privind data limita de vanzare, privind anul recoltei strugurilor unui vin, sau in cazul vanzarii unui produs neconform cu informatiile prezente pe eticheta.[ii]

Potrivit art.213-3 din acelasi Cod al Consumului, sunt pedepsiti conform art.213-1 de mai sus cei care:

1. Falsifica produsele alimentare care sunt folosite la hrana oamenilor sau animalelor, bauturile si produsele agricole sau naturale destinate vanzarii;
2. Expun, pun in vanzare sau vand alimente pentru om sau animale, bauturi si produse agricole sau naturale care au fost falsificate, alterate sau sunt toxice.

Pedepsele prevazute de art.213-1 se majoreaza pana la 7 ani de inchisoare si la 750.000 euro amenda, in cazul in care:

1. Substanta falsificata sau alterata este daunatoare pentru sanatatea oamenilor sau animalelor;
2. Delictele prevazute la art.213-3 au fost comise in banda organizata.

Iata, asadar, la ce s-ar expune cei care ar fi gasiti vinovati pentru cazurile grave de imbolnaviri in masa, mai ales pentru cazul bebelusilor, daca ne-am afla in Franta.

Dar la ce se expun ei, in Romania?!

Potrivit art.4 din OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor:

“(1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.”

Sanctiunile pentru incalcarea acestui articol sunt amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei, respectiv oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute.

Faptele respective puteau constitui infractiuni in sistemul vechiului Cod Penal roman, conform art.297: “Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor

(1) Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 7 ani.

(2) Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătăţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 313.

(3) Tentativa se pedepseşte.”

Insa acest articol a fost abrogat in 2014, ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod Penal, care a dezincriminat, practic, aceste fapte de mare gravitate si cu un ridicat pericol social.

Asadar, astazi, tot ce risca in Romania un falsificator sau un vanzator de produse falsificate sau toxice este o amenda intre 3.000 si 30.0000, plus oprirea de la comercializare a produselor. O sanctiune mult prea blanda, veti fi de acord, comparativ cu legislatia franceza si chiar cu vechea legislatie romaneasca, insa mai ales in raport cu riscurile enorme pentru sanatatea publica, pe care le provoaca asemenea actiuni sau omisiuni.

Prin urmare, un al doilea pas necesar ar fi inasprirea sanctiunilor aplicate pentru incalcarea legislatiei pentru protectia consumatorilor, care se rezuma astazi in Romania numai la amenzi contraventionale. Codul Consumului din Franta poate constitui un bun reper, in acest sens.

Acesti doi pasi ar fi un bun semnal de maturizare a sistemului legislativ romanesc, care nu mai este in ton cu dezvoltarea exploziva a comertului in Romania. In conditiile in care expansiunea hipermarketurilor, supermarketurilor si mall-urilor a atins cote foarte inalte, se impune protejarea sporita a consumatorului roman in fata posibilelor riscuri pe care aceasta dezvoltare, nu intotdeauna coerenta si rationala, le implica. Iar aceasta protectie nu se poate realiza in lipsa unei legislatii complete, unitare si usor de aplicat, care sa impuna cu fermitate o conduita corecta si loiala a profesionistilor, fata de consumatori.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro