Patrimoniul arhitectural al Bucureștiului – incompetență si corupție

De curând, rectorul Academiei de Știiințe Economice a confirmat că un colos de sticlă si oțel, parașutat parcă dintr-un peisaj american, va fi alipit de cladirea ASE(1). Proiectul imobiliar va distruge nu numai valoarea arhitecturală a imobilului ASE, clasat monument istoric, dar și valoarea urbanistică a întregului front nordic al zonei construite protejate Piața Romană(2). Din proiect va face parte și cladirea de lângă ASE, construită în stil neo-romantic la începutul secolului XX, și clasată în 2013 pentru a fi salvată de la demolare. Casa Nanu Muscel va fi ‘introdusă intr-o cupolă, deasupra căreia se vor construi patru etaje, a explicat rectorul ASE.’

Știrea ne arată că pentru autorități identitatea istorică si culturală a Bucureștiului nu este o prioritate. Administrația nu înțelege importanța pe care o are conservarea patrimoniului arhitectural al orașului pentru calitatea vieții locuitorilor și aprobă proiecte care îl distrug. Cu fiecare zi care trece, patrimoniul bucureștean dispare sub ochii noștri.

În cei trei ani de guvernare ai Gabrielei Firea urbanismul derogatoriu a continuat sa faca ravagii in zona istorică a capitalei. În absența unui nou plan urbanistic general (încă nefinalizat, deși promis din 2016), fără inventarul actualizat al zonelor construite protejate și fără situația la zi a imobilelor înscrise pe lista monumentelor istorice, patrimoniul capitalei este pe cale de dispariție. Mai mult, Gabriela Firea a anulat si pașii făcuți deja pentru conservarea patrimoniului, refuzând sa prelungească termenul de valabilitate al hotărârii de consiliu (HCGMB 34/2009) care oferea un grad de protecție sporită imobilelor si spatiilor verzi din 12 zone construite protejate.

Patrimoniul arhitectural al Bucurestiului – unic in Europa

Bucureștiul are un patrimoniu arhitectural si urbanistic demn de a fi conservat si promovat. Unicitatea patrimoniului bucureștean pe plan european se regăsește în diversitatea de stiluri arhitecturale, în supravietuirea etapelor succesive de dezvoltare istorică a orașului, în amestecul de influențe occidentale și orientale.

În anul 2000, Consiliul General a adoptat proiectul de hotarare (HCGMB 279/2000) care identifică 98 de zone construite protejate a caror valoare istorică, culturală, arhitecturală și ambientală este considerată de către specialiști reprezentativă pentru identitatea Bucureștiului. Zonele construite protejate acoperă 14% din teritoriul capitalei si includ străzi si trasee istorice, aproximativ 18.000 de imobile, printre care monumente istorice și imobile cu valoare culturala si ambientală neclasate, și parcuri istorice (aproximativ 1,4% din teritoriu). Anii care s-au scurs de la adoptarea proiectului de hotărâre au arătat, însă, că protecția este mai degrabă pe hârtie, pentru că pe teren valoarea arhitecturală si ambientală a zonelor construite protejate continuă să se degradeze, victima unei dezvoltări imobiliare haotice.

În 2014 ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) și-a exprimat oficial îngrijorarea în legătură cu degradarea patrimoniului arhitectural al Bucureștiului(3), afirmând că este preocupat de degradarea patrimoniului cultural si arhitectural ca rezultat al demolărilor, a abandonului imobilelor istorice, a dezvoltării urbane nesustenabile și a metodelor neadecvate de renovare.

În 2016, World Monuments Fund, cea mai prestigioasă fundație internațională de protejare a patrimoniului, a nominalizat Bucureștiul pe lista celor 50 cele mai periclitate situri istorice.(4)

Cu toate acestea, situația patrimoniului bucureștean continuă să se deterioreze și in mandatul Gabrielei Firea. Continuă demolările de imobile istorice în zone protejate, continuă construcțiile care incalcă regulamentele de urbanism și distrug țesutul istoric, continuă renovările care afectează valoarea arhitecturală a imobilelor, dispar spațiile verzi amenajate din zonele protejate, se modifică iremediabil peisajele culturale.

București – identitate culturală abandonată

Pentru a putea recupera identitatea Capitalei, trebuie să ințelegem cum s-a ajuns aici. Pe lîngă corupție și conflicte de interes, vorbesc adesea de un triplu abandon: al misiunii publice, al eticii profesionale si al responsabilității individuale. Primari si funcționari care nu posedă o minimă înțelegere a rolului pe care patrimoniul istoric îl joacă în dezvoltarea armonioasă a orașului și în creșterea calității vieții locuitorilor, urbaniști si arhitecți care au abandonat responsabilitatea pentru spațiul public, investitori privați care ignoră comunitatea unde construiesc, urmărind doar câștigul financiar pe termen scurt (cu cât mai mulți metri pătrați construiți, cu atât mai bine).

Principalele cauze ale degradării patrimoniului bucureștean sunt:

• Proliferarea PUZ urilor derogatorii. Aceasta este cea mai gravă boală a urbanismului bucureștean și sursa distrugerii valorii urbanistice a zonelor construite protejate. Administratia aprobă proiecte care distrug calitatea arhitecturală si urbanistică a zonei protejate.
• Nu există o piață funcțională a imobilelor de patrimoniu. Aici sunt două mari probleme: una de interpretare a legislației de urbanism, care face ca valoarea economică a terenului să fie mult mai mare decât valoarea imobilului istoric, iar alta ce ține de hățișurile juridice și de o legislație deficitară în care sunt prinse cele mai multe astfel de imobile: retrocedări, procese, mai mulți proprietari, drepturi litigioase.
• Nu există date actualizate (și nici specialiști care să se ocupe de asta în administrația locală). Nu există un inventar la zi al celor 98 de zone protejate si nici fișele actualizate ale celor 2600 de monumente istorice din care sa reiasă situatia fizică si juridică a fiecărei clădiri. Fără o analiză a fondului construit nu poate fi elaborată o strategie de regenerare urbană a zonelor protejate.
• Nu există o masă critică de bucureșteni preocupați de conservarea patrimoniului arhitectural si urbanistic și de calitatea mediului construit.

Ce poate face Primarul General al Bucureștiului pentru a conserva și valorifica patrimoniul arhitectural si urbanistic al Bucureștiului

În primul rând, Primarul General trebuie să oprească adoptarea PUZ-urilor derogatorii, motivate exclusiv de rațiuni imobiliare. Aceste PUZ-uri derogatorii trebuie să devină excepția, nu regula, pentru administrația bucureșteană. Numai astfel pot fi conservate valorile urbanistice si arhitecturale ale zonelor protejate.

În zonele construite protejate care au rezultat dintr-o dezvoltare omogenă (parcelările interbelice) PMB ar trebui să elaboreze regulamente de autorizare directă. Regulamentele vor detalia permisiunile si restricțiile, materialele de construcție, modul de amenajare al spațiilor libere, aspectul fațadei și al împrejmuirii. PMB nu ar mai permite excepții de la regulamentul adoptat de consiliul general, fiind eliminat, astfel, urbanismul derogatoriu. Această abordare ar împiedica dezvoltarea haotică, o sursă principală de conflicte între vecini. Ar conserva aspectul unitar al fațadelor și spațiile verzi. Ar reduce semnificativ timpul de emitere al autorizațiilor de construire. Printre parcelările care ar putea beneficia de un regulament de autorizare directă ar fi parcelarea Bazilescu sau parcelările construite de Societatea de Locuințe Eftine București, 1911 – 1948, (parcelarea Lupeasca, Clucerului, Șerban Vodă, Fabrica de Chibrituri, Dorobanți, Cornescu, Drumul la Tei, Grant-Belvedere, Zablovschi, Rahova, Steaua, Drumul Sării, Ana Davila, Verzișori-Tăbăcari, Boiangiu, Sfânta Vineri, Iancului, Calea Lacul Tei), aflate sub asediul speculei imobiliare.

Primăria București trebuie sa elaboreze inventarul imobilelor si al spațiilor libere care alcătuiesc zonele construite protejate, proiect care ar fi trebuit sa fie finalizat la puțin timp după adoptarea Planului urbanistic zonal al zonelor construite protejate, în anul 2000. Acest inventar nu există nici în ziua de azi. Fără inventar, zonele sunt protejate doar pe hârtie, pentru că imobilele care le compun, cu excepția celor înscrise pe lista monumetelor istorice, nu sunt protejate. Deocamdată, soluția inventarului a venit de la societatea civilă. ARCEN lucrează la Catalogul București – o platformă dedicată celor 98 de zone construite protejate ale Capitalei. (5)

La nivel administrativ, componența Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism (CTATU) trebuie să includă cel puțin un expert în monumente istorice și patrimoniu arhitectural, un istoric, un sociolog, un consultant de mediu și un economist.

Gabriela Firea a refuzat înființarea Comisiei de imagine urbană (CIU), măsură propusă de USR cu scopul îmbunătățirii procesului de avizare în zona istorică a Bucureștiului. CIU ar analiza intervențiile în zonele protejate și în ariile de protecție ale monumentelor istorice. Ar aviza amenajările peisagere, amenajările ambientale, lucrările de artă monumentală, mobilierul stradal, panotajul stradal și pe construcții, propunerile de fațadizare. În general, toate intervențiile care afectează peisajul cultural in zona centrală ar fi avizate de CIU, având ca scop principal conservarea unei imagini urbane armonioase.

Înființarea Biroului de consiliere pentru proprietarii din zonele construite protejate si pentru proprietarii de monumente istorice este, de asemenea, o necesitate. Biroul ar informa și educa cetățenii cu privire la legislația de patrimoniu, ar participa la elaborarea expertizelor tehnice, ar consilia proprietarii despre sursele de finanțare, ar facilita procedurile de avizare a intervențiilor, ar actualiza inventarul zonelor protejate si situația fizică si juridică a monumentelor istorice. Ar elabora ghiduri de bune practici pentru intervențile asupra imobilelor istorice.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro